Păi de ce? Mă întreabă.

Vezi și tu ce relație haotică am eu cu banii, nici până acum nu știu cum să-i gestionez bine. Părinții nu mi-au zis niciodată ce sunt banii, cum se câștigă și care e valoarea lor. A ba da, mi-au cântat mereu că “n-avem, n-avem” și că pentru a avea niște bani trebuie să muncești. Ai mei profesori fiind, cu salariile de la o lună la alta, se descurcau cum puteau și ei mai bine, îi înțeleg.

Când eram în liceu vindeam la fete prin oraș  țoale (ale mamei și ale mele) și îmi cumpăram ce-mi doream și eu. Dar niciodată nu rețin să-mi fi încurajat acest spirit atreprenorial pe care-l aveam. Și s-a stins, noroc că nu de tot.

Apoi școala nu m-a învățat nimic de genul ăsta, doar mi-au băgat materiile pe gât și au reușit să mă facă să le urăsc din pricina lor. Nu am priceput o iotă din economia predată în școală. Am rămas doar cu percepția că pentru a avea bani trebuie să muncești, să strângi din dinți dacă nu-ți place și iar să muncești.

Ei bine, fii atent, acum vreau să-ți zic cum a fost la ”Liber la educație sau educație la liber?” pentru că toată această informație îngurgitată de la cei 3 speakeri ai evenimentului: Oana Moraru, Gaspar Gyorgy și Adrian Asoltanie, este neprețuită.

Și, cum a fost?

Păi…

Oana Moraru este ireal de savuroasă. Pe femeia aceasta aș asculta-o ore-n șir. Nu e de mirare că niciun pâs nu s-a auzit, cei peste 300 de oameni au ascultat-o numai ochi și urechi. Adică mint, discursul a fost presărat cu momente de râsete și de aplauze. Oana Moraru a vorbit relaxat și natural despre bani, frici și educație. A vorbit despre cum se strecoară în minte și în suflet, încă din copilărie, relația noastră cu starea de bine și implicit cu banii.

Ghici cu ce a început? Fix cu FRICA. Pentru că ea, FRICA, a fost cea care a stat la baza multor generații, inclusiv a mea. Este vorba despre acea frică de a nu reuși în viață dacă nu ai bani. Bunicii noștri și-au încurajat copii să plece să muncească pentru a se salva de la sărăcie, să nu mai dea cu sapa. Motivația părinților noștri a fost serviciul, ăsta era țelul suprem, să ai job. Modelul era: ”Du-te mamă să înveți, să faci o facultate ca să ai un job sigur.” Toți cei din generația mea, cel puțin, am crescut cu convingerea că trebuie să ne chinuim pentru a ajunge departe.

Copiii își exprimă vocea încă de mici și vor să fie văzuți

Tot Oana spune că generațiile actuale de copii nu mai învață din frică, pentru ei contează cu totul altceva. Copilăria nu mai e o perioadă de așteptare până te faci mare. Acum copiii își exprimă propria voce de mici. Le place să filmeze, să facă poze și să fie văzuți iar pentru asta e suficient să aibă un cont pe YouTube.

Mi-a plăcut mult o chestie faină pe care a spus-o Oana, că ”toată viața ne masăm identitatea”. Ce înseamnă asta?

Imediat după ce naștem ni se spune încă din spital că trebuie să facem masaj bebelușul. Pe lângă efectele benefice asupra corpului său și a dezvoltării sale, noi, prin masaj, îl ajutăm pe nou-născut să se identifice, practic îi palpăm propriul sine. Apoi, în fiecare etapă a creșterii lui, copilul nu încetează în a dori să-i vedem. Noi, părinții, apoi educatorii, profesorii și tot așa. Practic, în acest mod, copiii prind încredere în ei înșiși. Foarte tare chestie.

Și totuși, ce anume le spunem copiilor pentru a-i încuraja să învețe, să le placă școala, să le inspirăm valori precum munca?

E clar că eu fetelor mele nu pot să le mai spun: ”Mamă, trebuie să mergeți la școală ca să aveți un job, altfel e vai și-amar de voi”. Dar cum? Ce anume să le zic?

Oana l-a citat pe Tony Wagner, un cercetător științific care a scris cartea ”Formarea inovatorilor”. Wagner face o analiză a 500 de oameni bogați încercând să afle care este elementul comun al acestor oameni de succes. Concluzia la care a ajuns Wagner a fost că ”acești oameni nu au fost cocoloșiți în copilărie, au fost lăsați să își trăiască frustrările și să-și formuleze nevoile.” Asta e o caracteristică comună a oamenilor care reușesc pe plan financiar.

Așa mi-am dat seama cât de importantă este copilăria fetelor mele dar mai ales cât de important este să fie o copilărie în care eu, ca părinte, să le încurajez pasiunile.

Copiii sunt experți la visatul cu ochii deschiși

Și pentru că Oana ne-a vorbit și despre o metodă pe care o practică cu copiii la școala Helikon, m-am gândit să o aplic și eu acasă cu Eva. Cu Mia e cam devreme.

Oana le sugerează părinților să le propună copiilor lor să facă un VISION BOARD (cum îți vizualizezi viața?) pentru a-i ajuta pe copii să-și contureze viitorul. Practic, pe o bucată de carton contruiești prin imagini colate, rupte din reviste sau chiar desenate cu ce îi place copilului, practic bucăți care exprimă ceea ce își dorește să facă în viață copilul. Sună foarte interesant.

