Copila mea mica este toata un zambet atunci cand se trezeste, rar, dar foarte rar plange si atunci pentru ca ori nu a dormit suficient ori are o problema. La fel de rar am vazut sa se trezeasca asa un copil, ea a fost asa de cand am nascut-o. Ma priveste cu ochii ei mari albastri si deschide gurita intr-un suras nespus de frumos. Se trezeste din somnul de pranz, ma apropii de ea si, pe langa mirosul ei de somn si paine calda, cu pielea ultra fina de bebelus, incepe sa miste mainile semn ca vrea sa ma atinga, se intinde si isi rasfira degetele de la picioare sau isi intinde gatul si-si dezvaluie gusulita numai buna de pupat. Pur si simplu imi dau lacrimile de emotiei iar acum, de cand am inceput munca ma doare ca altcineva se bucura de trezirea ei din somnul de pranz. Dimineața este cu totul altă poveste.

Am mai trecut o data prin asta, cu L cea mare care avea 1 an jumate (6 luni conteaza enorm) si am crezut ca m-am lecuit si ca imi va fi usoara trecerea la o alta etapa din viata noastra. Dar nu, am aceleasi trairi, poate chiar mai dureroase, pentru ca este atat de mica, doar 12 luni si eu a trebuit sa las pe altcineva sa se bucure de EA. Mi-e ciuda, recunosc. Deja bona a inceput sa-mi spuna ca “Uite, mami, azi a invatat sa traga sucul cu paiul”…Mda, am facut proba, am inghitit in sec. Este adorabila cum isi tuguie ea gura ca sa poata trage lichidul prin tubul de plastic. In alta zi ca “Uite, daca o intrebi daca a facut caca iti arata scutecul”…si asa e. Inca nu s-a desprins sa mearga singura, vrea intruna sa se plimbe biped dar doar tinuta de maini. Sunt aproape sigura ca va veni si ziua in care voi fi anuntata ca “Uite, mami, cum merge singura” si nu voi fi eu prima cea care va observa asta. Poate parea banal, dar sunt etape din viata unui bebelus pe care o mama nu vrea sa le piarda, vrea sa fie martora, sa stie tot si sa-i povesteasca mai tarziu “”cand erai mica ai facut primii pasi intr-o zi senina de primavara, erai imbracata in culori pastelate, cu rochita bleu si erai fericita”. Ma doare.

Acest post este despre nimic, aparent, si despre tot. Era in draft, inceput inca dinainte de a ma intoarce la job si aveam dileme cu si despre bebelusi. Il incepusem cand eram in cautare de bona, ne lasase bona veche si ne trebuia una noua. Intre timp am gasit o fata care se descurca de minune cu amandoua fetele. Sunt multumita. Dar asta nu inseamna ca ma doare mai putin ca eu nu sunt de fata la primul pas, la primul cuvant, la prima masea…

The post Dileme cu si despre bebelusi appeared first on Laurabucur.ro.

După ce a venit pe lume primul meu copil tot nu am putut să înțeleg acest aspect pentru că ea, fetița mea, a băloșit foarte puțin, iar dinții nici nu i-am simțit, în afară de vreo 2 măsele când a avut puțină febră. Biberon nu exista pentru că a fost alăptată iar alte lichide nu prea scăpau. Bine, la masă se făcea o purcică dar asta iese din schemă pentru că oricum puneam bavetă și nu ajungea până la piele mâncarea. Deci cu iritații pe piele nu m-am confruntat. Când a venit pe lume cel de-al doilea bebe și am început diversificarea lucrurile au fost putin diferite. Nici la ea nu există biberoane, 6 luni a fost alăptată exclusiv iar primul dinte a iesit abia la 8 luni deci nu prea a salivat. În schimb la mese nu a suportat și nu suportă nici acum, la 1 an și 2 luni, bavetele. Cu ea într-adevăr ajung să o schimb foarte des de body-uri și hăinuțe. Avantajul e că fiind hrănită de cele mai multe ori în casă nu reușește să se ude până la piele și să ajungă la dermatite de contact (atopice). Dar la dinți este nenorocire. Are abia 5 pe care i-am simțit din plin pe fiecare, salivă abundentă, dureri, mărăieli, stări proaste. Abia acum am ajuns să înțeleg mamele disperate de umezeala generată de salivarea în exces sau de alte lichide – umezeală ce poate irita pieptul bebelușului.

