În casă domnea liniștea, toată lumea dormea. Ceasul încă nu ajunsese la 6.00. La 4 dimineața mă trezisem ca să ajung pe centura unui București gol la acea oră să mă întâlnesc cu un necunoscut. Toată noaptea m-am perpelit la gândul că dacă nu va veni, dacă se va întâmpla ceva… N-am să uit niciodată emoția pe care am avut-o când am luat-o în brațe. Era caldă, mirosea a lapte și era cel mai curat cățel. Aaa și nu avea blană, era din catifea.

Una din cele mai vii amintiri cu un Dog German

De câte ori mă gândesc la câini îmi apare în fața ochilor imaginea de care eu m-am îndrăgostit când eram mică. Eram cu mama de mână pe străzile Iașului, urcam drumul către Palat și ne pregăteam să trecem podul de lemn peste Bahlui. Pe lângă noi a trecut o fată, adolescentă să fi fost, cu un Dog German arlechin. Era cât ea. Asta e cea mai vie amintire și știu că așa-mi doream și eu, un câine cât mine de mare.

Un dalmațian din întâmplare

La 14 ani mi-am cumpărat câinele meu. Nu era mare cât un Dog dar era al meu, un dalmațian pe nume Helga. A fost câinele adolescenței mele, câinele pe care eu îl desenasem după ce văzusem animația 101 dalmațieni. A fost cel mai bun prieten și dragostea adolescenței mele.

Mi-am dat seama că-mi plac câinii cu blana roșcată, fix ca părul meu de foc

Viața mea tumultoasă de studentă nu mi-a permis să-mi iau un câine. Știam ce înseamnă, știam că efectiv nu am timp de el pentru că în București eram singură. Dar pot spune că visam în continuare la a avea încă unul (prietenii știu). Am descoperit Vizsla maghiară. Îmi plăcea mult alura lui suplă, e câine de vânătoare doar. Apoi am descoperit o rasă destul de rară, un câine tot cu blana roșcată pe nume Rhodesian Rodgeback. Era mai mare decât o Vizsla și cu osatură mai puternică. Și cu părul de pe coloana vertebrală crescut în sens invers.

Și totuși cum m-am îndrăgostit de Tosa

În vara lui 2008 am plecat cu gașca de prieteni în Vama Veche. Ne-am cazat la niște căsuțe. Proprietarul avea un câine care semăna cu un boxer. Dar știam că nu e boxer, era altfel, mult mai frumos. Am aflat de Tosa Inu. Cât am stat acolo aproape că nu-mi venea să plec la plajă pentru că mă jucam cu Rocky. Mi-a rămas gândul la el și am scris AICI despre asta.

Am început să caut informații despre această rasă de care eu nu auzisem până atunci. O rasă japoneză, un câine din categoria moloss, deci un câine masiv și agil totodată, dar extrem de echilibrat, stabil și iubitor. La acea vreme aflasem că e o rasă foarte apreciată de japonezi, adesea numită „luptătorul sumo din lumea câinilor”.

A venit pe lume Eva în 2011 și am abandonat ideea de a avea prea curând o Tosa. Doar că, la scurt timp, am dat pe facebook (cred) de o poză de la care nu-mi puteam lua ochii. Era o tânără cu un bebe în Manduca și un bebe de Tosa în lesă. Nu știu ce mi-a venit și i-am scris fetei din poză. Așa m-am împrietenit cu Irina. Treptat m-a introdus în lumea acestor căței și a crescătorilor lor. Așa am cunoscut canisa Nik Majestic din Timișoara și implicit pe Nicoleta, omul din spatele acestui cuib care crește „toselari” (cum îi place să spună) cu pasiune și dedicație din 2004.

Dai Ko No Ryiuu Nik Majestic, pe scurt Yuna – dragonul de catifea

Pe 14 noiembrie a venit la noi în familie Yuna. Pe numele ei de cuib Dai Ko No Ryiuu Nik Majestic, Yuna se trage din vestiții samurai, având linie de sânge japoneză. Avea 2 luni. Acum are 3 luni și jumătate și tot din catifea parcă e. Crește exact ca Făt Frumos din poveste.

Încă nu-mi găsesc cuvintele să descriu cum este Yuna. Este blândă, de o inteligență incredibilă și frumoasă foc. Suntem toți îndrăgostiți de ea. Face și năzdrăvănii, e normal, doar e copil. Yuna e prima pe care toți o îmbrățișează când se trezesc. Este prima de care se întreabă când venim acasă. Parcă e la noi în familie de când lumea.

