Într-una din serile acestea de primăvară cu zăpadă, două surori, una de 7 ani și cealaltă de 4, și-au făcut niște declarații de dragoste cum nu am mai văzut. Am privit cu duioșie scena de parcă mă uitam la un film și-mi doream să existe un buton de pause pentru a încremeni în timp. Nu am reușit nici măcar o poză să le fac pentru că mișcarea mea ar fi stricat totul.

Știați că Dudă înseamnă iubire?

Când a venit pe lume Mia, Eva, de doar 3 ani, mi-a spus că ei îi vine s-o alinte pe sora ei Dudă. Nu a putut explica de unde și de ce. Dar de atunci, în unele momente ale lor, o strigă Dudă. Recunosc că destul de rar, dar suficient cât să-mi dau seama că acesta este cuvântul pentru ea prin care își exprimă iubirea ei maximă de soră.

Făcuseră baie amândouă și aveau chef de joacă. De joacă între ele. Nu știu care a început dar dintr-o dată s-au așezat la măsuță și au început să deseneze febril ascunzând fiecare, una de cealaltă, ce face. Doar pe Eva am auzit-o spunând: ”Mia, nu te uita acum că vreau să-ți desenez cât de tare te iubesc.” Soră-sa nu s-a lăsat mai prejos și i-a spus că ”ba eu te iubesc, o să vezi”.

După ce au terminat au venit întâi la mine să-mi arate. Desenele lor grăiesc de la sine.

Desenul Miei este plin cu inimi. Inimi de păstrat în fiecare buzunar.

Desenul Evei are și descriere și sunt personificată și eu.

Apoi au trecut la hârjoneală. S-au luat în brațe, s-au smotocit. Nu s-au pupat, că nu prea fac ele asta decât dacă au vreun rol într-o poveste. Dar Eva o lua în brațe și se arunca cu tot cu ea pe spate în pat. Din Dudă nu o scotea. Cealaltă râdea cu tot sufletul. Îmi venea să mă bag peste ele, să le iau în brațe și să le strâng tare. Dar le-am lăsat să-și consume împreună, doar ele, momentul. Mie aproape mi-au dat lacrimile.

Nu știu cum e la alții, dar eu chiar dacă am avut (și am) frate mai mare, nu țin minte să ne fi arătat dragostea vreodată. Și nu, nu am trăit printre copii, dar am trăit printre adulți și rar, dar rar am văzut oameni în toată firea să-și arate iubirea. Puțini știu să facă asta cu sicneritate. Cu atât mai puțin între frați. Și la vârste fragede.

Nu vă imaginați că a durat mult. În aceeași seară Eva i-a refuzat nu știu ce, iar Mia încruntată i-a tras două linii pe desen de supărare (se vede în poza de mai sus).

Nu pot să spun decât că sper și îmi doresc ca dragostea dintre ele, dragostea aceasta de surori să dăinuie la nesfârșit.

Dacă v-a plăcut acest articol vă aștept să dați subscribe la newsletter pentru a afla primii noutățile. Vă invit să dați LIKE și paginii fb a blogului stil de mamă, adică AICI.

Sursa foto articol: pixabay – Iangll.

The post Atenție, vine iubirea! / Dragoste de surori într-o seară de primăvară cu zăpadă appeared first on Laurabucur.ro.

Nu cred ca mi-am mai pus pe hartie, pana acum, gandurile despre anul incheiat si asteptarile pentru inceput de an, nici macar in vreun jurnal. O fac acum.

Paaai, 2013 a fost pentru mine un an bun, chiar foarte bun as spune. Am ras mai mult, am dansat, m-am jucat, am cantat, am pupat si-am strans in brate mai mult ca oricand, am iubit si parca-mi pare rau ca nu am multumit atat cat ar fi trebuit pentru tot ce am primit de la D-zeu: sanatate, bucurie, un om care sa ma iubeasca, un copil care sa-mi aduca atata fericire in suflet incat sa-mi dea lacrimile si norocul ca voi aduce pe lume cel de-al doilea copil. Nu am multumit destul dar pot s-o fac de acum incolo.

Au fost si zile negre, cu zbucium sufletesc, un prim trimestru de sarcina cu greturi puternice si vome zilnice sau lucruri stricate prin casa dar si prin unele relatii, care sper sa nu lase urme.

Inceputul lui 2013 a venit cu excursia la Viena in doi (de fapt in patru, dar fara copila mea iubita), o calatorie frumoasa, apoi a venit luna martie cu implinirea celor 2 anisori de viata ale copilei noastre, urmata de o perioada cu transformari fantastice in dezvoltarea ei, dar si a relatiei noastre afective, multe provocari si impliniri.

Am mers la mare, la munte, in Maramures, la bunici, in doua orase diferite. Am muncit cu drag, am reusit sa mai pictez ciorapi si sa lansez pe ultima suta de metri inca o colectie, cu tot cu promovarea ei. Suntem impreuna, suntem sanatosi, ne iubim…e tot ce conteaza.

In 2014 imi doresc, in primul rand, sa aduc pe lume un copil sanatos. Nu stiu ce ne rezerva, dar vreau sa fim cel putin la fel, sanatosi, uniti, iubindu-ne. Imi doresc sa reusim sa ne mutam la casa noastra pe pamant, imi doresc doua fete sanatoase care sa se iubeasca, imi doresc liniste sufleteasca, iubire si iertare. Imi doresc iesiri mai multe, prieteni care sa ma inteleaga si multa intelepciune in alegeri. Profesional imi doresc o colaborare cu o fabrica de dresuri, gen Adesgo, pentru care sa realizez o colectie cu modelele mele. Cred ca ar fi cea mai mare implinire in acest plan. Si sa nu credeti ca renunt la dorinta mea de a avea si un caine, dar toate cu rabdare si la momentul lor.

Aceleasi lucruri frumoase vi le doresc si eu voua! Faptul ca ramane aici scris imi va fi de folos pe parcursul anului, in cazul in care voi uita. Luna viitoare vom deveni 4 in familie si va urma o perioada cam ocupata si nu stiu cand voi mai reusi sa scriu aici.

Bubu asteptandu-l pe Mos Craciun, la Focsanigeles

The post Ce-mi doresc in 2014 appeared first on Laurabucur.ro.