Știți care este partea frumoasă? Că două mămici din Anglia au găsit soluția creând body-urile impermeabile Dribble Stop. Adică niște body-uri care țin uscat pieptul fin al bebelușilor. Acestea au integrat un strat impermeabil la apă (dar care totuși lasă pielea să respire) ascuns în zona pieptului. Acest strat oprește saliva să ajungă pe pielea sensibilă. Nu vă panicați dragi mămici, aceste body-uri Dribble Stop se găsesc și în România mulțumită magazinului Marigold Apothecary, o drogherie cochetă din zona Floreasca, București. Este unic importator în România al acestui produs special. Am fost în vizită acolo și pot să spun că totul arată atât de wow! În primul rând că găsești cam tot ce ai nevoie, basic, pentru bebe, de la paste de dinți, sirop de tuse, ceaiuri și produse de farmacie până la scutece și tacâmuri pentru ei dar și produse cosmetice pentru noi, mamele. Dar cele mai interesante produse mi s-au părut aceste body-uri Dribble Stop, cu protecție waterproof în zona pieptului. Ele sunt pentru bebeluși până într-un an dar pentru că Mia mea e mignionă îi vin perfect acum și la 1 an și 2 luni spre 3 chiar. Pachetul pentru fetițe conține un body alb cu dungulițe roz și un body alb, simplu și costă 88 de lei. Materialul este foarte fin, chiar dacă puțin grosuț, și îmi place că are la gât capse pe ambii umeri, deci e ușor de îmbrăcat.

Așadar, mame care aveți copii cu salivă abundentă, există soluții pentru a evita iritații de piele: body-urile impermeabile Dribble Stop de la Marigold Apothecary. Se pot comanda și online cu plata ramburs. Să îmi spuneți dacă ați încercat și cum vi s-au părut.

The post Cum să eviți iritația bebelușilor de la salivare abundentă appeared first on Laurabucur.ro.

Acum 3 ani scriam si postam AICI un articol similar despre cum eram eu indragostita de primul meu bebelus, lucru datorat in mare parte minunatei alaptari. Acum sunt indragostita de doua fete, copiii mei iubiti alaptati in tandem.

Nu e usor sa alaptezi desi este un proces natural superb. Daca la prima am intampinat probleme pe care cu putin ajutor le-am depasit, la a doua fata a mers ca uns. Inca din prima zi am pus-o la san si asa a ramas si acum la cele 9 luni ale ei si cei 3 ani si 8 luni ale celei mari. Pe prima am alaptat-o 2 ani, cu o intrerupere de 2 luni (dar motivele nu le scriu aici si acum), am facut o pauza cu ea pe perioada sarcinii si dupa ce am nascut-o pe a doua si a vazut ca o pun la san, a inceput si cea mare din nou sa ceara titi. Nu mi-a fost usor dar am acceptat de dragul ei. Nu o face des si nici nu sta mult, i-am explicat ca prioritate are sora ei care trebuie sa creasca asa cum am facut si cu ea. Trec chiar si cateva zile fara sa ceara dar sunt momente, mai ales seara cand ne bagam in pat, cand imi cere si o las. Ma uimeste ca si-a pastrat aceleasi gesturi ca atunci cand era bebelina si ma topesc dupa ea ca inchide ochii de placere, o placere din aia nevinovata pe care o simti tu ca om mare cand bei un pahar cu apa rece pe o canicula. Alt gest pastrat este cel al mainilor care ma mangaie. Imi dau seama ca le face inconstient dar eu mor de dragul ei.

Cea mica isi vede de treaba cu alaptatul fara probleme de cate ori vrea si cand vrea alaturi de mancarea solida introdusa de la 6 luni jumate.

Ce sa zic, nu mi se pare un capat de tara ca alaptez doi copii in aceeasi perioada dar de varste diferite, multi se mira, multi nu stiu (hehe, acum vor sti), unii privesc circumspect, dar cred ca este viata mea si legatura mea speciala cu fetele mele care nu priveste pe nimeni. Iar mamele care au ales sa NU alapteze nu stiu ce pierd, o legatura si o relatie speciala, nu DOAR hrana.

The post Doua fete cucuiete alaptate in tandem appeared first on Laurabucur.ro.