Am un singur dor: gustul de lapte praf mâncat cu lingurița

Simțeam cum se topește instantaneu pe cerul gurii.

Închideam ochii și savuram fiecare clipă, fiecare firicel din materia ca nisipul care se dizolva pe papilele mele gustative. Într-o secundă toată gura mi se năclăia, mandibula abia o mai mișcam, devenea pentru câteva momente o mașinărie veche și ruginită. Gustul era divin.

Cu dinții încă plini de material cleios, următoarea linguriță de lapte praf venea frenetic în secunda următoare, pe negândite, de parcă ar fi fost ultima pe lumea asta. Apoi încă una, și încă una, până lăsam cutia goală.

Acesta e dorul meu acum: gustul de lapte praf mâncat cu lingurița împreună cu prietena mea bună. Clipele treceau nemăsurate în compania cutiei albastre cumpărate de la farmacie. Nu mă întrebați de unde făceam rost de bani că nu mai știu, acest detaliu conta prea puțin. Țin minte doar că acel gust mirific se găsea doar la farmacia 24 din centru. Cumpăram pe rând, ba eu, ba ea, dar mâncam mereu împreună, afară pe bordura de la scara blocului sau pe bara de bătut covoare.

Dana era ajutorul meu de bază, era prietena bucuriei pe care o împărtășeam mâncând acel praf gălbui. De multe ori diversificam metoda de a savura laptele praf. Îl puneam în punguțe transparente, rupeam un colț și ne încropean un soi de acadele de lapte praf handmade. Erau unele din cele mai frumoase momente.

Gustul acela de lapte praf mâncat cu lingurița nu l-am mai regăsit nicicând, în nicio cutie de lapte praf, nici de la verișoarele mele, nici de la nepotul meu, nici nicăieri.

Am trăit cu speranța că atunci când voi avea copii voi profita de laptele praf. Iată că norocul celor două fete ale mele a fost că le-am alăptat exclusiv. Și uite așa n-am avut nici eu șansa de lapte praf mâncat cu lingurița. Mă bucur în schimb că am putut destăinui această plăcere nevinovată a copilăriei mele, gustul de lapte praf mâncat cu lingurița.

Dacă v-a plăcut acest articol sau vi s-a părut util, m-aș bucura tare mult să dați subscribe aici pe blog și like paginii de facebook stil de mamă, adică AICI.

*Acest articol a apărut pe site-ul radio Guerrilla, în cadrul concursului Vocea Ascultătorului. L-am scris special pentru ei, pentru concurs și nu am câștigat. Dar textul aș vrea să rămână și aici la mine, să-mi amintesc cu drag de gustul copilăriei mele. Unul din gusturi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *