Frica e important să existe, dar ce facem cu ea?

Ziua 3 (vineri) de #stauacasa.

Ne-am continuat viața în 4 (eu, fetele și câinele) acasă pe timp de zi și în 5 începând cu 6 seara. Fetele au fost foarte drăguțe toată ziua.

În schimb, ziua 3 de #stauacasă m-a ajutat să-mi conștientizez un pic frica și îngrijorarea resimțite la nivel fizic.

Acum când scriu este deja ziua 4 și s-a confirmat primul caz de copil infectat cu coronavirus. Are 1 an, a venit în contact cu o matușă din Italia, asimptomatică, pe 3 martie. 

E nasol ce se întâmplă.

Aseară îi spun soțului că de câteva zile simt așa ceva în partea stângă, în dreptul inimii. Nu pot să descriu exact, nu sunt dureri sau înțepături, nici măcar nu aș putea spune că sunt palpitații, ci simt așa ca o căldură, apoi ca o răcoare.

El îmi răspunde pe ton de glumă că o fi teama de moarte.

Recunosc că mi-e frică de moarte, până la urmă toți trăim cu această teamă de necunoscut. Probabil că și spaima de avion tot de aici se trage, de la frica de moarte. Frica este o reacție normală a psihicului nostru, este instictul de supraviețuire. FRICA este normal să existe. Este gardianul care ne ajută să luăm decizii pentru a ne proteja.

Dar…

De câteva zile am și o alergie care îmi dă mâncărimi de nas și ochi continue. Fix acum când eu trebuie să duc cât mai puțin mâinile la nas și gură, eu sunt nevoită s-o fac minute-n șir. 

Ieșirile cu Yuna la plimbare îmi dau răgaz să reflectez la ce mi se întâmplă. Deși sunt panicoasă de fel și un picuț ipohondră (ok, un pic mai mult), consider că-n această perioadă am acționat cu calm. Nu ne-am făcut provizii ca disperații, nu am atacat farmaciile, am evitat complet locurile cu oameni, am ținut copiii în casă. Am luat decizii corecte și de bun simț, zic eu.

 

Doar că aceste reacții ale corpului meu m-au pus pe gânduri. Mi-e clar că sistemul meu (al nostru de fapt) nervos este sub presiune maximă, că ochii și urechile interceptează tot felul de informații și imagini alarmante care se manifestă la nivel subconștient iar organismul reacționează.

Panica scade imunitatea

Trebuie să fac ceva, mi-am zis. Panica și îngrijorarea scad imunitatea și fix de asta nu am nevoie acum. AM nevoie de putere, de corp și minte sănătoase. Ultimul lucru de care avem nevoie feicare dintre noi, ăștia sănătoși, este să ajungem la vreun spital.

Un articol în acest sens, care să mă ajute să iau măsuri, a venit la țanc. „5 practici ca să îți dezvolți resursele spirituale” găsiți pe blogul Pur și simplu.

Unul din lucrurile menționate în articol deja îl fac: scriu pe acest blog jurnalul meu. Asta mă ajută, cum spuneam, să-mi păstrez rațiunea și sănătatea mintală. Puteți s-o faceți și voi, chiar dacă nu aveți blog. O faceți într-un jurnal intim.

Încă ceva ce am făcut zilele acestea și am constatat că mi-a făcut tare bine, am privit mult copacii și florile înflorite. Mi-am luat energie din ele. Iar aseară l-am rugat pe soț să-mi aducă flori pentru că cele primite de 8 martie se ofiliseră.

Vă doresc un weekend liniștit de STAT ACASĂ! Și faceți pace cu frica.

Acest articol face parte din campania #CampanieColectivă, inițiată de comunitatea #DigitalParentsTalks denumită #JurnalDePrevenție

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *