Mulți ani, chiar foarte mulți ani nu am luat foarte în serios gripa. În copilăria mea gripa era ceva relativ frecvent și mama ne trata (la îndrumarea pediatrului desigur) cu piramidon și injecții cu polidin. Astea nici nu mai există acum. Iar eu nu m-am vaccinat niciodată împotriva gripei.

Gripa face ravagii în 2018

De la începutul acestui an tot aud avertizări cu privire la evoluția gripei în țara noastră și victimele pe care le face. Când văd la știri că mor oameni de gripă, chiar tineri, în ziua de azi mi se face părul măciucă. Situația e chiar nasoală.

Ceea ce se întâmplă la nivel național în acest moment poate fi comparat, în linii mari, cu marea gripă din 1918, spun medicii. Atunci a fost cea mai devastatoare epidemie din istoria umanităţii.

La nivel mondial se pare că ne confruntăm cu unul din cele mai severe sezoane de gripă cu grad ridicat de mortalitate. SUA, China și Europa sunt afectate serios de virusul gripal.

Mai întâi ne-a înșelat crezând că e viroză

Mda, se pare că nesuferita de gripă s-a gândit să ne facă și nouă o vizită, fix la cel mai mic membru al familiei, să știm o treabă. În prima fază ne-a înșelat. Gripa debutează brusc cu febră mare spre deosebire de o viroză normală.

La Mia a debutat cu o febră moderată care a ținut o zi jumătate iar copilul era activ. Eram calmi cumva, Eva tocmai avusese 5 zile simptome similare.

Apoi subit s-a instalat febra puternică. Eu de febră nu mă tem, știu că e semn bun. Am trecut prin atâtea cu Mia că nu mă mai panichez nici la 40 de grade. Jonglez cu antitermicele la 4 ore și țin febra sub control. Dar să-i simt extremitățile sloi de gheață iar capul să-i fie o minge de foc m-a cam speriat. Starea ei s-a modificat vizibil, apatie, somnolență, inapetit. Dar ce ne-a pus pe gânduri au fost durerile de picioare pe care le acuza.

Lupta cu gripa de la noi din casă

Vizita la Matei Balș ne-a confirmat gripa B. Nu eram de internat, se pare că tulpina B generează forma ”ușoară” a gripei dar nici de neglijat.

Poveste: La spital când am ajuns i s-a luat temperatura, avea 36,5. I s-au făcut 3 teste, inclusiv cel de gripă, și trebuia să așteptăm rezultatul vreo 20 de minute. Brusc a adormit, mâinile au devenit gheață, iar capul ardea. Avea deja 39,1. Nu puteam pleca așa că i s-a administrat Alvotor, acel medicament pentru tratarea durerii și a febrei când nu poți folosi paracetamol sau ibubrofen. Vreau să spun că febra nu ceda. A trebuit să așteptăm ora la care îi puteam da Nurofen.

Cam așa au fost nopțile la mine și încă nu s-a încheiat. Trezit din 4 în 4 ore pentru a-i scădea febra dar și pentru a încălzi copilul pentru că îi e teribil de frig în acele clipe. Lupta cu administrarea medicamentului pentru că în acele momente nu vrea altceva decât să doarmă.  Plus că, pe bune dreptate, de 5 zile doar medicamente înghite.

Zilele au fost ceva mai ușoare pentru că Mia e mai cooperantă trează, dar grija a fost aceeași ca și cea de peste noapte. Gripa a sleit-o de puteri pe micuța mea făptură. Acum e și mai plăpândă.

Ce trebuie să faci când are copilul gripă

Ieri mi-a spus o prietenă că sunt erou. Nu sunt erou, ci doar o mamă căreia i s-au activat toate instinctele pentru a-și proteja copilul.

