Are 3 ani jumătate, încă o alăptez și o ador. E atât de silențioasă și discretă încât gust cu maximă satisfacție aceste momente cu ea. Ce mă bucur că nu m-am temut să alăptez pe termen lung.

De când am copii am scris multe articole pe tema alăptării.

Am scris despre dragostea prin alăptare cu primul copil, AICI. Apoi am mai notat mici frustrări în alăptare – AICI. Apoi am povestit AICI despre relactare după o pauză de 3 luni. Am alăptat și în tandem, nu a durat foarte mult dar a fost și am povestit AICI. Apoi am mai scris despre alăptatul celui de-al doilea copil. Acum, aș vrea să vă spun puțin despre diferențele dintre a alăpta un bebeluș și a alăpta un preșcolar (să nu vă sperie cuvântul preșcolar dar așa se numește un copil care se apropie de 4 ani, toddler este până în 3 ani) pentru că da, există câteva mici deosebiri în alăptarea aceluiași copil în perioade diferite de vârstă.

În săptămâna 1-7 august este săptămâna mondială dedicată alăptării. Eu alăptez de 6 ani neîncetat, doi copii. Nu mă laud doar că și eu mă mir când mă gândesc. Mi-amintesc cât de mult mi-am dorit să alăptez prima fetiță, cât de greu mi-a fost, îmi doream măcar 1 an s-o alăptez și iată, au trecut 6 ca gândul.

Dacă mă întrebați ce e mai ușor sau mai greu, să alăptezi un bebeluș sau un copil de 3-4 ani? Aș spune că nu sunt diferențe, frumos e oricum. Dar dacă iau câte un copil și-l analizez din pruncie până la vârsta de 3 ani pot spune că există niște etape în tot acest proces. Fiecare perioadă a avut bunele și relele ei. Acum e mult mai simplu să alăptez dar e mult mai greu s-o înțarc. Aceasta e principala diferență.

1. Trezirile nocturne

Pe cea de a doua fetiță o alăptez fără întrerupere de 3 ani și 5 luni. A început ușor, deja aveam experiență, a fost simplu. În primele luni de viața, Mia se trezea noaptea la 3 ore, eu mă rezemam cu spatele de perete și o alăptam. Dura maximum 10 minute, apoi cădea lată.

Acum, la 3 ani și jumate, aceeași Mia se trezește cam de 2 ori pe noapte (când e răcită sau o doare ceva e altă poveste) și se întâmplă să nu mai adoarmă la fel de repede. Dar sunt dăți când suge de 3 ori și îmi întoarce spatele.

2. Adormitul seara

Când era bebeluș o adormeam – la sân evident – într-o singură poziție, cum spuneam mai sus, eu în fund, ea în brațe la mine, în poziție clasică să zic așa. Apoi o puneam în pat ușor. Acum ne întidem pe pat relaxate amândouă, ori față în față, ori eu pe spate și ea pe burta mea, închidem ochii și țuști pe tărâmul viselor. Eu odată cu ea.

3. Somnul de prânz

Cum spuneam, bebelușii se trezesc destul de des și ziua și noaptea, nu au program de somn și de mâncat. Dar nu e stres pentru că mama e acolo, lângă puiul ei oricum, că doar e în concediu de maternitate. Mai nasol e când reiei munca. La mine a fost ușor, a adormit fără țâță imediat. Nu a plâns, nu a jelit. De regulă ea cere somn, trage de 3 ori și gata. Mă ridic și 2-3 ore doarme ștrașnic.

4. Haine curate

De chestia asta aproape uitasem. În casă mai era cum mai era, dar când ieșeam afară trebuia să am grijă ce îmbrac pentru că pătam cu lapte toate tricourile, trecea chiar și prin sutiene sau bustiere. Acum nu mai curge ca la robinet, toate hainele sunt în stare impecabilă. Ah, încă ceva, mai toate bluzele au rămas lărgite la guler, asta încă se întâmplă.

Doar cearșafurile se pătează în continuare pentru că de multe ori rămâne în aceeași poziție de supt și îi curge lapte din gură.

5. Discuții libere

Cel mai mult îmi place partea asta, discutăm și negociem fiecare alăptat care nu e masă și e doar așa de răsfăț. Nu sare întotdeauna pe mine când mă vede după o zi de muncă, se întâmplă să se joace și mă ignoră. Când își aduce aminte vine și cere și îi ofer ce vrea.

Sunt cazuri când chiar am treabă sau sunt prinsă cu ceva și ea deja e mâncată dar vrea pur și simplu. Atunci îi explic că poate să mai aștepte, că poate face altceva între timp și înțelege foarte bine. Spre deosebire de un bebeluș cu care nu te pui, cere trebuie să-i dai, indiferent ce faci în acel moment.

Îmi place că acum, la cei 3 anișori, dacă îmi cere când suntem undeva plecate, îi explic și înțelege, are răbdare să aștepte.

Poate vă întrebați, totuși, ce e cu pozele frumoase de mai sus ce conțin acel mesaj. Vă răspund cu drag pentru că nimic nu e întâmplător. La Social Media for Parents am cunoscut-o pe Ada Chindea care are blogul La ceai cu mamici. Într-o zi am întrebat-o ceva și așa am aflat de campania “Alăptează oriunde oricând”. M-am alăturat cu drag unei ședințe foto (mulțumim Diana pentru fotografiile minunate) , împreună cu Ada și cu Miruna. Dar cel mai fain e că Ada organizează de 4 ediții, un eveniment dedicat mamelor și numit sugestiv #MamiciPeTocuri. El va avea loc pe 4 august, la Crayon Club și se vor petrece multe lucruri interesante pe parcursul acelei zile, dedicate Săptămânii Mondiale a Alăptării.

