Știți că aplicația whatsapp este exploatată în general de grupuri de părinți, fie că-s de la grădinițe și școli, fie că-s de la cine știe ce ateliere sau grupuri sportive. Personal, cu grădinița, m-am scos dar de când e Eva la școala nu am scăpat.

Există grup de părinți în care e inclusă doamna, există alt grup cu aceiași părinți dar fără doamna. Se subînțelege că în primul grup se discută chestiuni oficiale despre școală, în timp ce în cel din urmă se discută chestiuni mult mai aprige cum ar fi banii. Bată-i vina!

Sursă foto

În weekendul ce tocmai a trecut mi se înroșise telefonul cu mesaje în această direcție. Am uitat să vă spun că primul pas pe care l-am făcut când s-a inițiat acest grup a fost să-l dau pe silent, pur și simplu nu puteam face față discuțiilor. Când eram zen și disputa se încheia citeam și eu pe îndelete.

Buuun. Subiectul abordat în cele 2 zile libere este unul de sezon: „Câți bani dăm pentru cadou pentru doamna, hai să le facem copiilor o petrecere de Crăciun care să includă și moș și cadouri!” Suma adunată? 205 lei de copil. Asta după ce abia am scăpat pentru fondul clasei cu suma de 350 de lei (care include, e drept, și un abonament pe 1 an la nu știu ce revistă).

Banii, cel mai aprig motiv de dispute

Pentru că nu am luat parte la discuție și nu mi-am dat cu părerea, mi-am propus să mă supun majorității vocale. Doar că azi, una din mamele organizatoare ale chetei, a anunțat că nu a găsit cadoul pentru copii stabilit de comun acord cu toți părinții.

Și-atunci am propus, timid, să renunțăm complet la moș și la cadourile pentru copii. Mi se par ultra suficiente doar petrecerea și tortul pentru copii. Ei oricum preferă joaca și, din experiența de anul trecut, treaba cu împărțitul cadourilor de către un „moș” le-a răpit mult din timpul de joacă al copiilor.

„Votăm!” – a „conchis” vocea mamei organizatoare.

Brusc a tăcut toată lumea. Doar 2 voci pentru și una indiferentă.

Mi-am făcut curaj și am continuat susținând cumva doar ideea de a le face o bucurie lăsându-i să se joace, iar treaba cu moșul și cadoul să fie lăsate în sânul familiei în preajma sărbătorilor.

Știți ce s-a întâmplat, nu? Brusc am devenit mama rebelă, cea care comentează la orice, căreia nu-i convine nimic, zgârcită și care nu se gândește la copilaș. Evident, nimeni nu a spus asta. De fapt nimeni nu a spus nimic. Doar un tată m-a ironizat afirmând că ar trebui atunci să renunțăm și la petrecere.

Mda, banii. Ăsta-s cel mai aprig motiv de dispute. Da’ de ce să dăm doar 50 de lei? Hai să dăm mai mult, să se vadă opulența. Nu doar că nu se ține cont de părinții care poate nu-și permit această sumă, poate mai au acasă unul sau doi copii. Dar nu se ține cont nici măcar de lucrurile cu adevărat importante pentru copii. Tare trist. Tare tristă lumea părinților de pe whatsapp.

Dar, întrebarea mea de la început der articol rămâne valabilă. Ce credeți, gândesc greșit? Sunt nebună? Sunt zgârcită?

EDITARE DE ULTIMĂ ORĂ: Am decis să schimb titlul acestui articol pentru că subiectul a generat un adevărat război în rândul părinților. Nu pot șterge întreg articolul pentru că aceasta este părerea mea și mi-o susțin în continuare. Nu sunt de acord cu unele practici propuse de părinți, așa cum majoritatea nu este de acord cu opinia mea. Aș vrea să fie un lucru clar, cadrele didactice nu au absolut nicio vină sau implicare. De asemenea, intenția mea nu a fost să rănesc pe cineva.

The post Banii: motiv aprig de discuții în grupul părinților pe whatsapp appeared first on Laurabucur.ro.

Păi de ce? Mă întreabă.

Vezi și tu ce relație haotică am eu cu banii, nici până acum nu știu cum să-i gestionez bine. Părinții nu mi-au zis niciodată ce sunt banii, cum se câștigă și care e valoarea lor. A ba da, mi-au cântat mereu că “n-avem, n-avem” și că pentru a avea niște bani trebuie să muncești. Ai mei profesori fiind, cu salariile de la o lună la alta, se descurcau cum puteau și ei mai bine, îi înțeleg.

Când eram în liceu vindeam la fete prin oraș  țoale (ale mamei și ale mele) și îmi cumpăram ce-mi doream și eu. Dar niciodată nu rețin să-mi fi încurajat acest spirit atreprenorial pe care-l aveam. Și s-a stins, noroc că nu de tot.

Apoi școala nu m-a învățat nimic de genul ăsta, doar mi-au băgat materiile pe gât și au reușit să mă facă să le urăsc din pricina lor. Nu am priceput o iotă din economia predată în școală. Am rămas doar cu percepția că pentru a avea bani trebuie să muncești, să strângi din dinți dacă nu-ți place și iar să muncești.

Ei bine, fii atent, acum vreau să-ți zic cum a fost la ”Liber la educație sau educație la liber?” pentru că toată această informație îngurgitată de la cei 3 speakeri ai evenimentului: Oana Moraru, Gaspar Gyorgy și Adrian Asoltanie, este neprețuită.

Și, cum a fost?

