Adevărul meu despre alăptare

noi3peplaja

 

 

 

 

Acest text îl dedic celor care nu înteleg cum stă treaba cu alăptatul, în special ”soțului” care crede că e o bagatelă să stau noaptea, din două în două ore, cu copilu la țâță. Al doilea copil diferă foarte mult de primul în ceea ce privește alăptatul, mai ales pe timpul nopții. Dacă primul se trezea mai rar să ceară papa, chiar dacă îmi amorțea șoldul măcar reușeam să dorm mai mult. Și era și liniștită. Al doilea bebe, de când l-am adus acasă și până azi, la 1 an și 7 luni, mi se trezește din două în două ore să ceară lapte. La început era relativ ușor pentru că era ea ușoară, adormea imediat, adormeam și eu la loc. Ea nu se putea fâțîi, eu o puneam când pe o parte când pe cealaltă. Plus de asta eram în concediu de maternitate. Acum, de când a crescut, lucrurile s-au schimbat nițel, mai puțin realitatea că ea se trezește tot din două în două ore. Și aici sunt mai multe de zis.

Trebuie s-o țin doar pe o parte, pentru că a început să se foiască mult iar de cealaltă parte a mea doarme copilul nr doi pe care nu vreau să-l trezească. A început să îi ia mai mult timp până adoarme la loc și, ce e mai greu de suportat este faptul că îmi ia la butonat celalalt sân până îmi sare tot somnul de la nervișori. Nu îi pot lua mâna pentru că se supără și începe să țipe și trezește toată casa. Bașca, acum merg și la serviciu unde se presupune că ar trebui să fiu fresh. Recunosc ca de multe ori mi-e greu, poate că de cele mai multe ori, și îmi zic ca gata, o înțarc. Partea proastă e că mă plâng cu voce tare, că-s acasă, că-s la serviciu mă plâng. Mare defect. Pentru că dacă mă plâng și zic uof, nu mai pot, de fapt mai pot și vreau în continuare. De fiecare dată când vin acasă și mă conectez cu ea e magnific. Jur. O ador și mă adoră.

Am deja 4 ani jumate de alăptat, nu-mi vine să cred. De multe ori spun că spun stop. Vreau și eu copii care să doarmă toată noaptea și să mă pot odihni și eu. Nu să stau pe o singură parte întreaga noapte, să mi se fractureze somnul la aproape două ore, să îmi amorțească toate cele, în spate să fiu călărită de cealaltă care deh, vrea și ea apropierea feței mele, nu doar spatele. Iar când sună ceasul să mă dau și eu jos liniștită din pat, nu să fiu luată la călărit pentru cel puțin încă o oră de alăptat. Nu sună grozav, dar așa este. Probabil că de aceea și crede al meu soț că este o corvoadă pentru mine să alăptez. Dar nu este, este o plăcere, altfel nu aș fi făcut-o. Este modul meu suprem în care mă iubesc cu ele, fetele mele.

Acest text nu este scris ca să mă plâng chiar dacă poate așa se înțelege. Dar nici nu este floare la ureche, cel puțin pentru mine. Încerc să mă bucur cât mai mult de această perioadă pentru că știu că îmi va fi dor. Mă uit la Eva mea, de 4 ani jumate, care acum doarme o noapte întreagă, cu mișcările de rotație de rigoare, dar ea era atât de dependentă de țâța mea încât nu credeam că o va lăsa vreodată. Am scris acest text pentru a putea afla realitatea despre o femeie/mamă care încearcă să dea tot ce e mai bun copiilor săi, dragoste, siguranță, afecțiune, hrană prin laptele matern.

Atât.

 

One comment on “Adevărul meu despre alăptare”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *