O zi obișnuită la job e floare la ureche pe lângă o zi de joacă cu doi copii acasă

O zi petrecută doar în casă cu doi copii și plină de joacă bate la fund orice zi obișnuită de la job. Așa că să mai spună cineva că maternitatea e ușoară că-l strâng de gât. Trebuie să fii inventiv, disponibil, vesel no matter what. Maternitatea poate fi ușoară dacă ai părinți pe aproape să vină să mai scoată copiii la plimbare, să aducă o lingură de mâncare sau să mai calce o haină.

Din motive de răceală cu nițică febră la una din fetele mele, ieri am fost nevoită să rămân acasă. Eram deja obosită pentru că stătusem seara la urgențe la Grigore aproape 4 ore, până la 12 noaptea mai exact. Acasă nu aveam nimic de mâncare pentru că în mod normal gătesc doar cina în timpul săptămânii. Buun.

M-am trezit devreme să pot găti în liniște cât ele dorm, deci mă asigurasem oarecum cu masa peste zi. S-au trezit amândouă pe la 10 și vesele peste măsură că rămân eu cu ele acasă, doar ele cu mine. Fericire mai mare pe chipul lor nu există, vă zic!

După toaleta de dimineață și micul dejun, când am mai reușit să ciupesc și eu câteva clipe pentru a răspunde la niște mailuri, a început distracția. Dar mai întâi să precizez ceva,

Mia de 4 ani nu vrea sub nicio formă să se joace singură.

Așa a fost și cea mare, multă vreme a vrut doar cu noi să se joace, am crezut că se întâmpla treaba asta pentru că apăruse în familie al doilea copil și cumva așa cerea ea atenție. Dar nu, se pare că așa sunt ele, vor doar joacă împreună cu adulții. Închei paranteza.

Acum, Eva se joacă foarte frumos singură și chiar își dorește asta. Își închide ușa de la cameră și stă cel puțin o oră în lumea ei, nu primește pe nimeni, nici măcar pe sor-sa. De fapt, mai ales pe soră-sa. Începe scandalul dacă cea mică începe s-o șicaneze. În acest caz, eu sau alt adult din preajmă trebuie să se joace cu Mia.

Jocul cu Mia este halucinant și preferă doar jocurile de rol.

Mai întâi propune ea ce anume trebuie să fim, ea este invariabil pisicuța Fundiță. Trebuie să joci după regulile ei, altfel nu e chip să te înțelegi. Am fost pe rând urs, mama – pisică, Pluto, hoț și lup și toate acestea roluri nu vă imaginați că le joc pe rând, nicigând. Din mers așa în timp ce sunt ursul bun și protector dintr-odată devin ursul rău. Apoi, în timp ce ursul rău o aleargă pe pisicuță s-o ascundă în căsuță, dintr-o dată mi se spune în căști că trebuie să fiu mama pisicuței care vine s-o salveze. Virez brusc în noul rol și urmez scenariul întocmai. Între timp mai am pe lângă mine alte 10 păpuși din pluș pentru care trebuie să vorbesc și să-mi schimb vocea. Ea, Mia, interpretează doar un rol.

După aproape o oră de joc intens mă prăbușesc. O rog puțină pauză. Mi-o acordă și ies din cameră. După un sfert de oră mă strigă să-mi arate plapuma ei. Când vin ce să văd, o parte din cărțile lor sunt aliniate perfect în pat iar ea tronează deasupra lor. Mai rămâne puțin cu ele și o aud cum le deschide pe rând și „citește” ce-și aduce ea aminte din cartea respectivă. Zâmbesc, jocul ei solitar nu durează mult. Dar m-a bucurat tare ce-am văzut.

Între timp o strigă Eva. Sare ca un arc și încing un joc în două foarte fain. Mai că-mi vine să mă bag și eu dar le las. Le privesc duios și-mi crește inima. E greu, e foarte greu cu doi copii dacă nu ai niciun ajutor, dar e și fascinant.

Stați că nu s-a terminat epopeea acestei zile.

Am mâncat de prânz, le-am citit, ne-am băgat la somn. În sfârșit m-am odihnit. Ne-am trezit, apoi am luat-o de la capăt. A venit tati dar degeaba, ele tot cu mine voiau. Uneori am senzația că nu se satură deloc de mine.

Au vrut să gătim împreună și au ales 3 rețete din cartea Ioanei cu aventurile Emei și a lui Eric. Eva a vrut pâine cu banane, Mia a vrut grisine și împreună au luat decizia unei înghețate. Într-o oră erau gata toate și amândouă au participat activ la toate cele 3 rețete. Apoi am luat cina.

Eram frântă după o zi plină ochi, dar curios e că nu știu când a trecut timpul.

Simt căldură că-mi învăluie corpul. Zâmbesc a fericire.

O zi petrecută doar în casă cu doi copii bate la fund orice zi obișnuită de la job.

Nu mă plâng, aceasta este realitatea mea și am scris acest text tocmai pentru că mi-a plăcut mult ziua de ieri cu amândouă acasă, chit că răceala e și ea instalată. Azi a fost la fel, cu joacă cu frumos, cu excepția a două episoade de plâns ale Evei pentru că are prea mulți muci de suflat și obosește.

La voi cum arată o astfel de zi?

Dacă v-a plăcut joaca noastră vă invit să dați subscribe la blog să primiți pe email newsletter și să dați like paginii fb a blogului Stil de mamă, AICI.