Acum aș vrea să mai spun atât, nu că e a mea, dar e un câine minunat. Mi s-a confirmat cât de mult contează de unde vine un pui. Câinii crescuți de Nicoleta sunt foarte bine îngrijiți, de calitate și sănătoși. Nici acum nu pot uita mirosul de lapte și blăniță moale când am luat-o pe Yuna pentru prima oară în brațe.

Îți mulțumim din suflet, dragă Nicoleta! Pentru Yuna, pentru tot ceea ce faci în general cu câinii și în special pentru această rasă faină Tosa. Câinii din canisa Nik Majestic pot fi văzuți pe site și pe pagina de facebook.

Iar pentru mine, Laura Bucur, a meritat așteptarea de 10 ani. Important e că am crezut în visul meu.

Dacă v-a plăcut articolul meu vă invit să dați subscribe la blog pentru a afla primii noutățile de aici. Voi mai scrie articole despre câini și despre Tosa, interviu și locuri din București de mers cu câinii și copiii. Vă invit să dați LIKE paginii FB a blogului, adică AICI.

The post Cum m-am îndrăgostit de Tosa și un vis împlinit după 10 ani appeared first on Laurabucur.ro.

Apoi am avut o Helga mea timp de 13 ani, un dalmațian din întâmplare, eu îmi doream musai dog arlechin. Apoi nu am mai avut niciunul, în București mutată și mereu în tranziție cu locuința mi-a fost milă să chinui și un câine fără voia lui. Când am devenit noi, am vrut să ne luam dar au apărut copiii mai repede. Era clar că nu era momentul pentru un alt bebeluș.

Fetele mele cresc cu repeziciune și dacă e să am un regret este acesta, că nu le-am crescut de mici lângă un patruped. Acum vor și ele unul dar încă mai așteptăm acel moment, problema acută fiind în continuare spațiul. Dar ca să nu lungesc vorba aș vrea să vă spun cel puțin 5 motive (beneficii, avantaje spuneți cum vreți voi) pentru care e bine să crești și un câine alături de copiii tăi (spun 5 ca să fie o cifră dar motive aș găsi o mie). Unii dintre voi poate vă gândiți că e bun orice pet în casa cu copii și asta așa e dar personal eu nu aș crește păsări sau pești în casă și nici rozătoare, dar asta e o chestiune pur subiectivă. La pisici sunt alergică și ele sunt puțin diferite de căței.

Cum spuneam, mi se pare extraordinar să ai copii și alături de ei să existe și un câine. De ce? Păi vedeți în continuare:

1. Copii se îmbolnăvesc mai rar dacă au un câine lângă ei.

Da, sunt multe studii care spun că acelor copii născuți într-un mediu în care există un câine le scad șansele de a contacta boli respiratorii. De asemenea, scade mult riscul alergiilor și știm câți copii sunt alergici sau suspecți de astm în ziua de azi.

2.Copii cresc cu o mai mare încredere în ei.

Câinii sunt fantastici prin natura lor, iubitori necondiționat și devotați iar dacă un copil crește alături de asemenea ființă capătă mult mai mult respect de sine și încredere în forțele proprii, plus că învață dragostea necondiționată. Sunt studii dovedite.

3. Copiii fac mai multă mișcare.

Păi gândiți-vă numai ce înseamnă o joacă cu un câine care aleargă și se tăvălește. Un copil va fi de mic atras de un câine mai mult decat orice altă jucărie zornăitoare din casă. Practic eu cred că le dezvoltă mult mai bine motricitatea și mersul biped la bebeluși. Asta cred eu doar.

4. Un câine ajută la intarirea legaturii între frati.

Asta nu-i ideea mea dar o împărtășesc pentru că mi se pare firesc, un câine cred că e liantul ideal între frați, îi ajută să crească mai apropiați prin dragostea pe care o au ei pentru prietenul lor.

5. Copiii care cresc cu un câine sunt mai empatici și mai sociabili

O spun și eu dar o spun și studiile că acei copii care provin din familii cu câini au un grad ridicat de empatie și aptitudini sociale superioare celor care nu au un animal în casă.

