Așa arăt eu în avion. Nu am mai zburat de 7 ani.

O simplă rază de soare mă face să renasc în plină iarnă. Închid ochii și mă scald în lumina ei. Prin fața ochilor mi se perindă locuri pe care aș vrea să le văd, cărări nebătute încă de pașii mei pe care aș vrea să le străbat, mirosuri noi pe care mi-ar plăcea să adulmec. Mi se trezește o poftă nebună de a călători. Soarele îmi stârnește dorința de a pleca.

La începutul acestui an mi-am propus să nu mă las și să planific vacanțele din timp. Îmi doresc mult în acest an și un city break într-un oraș european, deci nimic extravagant. Doar eu împreună cu soțul. Sunt foarte multe orașe pe lista mea de dorințe și pentru că nu le pot face pe toate într-un singur an am încercat cumva să le ordonez. A ieșit câștigătoare Roma.

Am mai fost până acum de 2 ori în Italia, dar doar în nordul peninsulei, cu mașina. Roma doresc demult s-o văd. Închid ochii și o miros. Simt că-mi va plăcea la nebunie orașul cu străduțele înguste pline de viață, priveliștea, piațetele, arta la tot pasul, de vis. Am stat puțin pe gânduri dacă să luăm și fetele cu noi, dar cred că încă sunt totuși cam mici pentru o escapadă de 3 zile. Am decis să caut ceva doar pentru doi.

Nu pot pleca nicăieri cu avionul pentru că mi-e frică să nu mă prăbușesc

Iată că luna ianuarie s-a încheiat. Iar eu sunt în același punct, doar cu planul în cap și nimic concret. Să nu credeți că nu am găsit oferte. O, da, chiar destule. Am prietene care au un adevărat hobby în a căuta destinații frumoase cu zboruri la prețuri cât mai avantajoase și m-au ajutat și inspirat și pe mine. Doar că eu sunt blocată. Sunt blocată într-un punct din care chiar nu știu cum să ies: teama de avion.

Când am zburat prima oară cu avionul am fost în gașcă mare și îmi doream foarte mult să experimentez senzația. M-am așezat curajoasă foc la fereastră și când avioul a început să decoleze, îmi amintesc cu claritate și acum, am simțit că mă scurg pe scaun exact ca în desenele animate. Am mai zburat de atunci, dar cu mare greutate și doar sub influența unei picături sau două de alcool. Iar după ce mama mea a murit, singurul gând cu care mă încurajam când trebuia să urc la bord era că dacă mi se întâmplă ceva nu-i nimic, măcar o revăd pe mama.

Frica s-a dublat de când au apărut copiii

După ce au apărut copiii nu am mai pus piciorul în aeroport. Frica s-a dublat. Spaima cea mare e să plec undeva fără copii și să mi se întâmple ceva. Știu, pare o prostie și chiar e. Dar gândul că ni se poate întâmpla ceva în timpul zborului mă paralizează. Un zbor cu avionul la Roma e la un click distanță și totuși nu pot s-o fac.

Mi-e ciudă. Sunt conștientă că dacă vreau să plec undeva cu avionul trebuie să-mi înving frica. Dar am enorm de mult de lucru. Am auzit de terapia pentru aviofobia, însă nu știu nici cât costă, nici altfel de detalii. Am găsit un curs online gratuit de a-mi învinge teama de avion, sunt explicațiile amuzante ale unui pi­lot experimentat, în­so­ți­te de sfaturile unor te­ra­pe­uți. Acesta cred că va fi primul pas pe care ar trebui să-l fac.

Veți sări cu toții că știi, statistic vorbind, avionul este cel mai sigur mijloc de transport. Mersi, știu. Mai bine spuneți-mi cum fac să scap de teama asta viscerală de avion sau zbor că altfel nu mai apuc să văd niciun oraș din altă țară în viața asta.

Am scris acest text în speranța că cineva care a trecut prin aceeași situație ca mine îmi poate oferi, să-i zicem, sfaturi, sau mai bine-zis tips-uri de cum a scăpat de aviofobie. Sau se scapă? Mă pot vindeca?

Mulțumesc.

PS: Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să vă abonați la newsletter și să dați like paginii FB a blogului.

The post Cum scap de frica de avion să pot vedea și eu Roma? appeared first on Laurabucur.ro.