Ați citit bine, două tantrumuri simultane de vârste diferite. Aici nu prea am scris despre tantrum pentru că realitatea e că nici nu prea au fost sau, dacă au fost, au fost mici și am trecut relativ ușor prin ele.

Dar povestea de mai jos trebuie să v-o spun pentru că este și haioasă și cu învățăminte pentru mine.

În prima zi de târg, după ce am lăsat fetele mâncate, spălate, vesele cu ta-su acasă, am stat în picioare 8 ore legate, unde chiar nu stau locului – alerg, fac poze, postez în social media și vorbesc cu oamenii. Apoi venit acasă, jucat cu fetele că mă iau de bună nu de alta.

Apoi, a doua zi, o iau de la capăt, las copilul doi cu ta-su, încântată că va face ce vrea ea, iau copilul numărul unu cu mine la târg unde stau iar 8 ore la care se adaugă permanenta atenție pentru el, vin acasă, mă ia în primire copilul doi și ne prăbușim toate 3 într-un final glorios.

Vine ziua de luni când duc fetele la grădi, că la școală nu se învață pe motiv de capacitate, plec la job de 7 ore, e drept că acolo stau cu fundul pe scaun dar nici asta nu e prea relaxant, apoi o zbughesc la Mama Time Out pentru 3 ore.

Mă întorc acasă fericită nevoie mare și pentru că evenimentul a fost unul tare fain dar și pentru că vin acasă cu speranța că în sfârșit mă linistesc cu drumurile și stau și eu cu copiii.

Zbang! Nici nu intru bine în casă că începe show-ul pe două voci.

Întâi sunt luată la rost unde am fost și de ce nu le-am spus că întârzii. De regulă le spun fetelor tot ce urmează să fac ca să fie pregătite dar adevărul e că de data asta am uitat. În timp ce mă disculp mă întreabă dacă le-am adus ceva și lor, o surpriză ceva. NU-ul meu e primit cu strâmbături.

Începe Eva.

Întâi pe voce mițăită că ea nu vrea la școală a doua zi, că vrea la înot dar că eu nu o las. Îi explic că mai merge doar 3 zile la școală și oricum intră în vacanță. Are toată vara la dispoziție pentru înot.

Dar vocea ei crește explicând vehement că ea vrea la înot NEAPĂRAT marți că altfel nu va mai merge niciodată. Eu o îmbrățișez și sinceră să fiu mă abțin tare mult să nu râd. Dar știu că pentru ea nu e de râs, e de maximă importanță.

Trag aer în piept, încerc să-mi păstrez calmul și îi explic situația cu voce cât se poate de blândă. E clar că nu mă ascultă. Dă din picior și plânge cu sughițuri. Stă în brațele mele și își varsă emoția puternică. Mi-am dat seama că asta era manifestul ei sau protestul ei față de mine că nu prea am stat cu ele acele zile.

În tot timpul acesta Mia a stat lângă noi, cu ochii înroșiți și gata-gata să izbucnească.

Plânsul cu sughițuri al Evei s-a lăsat cu un val de muci ce trebuiau suflați neapărat la baie. A urmat încă un val de proteste, ea nu merge la baie că dureaza 1 an să scoată toți mucii. Am întrebat-o cât vrea să stea și a zis că 1 minut. Atunci i-am propus să punem cronometru și că va sta fix 1 minut. A acceptat imediat, i-am scos toți mucii în 46 de secunde.

Apoi s-a calmat și a cooperat minunat.

Când credeam că mergem liniștite la masă a trecut la butoane Mia. Aparentul motiv a fost mâncarea. Apoi a trecut la artileria grea și mi-a spus că o iubesc mai mult pe Eva și că pe ea nu. Am luat-o ușurel în brațe, noroc că e ușurică, am mers să ne liniștim împreună pe balcon. A plâns mult, cu sughițuri, nici nu înțelegeam foarte bine ce spune dar stătea în brațele, moale și dornică de îmbrățișarea mea. Era deja 9 seara, mi-a spus că vrea să ieșim afară să vedem oamenii, asta e tot ce am reținut. Ușurel și-a revenit și am putut merge la masă.

Concluziile mele după acest dublu tantrum

• Este important să rămân calmă, FOARTE important. Este al naibii de greu, mie în acea seară mi-a dat D-zeu puteri, că-n alte condiții cu greu gestionez furia la mine. Mi se face părul măciucă și nu prea rezist.

• Este important cafetele să știe că sunt acolo, ale mele nu-și doresc să plec când au emoții puternice. Eva mereu mi-a spus că vreau să stau cu ea.

• Să ascult ce-mi spun. De cele mai multe ori sunt tentată să intervin cu soluții dar am observat că este mai bine atunci când doar ascult.

• Să le îmbrățișez.

• Să nu mai lipsesc 3 zile la rând fără să apuc să stau cu ele.

Sinceră să fiu nu-mi doresc să se repete prea curând povestea cu tantrumul în tandem, chiar dacă a fost haios. Îmi revin cu greu după. Dar ce e fain e că mă simt mai apropiată de ele.

Dacă v-a plăcut acest articol sau vi s-a părut util, m-aș bucura tare mult să dați subscribe aici pe blog și like paginii de facebook stil de mamă, adică AICI.

Sursa foto pixabay.

The post Povestea a două tantrumuri simultane de 7 și de 4 ani appeared first on Laurabucur.ro.