Sursă foto

La After school nu se doarme

Luni pe 17 septembrie, Eva mea a fost prima oară la after school, prima oară în viața ei.

Acolo nu se doarme, nu se odihnește, nu există nici măcar un puf pe jos (nu mai zic de-o canapea ceva), sunt doar scaune, mese. Noroc că e mochetă. Noroc că se iese afară la joacă în parc. Dar ăsta este alt subiect.

Luni fost pentru prima oară când a adormit în timp ce i se citea o poveste. La ora 9 seara a picat lată, după ce mai avusese o ieșire cu rolele seara, după altele două în timpul zilei. Realmente a căzut frântă.

Pentru mulți poate e greu de crezut, dar Eva mea încă are somn de prânz. Ciudat, nu? La 7 ani și 6 luni copila mea încă își mai face somnul de după amiază. Și îi face tare bine. Este alt om.

În zilele în care se întâmplă să nu doarmă la prânz pur și simplu se transformă într-un monstruleț dificil. De aceea, pentru noi toți cei din casă, somnul de prânz este foarte important pentru dezvoltarea copiilor, atât fizică, cât și psihică, dar și pentru liniștea noastră.

Evident, mai sunt după-amiezi când nu doarme și se mai întâmplă chiar să stea și până la 10 seara, dar asta când suntem de obicei în vacanțe, când programul lor este altul și când, de regulă, are program de voie. Se mai întâmplă chiar și în zilele când o iau la târg să nu doarmă la prânz, uneori e dificlă, alteori nu.

Dacă nu doarme la prânz e mârâită, mofturoasă și miorlăită

Anul trecut, când a fost la grupa pregătitoare, am reușit s-o mai ducem la grădiniță după orele de școală. A fost ideal. Își continua atât joaca alături de prieteni și de sora ei cât și somnul de prânz.

Acum, că e clasa I am decis să meargă la after school odată cu colegii ei, mă rog, o parte din ei. Partea bună e că acolo își face lecțiile cu învățătoarea lor și iese afară în parc, cât e vremea frumoasă. Partea proastă e că…nu se odihnește deloc (nu vorbim de somn, da?). Și nu ar fi o problemă, să zicem, dacă culcăm copilul la ora 9 seara. E ora optimă pentru vârsta ei.

Dar partea proastă e că la ora 5 sau 6, când tu ca părinte ai terminat jobul, îți iei acasă un copil deja obosit, cu care nu te mai înțelegi și cu care comunici greu.

Din păcate, aceasta este realitatea în care trăiesc mulți părinți.

Partea bună la noi e că am decis să o ducem doar 3 zile din 5 la after. Alternate cu 2 zile de venit acasă, zic eu că e ok pentru ea.

Dar nu despre after school voiam eu să vorbesc ci despre acest somn sfânt de prânz la un copil de 7 ani și jumătate. Cât de mult contează odihna, chiar și dacă nu doarme mult, important e să stea o oră cu ochii închiși în pat sau poate doar să stea în liniște în camera lui.

La voi copiii de vârste apropiate cum au somnul de prânz? Îl mai au, de fapt? Sau sunt pe pilot automat de dimineața până seara?

Aștept cu interes părerile voastre.

The post Despre sfântul somn de prânz la un copil de 7 ani și jumătate appeared first on Laurabucur.ro.

Am senzația că azi noapte a fost cea mai călduroasă noapte din 2017.

M-am perpelit toată noaptea, când pe o parte, când pe alta, când la picioarele fetelor. Când ațipeam și eu liniștită, fie mă trezeam cu câte un picior de-al celei mari în cap, fie mă chema șefa mică la raport de țâță. Și cum căldurile sunt mari, mon cher, nu pot refuza hidratarea pe timp de noapte. Da, eu dorm între fetele mele, uneori la picioarele lor,

Noaptea e un sfetnic bun (nu sfeșnic că mor și mai mult de cald) așa că m-am trezit cu gândul să vă împărtășesc cum am reușit să închid ochii sau măcar câte unul.

