Azi e miercuri și, teoretic este zi de design. Tot teoretic și chiar practic aș spune, am și subiect, știu ce design vreau să prezint dar simt că nu e momentul. Îmi este foarte clar că blogul nu este o revistă online pentru mine, ci este chiar despre acel sentiment plăcut și frumos de a scrie iar acest lucru trebuie să-l simtă și cititorii.

Perioada asta de frământări și luări de decizii m-a făcut să stagnez. Știu că nu face deloc bine blogului, dar pentru că acesta este jurnalul meu online, am decis să aleg momentele de publicare ale unui nou articol atunci când mă simt în stare.

Da, oricât de mult îmi place să scriu nu pot s-o fac oricum.

Primul pesto din viața mea

Ei bine, vreau să scriu azi, după atâtea zile de pauză, despre gustosul pesto. Îmi place la nebunie și de fapt ador mirosul de busuioc proaspăt. Nu am făcut până acum pesto în casă pentru că nu am avut și instrumentele necesare, respectiv un blender/mixer.

Până acum am avut multe mixere verticale care mă ajutau, recunosc. Își făceau treaba foarte bine la capitolul pasat supe. Am avut și branduri cunoscute dar și no name-uri. Toate au clacat la un moment dat. Am rămas o perioadă fără. Și în weekendul care a trecut am decis că e momentul unei noi achiziții. Soțul meu mi-a recomandat mixerul vertical din imagine. Când am văzut cât e de scump am zis pas. Mai ales că nu auzisem de Oursson. El m-a convins că e o firmă bună. Pentru că fix așa s-a întâmplat și cu aspiratorul Dyson despre care nu auzisem dar care s-a dovedit a fi unul foarte bun.

Atenție! Nu vă speriați, nu fac reclamă la niciun produs în acest articol. Pur și simplu vă împărtășesc experiența mea.

Revenind. Pentru că aveam blender, aseară am decis să îmi fac singură pesto-ul. Am luat busuioc, aveam și baby spanac, am aruncat 2 căței de usturoi, ultima bucățică de parmezan din frigider, ulei de măsline și cum nu aveam în casă muguri de pin am pus 3 linguri de semințe crude de floarea soarelui.

Am mâncat gol, așa de bun era. Știu că nu se pune spanac dar mi-a fost teamă că iese prea puțin. Într-adevăr, a ieșit mult și a și rămas. Sunt foarte încântată de noua mea achiziție electrocasnică pe nume Oursson.

Vouă vă place pesto? Îl preparați acasă sau îl cumpărați? Aveți o rețetă anume? Aș fi tare curioasă să aflu.

Dacă v-a plăcut acest articol vă aștept să dați subscribe la newsletter pentru a afla primii noutățile. Vă invit să dați LIKE și paginii fb a blogului stil de mamă, adică AICI.

Surse foto: aici și aici.

The post Viață de mamă – blogger cu puțin pesto appeared first on Laurabucur.ro.

Dumincă am gătit cea mai bună supă de linte, o rețetă super rapidă. Am un ingredient secret care face magie, dar vi-l dezvălui la final.

De regulă gătesc licori sâmbăta dimineața ca să ne ajungă pentru două zile. Pentru că fusese vacanță, sâmbătă mai aveam o porție de supă de roșii. Așa că trebuia să fac ceva rapid, pentru doi adulți și doi copii și doar pentru o zi. Deci era exclusă carnea, așa că mi-am amintit de punga cu linte roșie cumpărată de la DM, este și bio.

Nu am mai căutat rețete că nu aveam timp, așa că am pus, din ochi realmente, următoarele ingrediente la fiert:

• o ceapă albă

• un morcov

• o rădăcină de pătrunjel

• puțin păstârnac

• o mână de linte roșie

Le-am spălat pe toate foarte bine și le-am pus la fiert, nu mult, doar 20 de minute. Lintea roșie s-a decolorat și totul a căpătat o nuanță gălbuie, nu pot să zic că foarte apetisantă. Am pus sare, puțin piper, puțin cimbru (ăsta nu lipsește din nicio mâncare) șiiii, tadam, ingredientul secret: chimen, întreg nu măcinat. Cred că am mai pus și niste pătrunjel proaspăt la final, după ce am stins ochiul.

Noi nu am avut lipie, ci am făcut câteva crutoane. Dar gustul, Doamne, ce gust avea supa de linte! Chimenul e magnific. Fetele au lins castroanele, practic s-a mâncat tot. A, pardon, a mai rămas o ceșcuță de supă de linte pe care mi-am luat-o azi la serviciu.

Hai să aveți poftă!

The post Cea mai bună supă de linte roșie appeared first on Laurabucur.ro.

