Doua fete cucuiete alaptate in tandem

Acum 3 ani scriam si postam AICI un articol similar despre cum eram eu indragostita de primul meu bebelus, lucru datorat in mare parte minunatei alaptari. Acum sunt indragostita de doua fete, copiii mei iubiti alaptati in tandem.

Nu e usor sa alaptezi desi este un proces natural superb. Daca la prima am intampinat probleme pe care cu putin ajutor le-am depasit, la a doua fata a mers ca uns. Inca din prima zi am pus-o la san si asa a ramas si acum la cele 9 luni ale ei si cei 3 ani si 8 luni ale celei mari. Pe prima am alaptat-o 2 ani, cu o intrerupere de 2 luni (dar motivele nu le scriu aici si acum), am facut o pauza cu ea pe perioada sarcinii si dupa ce am nascut-o pe a doua si a vazut ca o pun la san, a inceput si cea mare din nou sa ceara titi. Nu mi-a fost usor dar am acceptat de dragul ei. Nu o face des si nici nu sta mult, i-am explicat ca prioritate are sora ei care trebuie sa creasca asa cum am facut si cu ea. Trec chiar si cateva zile fara sa ceara dar sunt momente, mai ales seara cand ne bagam in pat, cand imi cere si o las. Ma uimeste ca si-a pastrat aceleasi gesturi ca atunci cand era bebelina si ma topesc dupa ea ca inchide ochii de placere, o placere din aia nevinovata pe care o simti tu ca om mare cand bei un pahar cu apa rece pe o canicula. Alt gest pastrat este cel al mainilor care ma mangaie. Imi dau seama ca le face inconstient dar eu mor de dragul ei.

Cea mica isi vede de treaba cu alaptatul fara probleme de cate ori vrea si cand vrea alaturi de mancarea solida introdusa de la 6 luni jumate.

Ce sa zic, nu mi se pare un capat de tara ca alaptez doi copii in aceeasi perioada dar de varste diferite, multi se mira, multi nu stiu (hehe, acum vor sti), unii privesc circumspect, dar cred ca este viata mea si legatura mea speciala cu fetele mele care nu priveste pe nimeni. Iar mamele care au ales sa NU alapteze nu stiu ce pierd, o legatura si o relatie speciala, nu DOAR hrana.