Nu, nu ne jucam, nu ne uitam la film, nu ne plimbam prin parcuri și nu eram în nicio vizită. Pendulam între spitale. Între camerele de gardă de la Matei Balș și Grigore Alexandrescu. Aș putea spune că e chiar un noroc faptul că sunt aproape unul de celălalt.

Motivul? O căpușă. Un mic monstru (Eva nu trebuie să știe că eu îi zic așa că se busumflă mega rău) s-a găsit să-i sugă sângele. S-a înfipt în scalp și nici că am știut vreme de 3 zile. Horror, da!

Doamne, nu-mi place să vorbesc deloc despre gângănii. Numai gândul la ele îmi provoacă mâncărimi pe tot corpul. După experiența de anul trecut cu păduchii am zis: ce altceva poate fi mai rău? Brr! Și acum îmi amintesc cât de greu am scăpat de împielițați. Dar a trebuit să facem cunoștință și cu doamna căpușă.

Dar să vă povestesc.

În mini vacanța asta care a cuprins și 1 mai am fost plecați la Focșanigeles. Și, ca de obicei, ne-am organizat pentru o ieșire în aer liber, la o iarbă verde și un grătar. Aveam locul nostru fain unde mergeam, o mică sălbăticie, Ciușlea îi spune. Anul acesta am zis să mai schimbăm și am ales o altă zona faină din Vrancea, la fel de sălbatică așa ca vegetație dar puțin mai mult populată. De oameni și nu numai. O zonă superbă pe lângă Mănăstirea Dălhăuți, dar am să vă povestesc despre asta în alt episod.

Așadar, când mergi în natură, în aer liber și curat îți asumi și ce întâlnești în cale, de exemplu țânțarii. Numai că eu nu m-am pregătit cu repelente, nu știu de ce am tot trăit cu senzația că e prea devreme, că nu e chiar vară. GREȘIT. Era plin de țânțari și toți pe Eva, are sânge bun se pare.

Buun. Duminică am fost la iarbă verde și marți am revenit în București. Și da, abia marți am spălat-o pe cap pe Eva. Am văzut o mică umflătură la tâmplă, dar am crezut că e pișcătură de țânțari pentru că mai avea una în creștet. Altceva nimic suspect în părul ei bălai.

În schimb am remarcat pe piciorul meu o ciudățenie care semăna cu un mic cheag de sânge subcutanat. M-am speriat, nu zic nu. Dar nici prin gând nu mi-a trecut ce ar putea fi. A doua zi, deci ieri dimineață, se mărise chestia și am tot dat cu mâna până a căzut. Noroc că a căzut pe gresie și a făcut zgomot. Când m-am apropiat am înlemnit. Nenorocirea de pe piciorul meu avea picioare și se mișca. La locul ciupiturii nu aveam niciun semn. Am dat 2-3 telefoane la medici și am decis să mai aștept, să nu merg la urgențe.

Nenorocirea care se plimba ghiftuită.

IMG_2782

Și seara, în timpul mesei am avut o relevație. M-am întors brusc spre Eva, m-am uitat la umflătura aceea din nou și PANICĂ, era uriașă. Am plecat de urgență spre spitalul de boli infecțioase Matei Balș.

Camera de gardă era plină, și la copii și la adulți. La copii, peste jumătate dintre ei erau veniți fix cu problema noastră. Ni s-a dat tratament, apoi a trebuit să mergem la Alexandrescu la chirurgie pentru a-i scoate nenorocita din cap.

Din toată poliloghia asta a mea ce cred eu că ar trebui să rețineți.

1. În primul rând NU vă panicați (ca mine). Știu că e greu, știu că ați auzit tot felul de grozăvii despre ce boli transmit aceste căpușe, dar e esențial să ne păstrăm calmul pentru a nu-i transmite copilului frica noastră. Eu așa am reacționat și a fost total greșit, au început amândouă fetele să urle din cauza panicii mele când am realizat ce are de fapt Eva în cap.

2. Indiferent unde sunteți și ce faceți, mergeți la primul spital. Dacă sunteți în București trebuie să mergeți la spitalul de care aparțineți, teoretic. Trebuie să rețineți că o căpușă se extrage doar la secția de chirurgie a unui spital, iar tratamentul pentru prevenție se dă doar de spitalul de boli infecțioase – Balș sau Babeș.

Dacă vă aflați într-o zonă îndepărată, cum eram noi dar nu am știut (norocul nostru), nu încercați să scoateți voi acasă căpușa sau căpușele. Riscați să rămână resturi din căpușă și să se infecteze inutil. Desigur, tot spitalul este soluția, dar e cea mai bună. Gândiți-vă că Eva a stat cu monstrul în cap 3 zile și 3 nopți fără să știm și e ok. Doamne ajută!

3. Tratamentul la copil este cu amoxiciclină, 3 zile la 12 ore. La adult e o doză unică de doxiciclină. Luat musai probiotic.

4. Cum vine căldura, luați cu voi neapărat orice repelent pentru insecte. Este esențial. Eu am uitat și ghinion.

5. Ieșiți din casă, normal. Mergeți în continuare să explorați natura, să vă tăvăliți prin iarbă, să alergați pe câmpii sau pădure. Important este să ținem copiii îmbrăcați cu pantaloni lungi și mâneci lungi. Eu iar am greșit, nici măcar nu m-am gândit la așa ceva.

Uh, am scris o grămadă dar știu că este un subiect controversat și alarmant pentru mulți. La camerele de gardă ale celor două spitale erau mulți copii mușcați de căpușe. Făcusem chiar gașcă. E sezonul lor, insecte și căpușe, iar autoritățile nu fac nimic împotriva lor, în mediul urban. Soluția e la noi, să ne protejăm, să îi protejăm pe copii.

Pe această temă a mai scris și Prințesa Urbană acum vreo 3 ani, dar și Alina de la Frici de mămici, tot acum vreo 2 ani.

Eu încă nu sunt culcată pe o ureche, trebuie să urmăresc pișcătura Evei și dacă apare ceva să revin la spital. Dar nu pot decât să sper că va fi bine, și eu și ea.

Dacă v-a plăcut acest articol sau vi s-a părut util vă invit să dați subscribe aici pe blog și like paginii de facebook stil de mamă, adică AICI.

The post Avem o căpușă pe copil. Cum procedăm? appeared first on Laurabucur.ro.