Fix așa sunt acum, doar că în loc de pânză este albul de la word iar din cauza emoțiilor nu reușesc să mă adun. Vreau să creionez portretul unui OM. Scriu, șterg, scriu și iar șterg și mă blochez. Un nod în gât stăruie, lacrimile s-au adunat în colțul ochilor gata să țâșnească, sufletul mi-e greu. Poate cuvintele sunt într-adevar de prisos în unele momente.

Spun Kuki și în cap îmi vine Ian Brown. La Kuki în mașină am ascultat prima oară un album de-al lui Ian Brown. Eram mai mulți în mașină și ne plimbam, nici eu nu mai știu pe unde. Drumul era mereu plin de veselie și reconfortant ca pâinea caldă pe masă. Nici nu conta prea mult destinația, plimbările în Octavia lui Kuki erau mereu un deliciu.

Spun Kuki și mi-amintesc de Felicita. Pe melodia lui Al Bano și Romina Power făceam un trio formidabil – eu, prietena mea și Kuki. În serile din Club A ne urcam pe scenă și dansam pe melodia asta desueta dar antrenanta pentru noi. Primeam și aplauze dacă nu știați. Eram caraghioși, noi, două demente puse pe dans, lângă un mare urs calm și blajin. Clipe de neuitat.

Spun Kuki și în cap îmi vine shaorma de la Foișorul de foc. În diminețile care urmau după nopțile de club, înainte de a ajunge acasă, era musai să luăm “masa” în oraș, același trio de cele mai multe ori. Nicicând nu mergea mai bine o porție zdravănă de carbohidrați, indiferent de anotimp. Era tabietul nostru înainte de a lua calea spre casă. N-am sa uit niciodată gustul acelei shaorme.

Spun Kuki și mi-amintesc de plecările spre Vamă pe nepusă masă. Locuiam eu cu prietena mea, așa ca fetele, și nu era nici o problemă dacă lăsam totul baltă. Incropeam un minimum de bagaj și luam calea Autostrăzii Soarelui. Doamne ce zile faine!

Fotografia de mai sus este făcută de Kuki in Vama…

Spun Kuki si imi vin in cap toate “concertele” de pomina de la el de acasa de pe 1 mai, o casa atat de primitoare incat si daca erai pentru prima oara acolo te simteai ca la tine.

Spun Kuki si mi-amintesc de toate petrecerile pe care le dădea de ziua lui. Cată lume se aduna in jurul lui, era iubit, nici nu aveai cum să nu-l iubesti.

Spun Kuki si mi-amintesc de zambetul lui mucalit, de filme, de prieteni, de viata. Un om talentat si iubit.

Spun Kuki si imi dau seama că nu am cunoscut un om mai bun ca el. Ti se lipea pur si simplu de suflet.

Acum 2 ani a plecat. A plecat impreuna cu 64 de oameni faini, cu prietenii, cu muzica, cu zambetul lui inconfundabil, cu tot ceea ce iubea. Noua ne-a ramas un gol. Si speranta.

The post Frânturi de suflet ca un pahar de vin și-o gustare appeared first on Laurabucur.ro.