Când afli că are copilul gripă nu poți face foarte multe, în plus față de o viroză mai urâtă mă refer. I se prescrie un antiviral, Tamiflu și în rest important este să:

• hidratezi copilul foarte, foarte bine
• nu-l forțezi să mănânce
• îl lași să se odihnească
• îi cureți bine-bine nasul
• îl ții în brațe atât cât dorește
• îi citești cât de mult vrea
• îl pupi cât de des poți (la noi a funcționat excelent pentru starea ei de bine)

Atenție! La Tamiflu, după prima doză, copilul vomită. Se continuă apoi normal. La Mia credeam că nu se mai oprește. După 2 doze febra ar trebui să se oprească. La noi abia după a treia doza s-a mărit intervalul febril.

Câteva recomandări ale medicilor, DEȘI noi am făcut toate astea și uite că a fost în zadar:

• menținerea igienii mâinilor, lucru foarte important
• administrarea de vitamina C
• evitarea colectivităților (aici slabe șanse mai ales cu un școlar în casă)

În rest, toate bune și frumoase. Am fentat viscolul stând în casă, dar am ratat bunătate de joacă în zăpadă. Am petrecut ziua mărțișorului în casă și ne-am bucurat două săptămâni de timp împreună.

Sper să nu mai trecem prea curând prin gripa asta. Nu ne dăm seama încă de unde a furat-o, nimeni din anturajul nostru nu a făcut-o, în niciuna din colectivități.

Doamne ajută!

The post Două săptămâni în casă, o săptămână în lupta cu gripa, nervii rezistă appeared first on Laurabucur.ro.

Unele zile sunt grele, alte zile sunt foarte grele. Există și zile mai puțin agitate, dar frumoase sunt toate alături de copii, nu zic nu. Ieri a început prost. Totul e ca un domino. E suficient să înceapă unul că starea proastă și de nervi se propagă la restul familiei. Unul zice ceva nepotrivit, celalalt riposteaza, apoi unul din copii face ceva sau nu face, depinde, lucru care scoate din sărite pe unul din adulți, copilul începe să bâzâie și unda se trimite la cel de-al doilea copil care devine agitat și nu-i convine nimic. Astfel se dă totul peste cap. Nu mai reușești să te aduni, mâncarea nu e gata, hainele nu-s călcate, nu mai reușești nici să te piepteni și tot așa…Recunosc că sunt stresată de timp, nu reușesc să fiu zen și să las lucrurile sa curgă pur și simplu. Încerc să mă organizez cât mai eficient și tot degeaba. Încerc să nu zoresc copiii, în special pe cel mare, și tot nu pot.

Ieri am greșit mult. Am greșit față de copilul meu cel mare și mă tot frământ cum să-mi spăl păcatele față de el. Am țipat la ea, am zorit-o, am îmbrăcat-o smucit, nu am vorbit cu ea pe drum, am pieptănat-o mai mult tras și nu i-am făcut codițele dorite. Îmi dau lacrimile de supărare pe mine. Și ca să vedeți, când am ajuns la grădiniță, am reușit s-o iau în brațe și să-mi cer iertare iar ea mi-a spus „scuze mami”. Îmi venea să-mi fac harachiri.

E un copil tare bun. Iar mie mi-e frică să n-o stric. Ea nu a greșit cu nimic. Iar noi, adulții, avem tendința asta păcătoasă să alterăm sufletul curat al unui copil. Venim cu bagajul nostru emoțional din copilărie și ni-l revărsăm asupra lor. Nu sunt adepta recompensei dar îmi plac surprizele și ieri am reușit să-i fac una aducându-i mai multe costume și papucei de balerină. Mulțumesc C. Nu vă pot descrie bucuria de pe chipul ei. Seara a probat pe rând fiecare costum și ne-a făcut câte un număr artistic. La culcare mi-a zis că dacă ar putea, ar dormi îmbrăcată cu toate rochițele.

Știu că ea uită nervii mei, că e copil și nu ține la supărare, dar eu trebuie să mă vindec.

The post Cum să-mi spăl eu păcatele față de copilul meu cel mare appeared first on Laurabucur.ro.