Concret, ce am putea face noi cu copiii noștri acasă?

• de mici să îi lăsăm să-și exprime emoțiile, noi să fim doar observatori.
• să luăm puțină distanță și să-i lăsăm să gândească singuri, să găsească soluții.
• să le creem motivație copiilor.
• noi, ca părinți, să ne detașăm de propriile convingeri și programe inconștiente.
• să lăsăm copiii să se joace, să încerce și să-i lăsăm să se simtă creatori.

Acum, poate nu tot ceea ce a spus Oana trebuie să împărtășim și noi, ceilalți. Fiecare ia ce i se potrivește, dar finalitatea este aceeași. Adică…

…în loc de concluzie:

Educația financiară nu are legătură cu banii, are legătură cu încrederea în sine, are legătură cu creativitatea în raport cu banii.

Pentru cine nu știe, Oana Moraru este consultant educațional, fondatoarea școlii private Helikon, din Călărași, și creatoarea platformei Vocea Părinților. Are o experiență de 20 de ani în învățământ, unde a lucrat ca profesor de română și învățător.

Cred că ajunge pentru azi. Am să vorbesc despre ceilalți doi speakeri (Gaspar și Adrian) de la conferință într-un alt articol. Ar fi devenit prea lung și plictisitor. Sper că m-am făcut înțeleasă, așa cum cred eu că am învățat de la această întâlnire fabuloasă.

Dacă v-a plăcut acest articol sau vi s-a părut util, m-aș bucura tare mult să dați subscribe aici pe blog și like paginii de facebook stil de mamă, adică AICI.

Mulțumesc Mozaic Media pentru organizare și pentru că ați adunat la un loc asemenea oameni.

The post Ce aș vrea să știe fetele mele despre bani și despre cum se câștigă ei? – partea 1 appeared first on Laurabucur.ro.

Știu că învățământul ăsta al nostru e găunos, fir-ar! Citeam azi la Bogdana pe blog că „din 1989 încoace învățământul românesc a trecut prin reformele a 20 de miniștri, iar legea educației a fost modificată de peste 60 de ori.” Realizați ce înseamnă asta? Nimeni nu a reușit să găsească o formulă câștigătoare pentru săracul nostru învățământ. Și partea cea mai proastă e că singurii care au de suferit sunt copii. Copiii noștri și viitorul lor. Singura mea speranță stă tot în noi, părinții. Practic e în puterea noastră să fim cât mai aproape de ei. Îmi doresc ca dragul meu copil, aflat abia la început de clasă pregătitoare, să știe că îmi pasă de el, de ceea ce simte, de ceea ce i se întâmplă. Vreau să știe că îi sunt aproape și că îi acord toată încrederea mea.

SaÎmi doresc să fiu mai inspirată în relația cu copiii mei

Cum o s-o ajut, concret, pe fata mea să-i placă școala, nu știu. Dar cel puțin mă străduiesc să mă implic cât mai mult în educația ambilor mei copii. Mă străduiesc să fiu empatică și cât mai aproape de ei. Un pas pe care-l fac în acest sens este participarea mea la un seminar foarte interesant și important: Dialogul Transformării susținut de nimeni alta decât Oana Moraru, consultant educațional, fondatoarea școlii private Helikon și creatoarea platformei Vocea Părinților. Evenimentul va fi unul interactiv, direct, pornind de la probleme concrete, de acasă sau de la școală. Scopul acestui ”dialog al transformării” este acela de a fi mai prezenți și mai inspirați în relația noastră cu copiii! Fix asta îmi doresc!

Înscrierile se fac pe e-mail, la voceaparintilor@gmail.com. Prețul unui bilet este de 120 RON. Detalii găsiți pe pagina de Facebook a evenimentului.

Eu am mai încercat să ajung la o conferință de-a Oanei dar nu am reușit, acum sigur nu mai ratez pentru că pe Oana nu am văzut-o direct, dar am ascultat-o de nenumărate ori și e pur și simplu fenomenală. Are un stil inconfundabil de a împăca ambele tabere, atât părinții cât și dascălii.

Legat de dascăl vreau să vă fac o mărturisire: străbunicii mei paterni au fost dascăli, nu e o figură de stil, chiar așa se numeau pe vremuri învățătorii. Străbunicul meu Ioan, bunicul tatălui meu, a fost chiar inspector, dar pe lângă asta, a fost un om foarte fain, așa cum mi-l amintesc eu pentru că D-zeu a vrut să-l prind în viață. Țin minte că stăteam împreună pe canapeaua de la bunica cu câte o carte în mâini și îmi vorbea cu o voce caldă, minunată pe înțelesul meu, îmi explica cât de frumos este să citești și cât de bine este pentru creier, îmi explica că e bine să scriu cu ambele mâini, că e bine ca amândouă să fie exersate. Pentru mine asta înseamnă a fi DASCĂL.

În încheiere vă las tot cu o mică mărturisire. Eu sunt genul de om care se bucură la cel mai mic gest frumos venit din partea cuiva. Dacă-mi dai o “bomboană” mi-ai făcut ziua, deci e relativ ușor să mă mulțumești. Imaginați-vă cum m-am simțit când mi-am văzut logo-ul blogului pe una din cele mai mari platforme de educație, Vocea Părinților, în calitate de partener media. Mulțumesc, ParentinPR.

The post Cum o ajut eu pe fata mea să-i placă școala– eveniment cu Oana Moraru appeared first on Laurabucur.ro.