În drumul meu spre birou trec pe lângă un magazin cu legume și fructe cu nume franțuzit, l’Aprozar, e pe calea Floreasca și am descoperit că pe lângă fapul că găsești mereu legume și fructe proaspete, cele mai multe dintre ele aduse de la producătorii locali, e un spațiu pet friendly. De fapt mascota lor este chiar câinele proprietarilor micului business, Jack Russelul Aky. Trec peste acest detaliu (care pentru mine a fost esențial în a-mi face o părere foarte bună despre ei) și vă spun că de 2 zile au deschis și o mică brutărie, care nu e în incinta aprozarului dar este în apropiere. Azi aveau la degustare, cum spuneam și mai sus, această pâine cu fenicul și cozonac. Irina, care mereu este foarte deschisă la dialog și conversații drăguțe mi-a povestit despre autorul acestor minunății panificate, domnul Michelle…cred că așa se scrie. Un chef cu 3 stele, dedicat, care la ora 3 noaptea deschide cuptorul sau cuptoarele, nu mai știu, ca la ora 8 toate produsele să fie la raft. Foarte tare!

Partea care mi-a plăcut cel mai mult are legătură cu reciclarea. Michelle nu aruncă nimic, valorifică tot. Toate legumele și fructele care s-au scofâlcit sau pălit își găsesc la el altă destinație. Spre exemplu, ieri se stricaseră niște struguri iar Michele a meșterit niște brioșe cu aceștia, brioșe care s-au vândut în câteva ore, toate. Wow!

Deci, când toată lumea scrie pe bloguri, în săptămâna Mare, despre pioșenie, despre masa de Paște, despre cum să-ți decorezi masa de sărbători, eu vin cu tentațiile. Așa că vă rog să mă iertați, că tot e săptămâna Mare!

Mulțumesc și Paște liniștit să aveți!

The post Cel mai gustos cozonac și cea mai bună pâine le găsiți la l’Aprozar appeared first on Laurabucur.ro.

Spre exemplu aseara ma gandeam sa fac niste rubrici constante aici, pe blog, as fi mai organizata asa si cred ca ati fi si mai multi cititori sau cel putin asa sper eu. Intr-o zi de luni, sa zicem, as prezenta un site, un blog, un magazin care mi-a placut, intr-o zi as alege un magazin de imbracaminte si as compune un outfit doar din ce vinde acel magazin. In alta zi vin cu o propunere de mancare sanatoasa facuta de mine sau nu, intr-o zi de weekend as pune cate o poza din familia mea, o poza haioasa. In alta zi vad eu ce mai scriu…

Ce ziceti pentru inceput de rubrica Recycle Friday? Cu alte cuvinte sa postez o idee cu un obiect ce poate fi reciclat si transformat in cu totul alt obiect. Am descoperit ce poti face cu un pulover vechi, gaurit, il tai frumos si imbraci un abajur pentru o lampa, cum sunt cele din imagine.

The post Idei de rubrici – Recycle Friday appeared first on Laurabucur.ro.

Nu obisnuiesc sa scriu despre mancaruri si retete, nici macar despre localuri care mi-au placut insa acum nu ma pot abtine sa nu fac o apreciere la adresa restaurantului indian din Bucuresti Karishma. Nu stiu daca mai sunt si altele prin capitala insa pe acesta il stiam inca de cand stateam pe Mosilor si aseara am ales, in premiera, sa ne petrecem seara luand cina la Karishma. Din prima clipa am apreciat ca toti chelnerii erau de origine indiana, desi culoarea pielii lor m-a cam speriat, amabilitatea lor m-a cucerit. Restaurantul putin cam gol la acea ora, adica 19, dar numai bine pentru scopul nostru, ne-au condus la terasa aflata chiar deasupra imobilului, nu m-as fi gandit ca se afla asa ceva acolo, si ne-au oferit meniurile sub tasnitoarele de apa. Evindent ca am ales ceva la recomandarea chelnerului dar nu regret, am optat pentru un meniu din carne de pui cu sos picant CHICKEN MADRAS, specialitatea bucatarului chiar, cu un orez simplu. Iubitul meu a ales KEEMA MATAR, carne tocata de miel cu mazare spicy, stiu, pare ceva gretos insa trebuie sa recunosc ca a fost delicios si deloc greu (normal ca am gustat), cu niste lipie cu unt BUTTER NAAN. De baut am vrut sa testez tot ceva specific Indian si am ales un cocktail pe baza de gin, parca, CARDAMOM COCKTAIL, cu niste condimente interesante la gust. Nu ne puteam abtine de la desert, dar din pacate nu era prea ofertanta bucataria asa ca am ales, din 2 chestii, KULFI, o inghetata indiana cremoasa. Aici am ceva rezerve, nu avea deloc gust de inghetata cu care ne-am obisnuit, parea mai degraba lapte praf amestecat cu apa (asa mancam in copilarie) si avea aspect de fasole batuta. Per total a fost foarte bine, cu mici exceptii: desertul, portiile desertul de mici dar suficiente si cel mai important pretul, care ne-a cam ars dar a meritat ocazia, adica un total de 200 lei pentru doua persoane. In concluzie: Karishma e un restaurant cu specific indian scump dar foarte bun.

The post Karishma – un restaurant indian scump da bun appeared first on Laurabucur.ro.