Acum nu vreau să conving pe nimeni să-ți ia un câine dacă nu vreau sau nu-i plac, asta ține strict de preferințele fiecărei familii, cu atât mai mult cu cât creșterea unui câine este similară cu cea a unui copil, doar că într-un ritm mult mai alert. Să crești un câine presupune multă responsabilitate, îngrijire și atenție, dar satisfacțiile sunt imense. Eu cunosc 3 exemple de oameni care-și cresc și și-au crescut bebelușii alături de un câine și vorbesc de rase de talie mare chiar: un Tosa Inu, un Akita Inu și un Beagle. Le-am întrebat pe fiecare dintre mame care consideră că este beneficiul cel mai important pe care îl au de la creșterea unui copil în compania unui câine. Și mi-au zis cam așa:

Lili: „Faptul că Iris crește alături de Ozzy, un Beagle foarte jucăuș, mi-a adus multă încântare și unul din cele mai importante lucruri este acela că a învățat să împartă, știe și vrea să împartă jucării și mâncare.”

Alina: „Pentru că a crescut alături de Sakura, un Akita Inu superb, Radu a învățat să comunice mult mai bine iar unul din cele mai important beneficiu a fost că i-a fost inhibată frica, frica sau teama de orice natură.”

În concluzie aș vrea să vă dau și mici sfaturi înainte de a vă lua un câine, fie că e de rasă, fie că e adoptat, fie că aveți deja copil sau nu. E mega important ca acel câine să fie deparazitat și vaccinat înainte de a veni în casă la voi. Este importantă, de asemenea, și talia lui, câinii mari au forță dar sunt blânduți, câinii mici sunt mai zvârlugi și neatenți, deci depinde ce-ți dorești. Ține cont și de faptul că un câine implică mișcare multă, atenție, îngrijire, implică și bani destui. Dar merită, merită pe deplin.

Am scris mai demult un articol similar cu acesta, era vorba despre Eva când era mică. Îl puteți citi AICI.

Fotografiile fac parte din arhiva personală a Lilianei Mircia, mama de Iris și Ozzy.

The post 5 motive să crești și un câine lângă copiii tăi appeared first on Laurabucur.ro.

Nici nu stiu cum sa incep acest post, sa povestesc ce weekend frumos am avut, sa spun ca revin cu un subiect obsesiv: „cainii”sau sa strig in gura mare ca in sfarsit mi s-a indeplinit un vis…Toti apropiatii stiu cat de mult imi plac cainii dar putini stiu ca de atata amar de vreme eu nu am reusit sa ajung la un concurs de caini. Ei bine, in acest weekend, la Slobozia a avut loc expozitia CACIB si, mai mult sau mai putin impinsa de la spate, am reusit sa-mi iau familia si sa mergem la locul cu cei mai multi catei de rasa pe metru patrat. Marea mea multumire sufleteasca este…de fapt sunt mai multe asa ca ordinea este aleatorie. Am reusit in sfarsit sa-i vad in carne si oase pe draga mea prietena Irina&co, mama de bebe si de cutu (asa cum bine si-a spus si blogului ei personal www.bebesicutu.com). Si pentru ca vorbesc de cutu, trebuie sa dedic o paranteza mai mare pentru Sami, superbul exemplar Tosa, pe numele ei intreg Wasami Nik Majestic, o stiam din poze, de mica, mica, dar in realitate e un deliciu de catel, frumos si cuminte cum rar am vazut. Dar in special frumos pentru ca nu degeaba a castigat titlul Campion de Romania la clasa juniori! Mi-ati intrat la suflet!

Doi, sunt multumita pentru ca am vazut atatea exemplare frumoase de caini si rase pe care le stiam din poze, de exemplu Lupul Alb sau Marele ciobanesc elvetian, dar nu le vazusem si live. Multi Terranova, mai ales l-am revazut pe Buff, adica Terranova landseer, multi labradori, superbi cei negri, multi caucazieni, dar si un Bobtail. Dar sunt multumita pentru ca la acest concurs nu am venit singura si ca am reusit sa-i aduc pe Eva mea sa vada multi catei la un loc, iar iubitul meu sa vada ce inseamna pasiunea mea si ii multumesc. In pofida vremii de cacao, pentru ca batea un vant de-ti intrau toate gunoaiele in gura cand vorbeai, m-am simtit extraordinar in micul Paris, pentru ca expozitia s-a desfasurat in complexul Hermes de langa Slobozia, acolo unde troneaza replica turnului Eiffel si ranch-ul din Dallas…

Am plecat spre casa radiind!

Nu vreau sa mai plictisesc prin vorbe, imaginile fac cat o mie de cuvinte. Admirati-le!

The post Caini, multi caini si un vis implinit appeared first on Laurabucur.ro.

The post Dogs – my love forever appeared first on Laurabucur.ro.