Trucuri pentru un somn cât mai bun în nopțile de vară:

1.  Să încerci să te miști cât mai puțin și să respiri regulat, cel puțin până adormi. Știu că sună ciudat pentru că atunci când ți-e cald nici că-ți găsești poziția de somn dar funcționează. Parcă mă conservam și nu îmi mai era așa de cald.
2.  Nu sugerez pielea goală că te lipești de toate alea (fiică-mea mare doarme așa), doar un maieu așa subțirel zic că e perfect, nici să-ți fie cald și să transpiri, dar nici să devii lipicios (mie așa mi se pare că am pielea de la căldură).
3.  Geamul să fie deschis dar și ușa de la cameră, parcă se mai stârnește când și când un mic curent de aer care e ca o gură de aer proaspăt.
4.  Să ai apa în apropiere, atât pentru tine cât și pentru copii. Să bei dar nu multă că dup-aia te cheama baia la ea.
5.  Descotorosiți-vă de orice gablonț, brățări, inele, ceasuri sau lanțuri…încurcă rău pe căldură. De asemenea, părul strâns dacă e lung, altfel se lipește groaznic de corp.

Acum mă simt turmentată de la nesomn, deja sunt la a doua cafea și degeaba.

La voi cum e cu somnul? Aveți vreun truc, vreo șmecherie de împărtășit? Nu de alta, dar poate reușim împreună să ne îmbunătățim somnul în nopțile astea călduroase.

PS: S știți că nu mă plâng, ador vara, cu toate micile ei neajunsuri. Le prefer de o mie de ori înfofolirii pe timp de iarnă.

Sursă foto: pexels

Save

The post Trucuri pentru un somn cât mai bun în nopțile de vară appeared first on Laurabucur.ro.

Copila mea mica este toata un zambet atunci cand se trezeste, rar, dar foarte rar plange si atunci pentru ca ori nu a dormit suficient ori are o problema. La fel de rar am vazut sa se trezeasca asa un copil, ea a fost asa de cand am nascut-o. Ma priveste cu ochii ei mari albastri si deschide gurita intr-un suras nespus de frumos. Se trezeste din somnul de pranz, ma apropii de ea si, pe langa mirosul ei de somn si paine calda, cu pielea ultra fina de bebelus, incepe sa miste mainile semn ca vrea sa ma atinga, se intinde si isi rasfira degetele de la picioare sau isi intinde gatul si-si dezvaluie gusulita numai buna de pupat. Pur si simplu imi dau lacrimile de emotiei iar acum, de cand am inceput munca ma doare ca altcineva se bucura de trezirea ei din somnul de pranz. Dimineața este cu totul altă poveste.

Am mai trecut o data prin asta, cu L cea mare care avea 1 an jumate (6 luni conteaza enorm) si am crezut ca m-am lecuit si ca imi va fi usoara trecerea la o alta etapa din viata noastra. Dar nu, am aceleasi trairi, poate chiar mai dureroase, pentru ca este atat de mica, doar 12 luni si eu a trebuit sa las pe altcineva sa se bucure de EA. Mi-e ciuda, recunosc. Deja bona a inceput sa-mi spuna ca “Uite, mami, azi a invatat sa traga sucul cu paiul”…Mda, am facut proba, am inghitit in sec. Este adorabila cum isi tuguie ea gura ca sa poata trage lichidul prin tubul de plastic. In alta zi ca “Uite, daca o intrebi daca a facut caca iti arata scutecul”…si asa e. Inca nu s-a desprins sa mearga singura, vrea intruna sa se plimbe biped dar doar tinuta de maini. Sunt aproape sigura ca va veni si ziua in care voi fi anuntata ca “Uite, mami, cum merge singura” si nu voi fi eu prima cea care va observa asta. Poate parea banal, dar sunt etape din viata unui bebelus pe care o mama nu vrea sa le piarda, vrea sa fie martora, sa stie tot si sa-i povesteasca mai tarziu “”cand erai mica ai facut primii pasi intr-o zi senina de primavara, erai imbracata in culori pastelate, cu rochita bleu si erai fericita”. Ma doare.

Acest post este despre nimic, aparent, si despre tot. Era in draft, inceput inca dinainte de a ma intoarce la job si aveam dileme cu si despre bebelusi. Il incepusem cand eram in cautare de bona, ne lasase bona veche si ne trebuia una noua. Intre timp am gasit o fata care se descurca de minune cu amandoua fetele. Sunt multumita. Dar asta nu inseamna ca ma doare mai putin ca eu nu sunt de fata la primul pas, la primul cuvant, la prima masea…

The post Dileme cu si despre bebelusi appeared first on Laurabucur.ro.

The post Noi dormim in pasi de tango appeared first on Laurabucur.ro.