Păi…

Oana Moraru este ireal de savuroasă. Pe femeia aceasta aș asculta-o ore-n șir. Nu e de mirare că niciun pâs nu s-a auzit, cei peste 300 de oameni au ascultat-o numai ochi și urechi. Adică mint, discursul a fost presărat cu momente de râsete și de aplauze. Oana Moraru a vorbit relaxat și natural despre bani, frici și educație. A vorbit despre cum se strecoară în minte și în suflet, încă din copilărie, relația noastră cu starea de bine și implicit cu banii.

Ghici cu ce a început? Fix cu FRICA. Pentru că ea, FRICA, a fost cea care a stat la baza multor generații, inclusiv a mea. Este vorba despre acea frică de a nu reuși în viață dacă nu ai bani. Bunicii noștri și-au încurajat copii să plece să muncească pentru a se salva de la sărăcie, să nu mai dea cu sapa. Motivația părinților noștri a fost serviciul, ăsta era țelul suprem, să ai job. Modelul era: ”Du-te mamă să înveți, să faci o facultate ca să ai un job sigur.” Toți cei din generația mea, cel puțin, am crescut cu convingerea că trebuie să ne chinuim pentru a ajunge departe.

Copiii își exprimă vocea încă de mici și vor să fie văzuți

Tot Oana spune că generațiile actuale de copii nu mai învață din frică, pentru ei contează cu totul altceva. Copilăria nu mai e o perioadă de așteptare până te faci mare. Acum copiii își exprimă propria voce de mici. Le place să filmeze, să facă poze și să fie văzuți iar pentru asta e suficient să aibă un cont pe YouTube.

Mi-a plăcut mult o chestie faină pe care a spus-o Oana, că ”toată viața ne masăm identitatea”. Ce înseamnă asta?

Imediat după ce naștem ni se spune încă din spital că trebuie să facem masaj bebelușul. Pe lângă efectele benefice asupra corpului său și a dezvoltării sale, noi, prin masaj, îl ajutăm pe nou-născut să se identifice, practic îi palpăm propriul sine. Apoi, în fiecare etapă a creșterii lui, copilul nu încetează în a dori să-i vedem. Noi, părinții, apoi educatorii, profesorii și tot așa. Practic, în acest mod, copiii prind încredere în ei înșiși. Foarte tare chestie.

Și totuși, ce anume le spunem copiilor pentru a-i încuraja să învețe, să le placă școala, să le inspirăm valori precum munca?

E clar că eu fetelor mele nu pot să le mai spun: ”Mamă, trebuie să mergeți la școală ca să aveți un job, altfel e vai și-amar de voi”. Dar cum? Ce anume să le zic?

Oana l-a citat pe Tony Wagner, un cercetător științific care a scris cartea ”Formarea inovatorilor”. Wagner face o analiză a 500 de oameni bogați încercând să afle care este elementul comun al acestor oameni de succes. Concluzia la care a ajuns Wagner a fost că ”acești oameni nu au fost cocoloșiți în copilărie, au fost lăsați să își trăiască frustrările și să-și formuleze nevoile.” Asta e o caracteristică comună a oamenilor care reușesc pe plan financiar.

Așa mi-am dat seama cât de importantă este copilăria fetelor mele dar mai ales cât de important este să fie o copilărie în care eu, ca părinte, să le încurajez pasiunile.

Copiii sunt experți la visatul cu ochii deschiși

Și pentru că Oana ne-a vorbit și despre o metodă pe care o practică cu copiii la școala Helikon, m-am gândit să o aplic și eu acasă cu Eva. Cu Mia e cam devreme.

Oana le sugerează părinților să le propună copiilor lor să facă un VISION BOARD (cum îți vizualizezi viața?) pentru a-i ajuta pe copii să-și contureze viitorul. Practic, pe o bucată de carton contruiești prin imagini colate, rupte din reviste sau chiar desenate cu ce îi place copilului, practic bucăți care exprimă ceea ce își dorește să facă în viață copilul. Sună foarte interesant.

Concret, ce am putea face noi cu copiii noștri acasă?

• de mici să îi lăsăm să-și exprime emoțiile, noi să fim doar observatori.
• să luăm puțină distanță și să-i lăsăm să gândească singuri, să găsească soluții.
• să le creem motivație copiilor.
• noi, ca părinți, să ne detașăm de propriile convingeri și programe inconștiente.
• să lăsăm copiii să se joace, să încerce și să-i lăsăm să se simtă creatori.

Acum, poate nu tot ceea ce a spus Oana trebuie să împărtășim și noi, ceilalți. Fiecare ia ce i se potrivește, dar finalitatea este aceeași. Adică…

…în loc de concluzie:

Educația financiară nu are legătură cu banii, are legătură cu încrederea în sine, are legătură cu creativitatea în raport cu banii.

Pentru cine nu știe, Oana Moraru este consultant educațional, fondatoarea școlii private Helikon, din Călărași, și creatoarea platformei Vocea Părinților. Are o experiență de 20 de ani în învățământ, unde a lucrat ca profesor de română și învățător.

Cred că ajunge pentru azi. Am să vorbesc despre ceilalți doi speakeri (Gaspar și Adrian) de la conferință într-un alt articol. Ar fi devenit prea lung și plictisitor. Sper că m-am făcut înțeleasă, așa cum cred eu că am învățat de la această întâlnire fabuloasă.

Dacă v-a plăcut acest articol sau vi s-a părut util, m-aș bucura tare mult să dați subscribe aici pe blog și like paginii de facebook stil de mamă, adică AICI.

Mulțumesc Mozaic Media pentru organizare și pentru că ați adunat la un loc asemenea oameni.

The post Ce aș vrea să știe fetele mele despre bani și despre cum se câștigă ei? – partea 1 appeared first on Laurabucur.ro.