Dacă ești mamă sau viitoare mamă și vrei să participi poți afla mai multe detalii din evenimentul din link: Proiectul este demarat de La Ceai cu Mamici si Mame Nebune și susținut de Mama pe toc.

Dacă ți-a plăcut epopeea mea cu alăptatul, care nu s-a încheiat, te mai aștept aici și te invit cu un like pe pagina FB dedicată blogului, adică AICI.

Save

Save

The post Descoperă diferențele dintre a alăpta un bebeluș și a alăpta un preșcolar appeared first on Laurabucur.ro.

Despre alăptatul celei mari am mai scris, a fost un drum anevoios, care a început cu lacrimi, dar a fost frumos, am scris AICI despre asta. Cu Mia a fost un traseu lin. Voiam să scriu aici despre asta pentru că azi noapte m-a surprins cu un moment în care a supt exact ca atunci când era prunc și mi-a fost foarte dragă. Revenind la cei 3 ani de alăptat, au fost și momente grele și încă sunt. O să menționez câteva dintre acestea: cel mai greu e când o paște o răceală pentru că noaptea nu se dezlipește de sân și mă epuizează și fizic și psihic. În același timp, mă bucuram enorm că alăptam în desele momente cu spitale și boli pentru că atunci nu mănâncă nimic mititica, iar laptele meu era singura sursa de hrană și de alinare.
Sunt relativ grele momentele de adormire seara pentru că de aproape 3 ani sunt nevoita s-o tratez cu spatele pe Eva. Și saracuta, ea e singura care-mi spune că abia așteaptă să nu-i mai dau sân Miei. Mai sunt dificile momentele de dimineață, fix când sună ceasul sau cu puțin înainte, Mia vrea alăptat și mă ține cu jumătățile de oră ceea ce e neplăcut atunci când mai strigă și vezica ajutor. Ar mai fi și momentele nocturne de suzetare, are un soi de agitație la mâini care-mi pune nervii la încercare. Tot în această categorie ar intra și faza cu bluzele care sunt lălăite mai toate la guler.
În rest e bine, e minunat, de fapt. Stă la grădiniță fără probleme o zi întreagă, în wk adoarme liniștită cu tati daca eu nu sunt acasă. Seara nu am lipsit deci nu știu cum ar fi pentru că de 3 ani doar eu o adorm, la sân evident. Mănâncă binișor, nu e genul Evei pofticioasă dar nu mă plâng. Afara nu mai trage de bluză. Aa, când mergem cu mașina la un drum mai lung și dacă e odihnită cere insistent țiți. Atunci trebuie să oprim, să mă strecor printre scaune în spate și s-o calmez.

Vreau o înțărcare blândă

De 1 an de zile mi-am propus s-o întarc, dar știu că nu vreau ceva forțat. Vreau o înțărcare cât mai blândă care să nu ne afecteze pe niciuna dintre noi. Mia e genul de copil care încă nu acceptă ușor schimbările sau ceva impus, are personalitate puternică și nu aș vrea să-i smulg cu forța ce avem doi două. Cu siguranță am să povestesc aici, pe blog, cum a decurs întârcarea Miei.

PS: M-a bucurat disclaimerul pe care l-am văzut zilele trecute pe TV, cum că se recomandă alăptarea exclusivă a primelor 6 luni din viața bebelușului.

The post Alăptatul, povestea mea de 6 ani appeared first on Laurabucur.ro.

Povestea nu s-a incheiat, dimpotriva ea continua si mai frumos. Sunt sigura ca multe voci vor fi impotriva a ceea ce voi povesti, dar o fac pentru ca sunt la fel de sigura ca o parte va aprecia si, sper eu, aceasta mini poveste va fi un exemplu pentru multe mame.

Eva mea implineste astazi 1 an si 7 luni. La 1 an si 3 luni am intarcat-o fortat si fara vointa mea din cauza unor antibiotice, a fost o ruptura brutala pentru amandoua, am plans si am fost trista foarte mult timp. Am vrut neaparat sa reiau alaptarea dupa ce inchei tratamentul dar am fost refuzata de copilul meu care cu doar 2 saptamani inainte era de neconceput ca va abandona vreodata sanul. Dupa repetate incercari am renuntat, laptele a disparut si treptat ne-am acomodat cu noua situatie. La vreo 2 luni si ceva, intr-o buna zi, dupa harjoneala noastra, Eva m-a tras de bluza si a cerut țiți, exact asa si spune. Am zis sa o las sa vad ce face, a continuat si in urmatoarele zile sa ceara si ii dadeam desi era doar o joaca si stiam ca e doar un alint, lapte necurgandu-mi. Luna trecuta, cand ea a implinit 1 an jumate, eu am inceput munca, o alta etapa, grea, dar nu avem de ales, fiind despartite 8 ore intregi, cumplit! Insa cand ma vede ca intru pe usa, sare direct in brate si cere alintul. La un moment dat observ ceva alb pe buzita ei si-l intreb pe tati ce a mancat inainte. Un fruct, parca, dar zic ia sa verific eu. Si banuielile mi-au fost confirmate de doua mici picaturi. Uau!!!! Mi-a revenit laptele! Eva mea a reusit sa-l produca iar, dar acum e altfel, parca mai matur si mai frumos, adoarme fara țiți, sta relaxata 8 ore, pot lipsi si un weekend fara sa ma ceara si, cel mai important, intelege perfect cand ii spun ca nu e momentul. La trezire si la venirea mea acasa reusesc s-o alaptez. Deci, cine ar fi crezut, ca dupa o pauza de 3 luni, laptele matern poate reveni daca este stimulat. Luati aminte dragi mamici, nu renuntati asa usor, perseverenta da roade!

The post Breastfeeding reloaded sau alaptarea part II appeared first on Laurabucur.ro.