Sunt din ce în ce mai convinsă că iubirea e singurul lucru care contează pe lumea asta

De vreun an îmi dă de furcă facebook, nu mă lasă să unesc două pagini, care sunt ale mele, doar eu le gestionez. Facebook tot nu vrea și pace.

De câteva zile, mă lupt tot cu același titan pe aceeași temă. Mă perpelesc la gândul că nu mă lasă să fac ceva cu ceva ce-mi aparține și mi se pare că am cea mai mare problemă.

Azi am aflat că un prieten de demult, din copilărie, s-a dus. Nu chiar prieten, era mult mai mare decât mine și nu mai știam de mulți ani de zile nimic despre el. Dar am primit vestea ca o leucă în cap. Un om tânăr, un bărbat în toată firea care s-a dus răpus de o boală, cel mai cumplit flagel cu care se confruntă omenirea zilelor noastre.

Mama, bunica mea, unchiul – chiar o mătusă mai demult – mi-au fost luați de cel care poartă denumirea unei zodii: cancer.

Fratelo are o vorbă, zice că dacă apucă 60 de ani se consideră fericit.

Eu zic că ar trebui să trăim fericiți oricum, în orice clipă și moment ale vieții noastre.

Să ne iubim.

Avem probleme la școală, cu serviciul, cu greutatea, cu dragostea sau cu neregăsirea de sine. Copiii nu ne ascultă, nu mănâncă atât cât vrem noi părinții, plâng din te miri ce. Simțim invidie când un cunoscut câștigă mai mult decât noi sau că îi cresc mai repede numărul de followers de pe Instagram. Nu sunt lucruri de neglijat dar stau și mă gândesc cât de importante sunt cu adevărat?

Iubirea ne poate salva.

Iubirea de noi, de între noi, de aproapele nostru, iubirea față de animale, față de copii, față de oamenii care ne înconjoară.

Boala asta cumplită își vâră coada unde nu te aștepți și când nu te aștepți. Facem alegeri și le regretăm, nu ne ies pasențele în viața amoroasă, ne certăm la piață sau la cozi, ne înjurăm în trafic, ne enervăm că facebook ce banează sau ne scoate o poză. Sau că site-ul nostru nu are suficient trafic.

Cred că ar trebui să ne oprim puțin din acest vârtej amețitor și să ne tragem suflul.  Să avem grijă de noi și de cei pe care-i iubim. Să empatizăm. Să fim mai buni și înțelegători.

Să ne gândim ce este cu adevărat important. Tragem la jug toată viața ca într-o clipită să ne stingem și tot ce a rămas în urma noastră să fi fost în van.

Azi simt deznădejde.

sursă foto