•  Uite Eva, drumul pe care mergem este drumul pe care mergeam când mă duceam la serviciu, zic eu.

O mică pauză.

După 1 minut:

•  Mami, tu ai avut multe ”serviciuri”?

Am zâmbit și i-am răspuns că înainte de ultimii 12 ani am mai avut și alte locuri de muncă, până când m-am regăsit într-unul care să-mi placă cu adevărat, acela de grafician.

Dar cum am descoperit plăcerea de a scrie

Eva a vrut să continui povestirea. I-am spus cum în timpul facultății am avut și slujbe de vară sau temporare cât să-mi strâng niște bani pentru eventuale vacanțe sau călătorii.

Apoi, primul job cu carte de muncă pe care l-am avut a fost la redacția unui ziar.

•  Adică ce făceai? Făceai un ziar sau îl vindeai? mă întreabă curioasă.

•  Nu, scriam articole.

Facem amândouă o pauză, după care tot ea spune ca pe o revelație:

•  Mami, acolo ai descoperit tu că-ți place să scrii, nu-i așa?

Am zâmbit cu nostalgie. Da, acolo a fost primul pas către a scrie.  

În următorii ani, am avut un traseu în zig zag dar tot la scris am ajuns, doar că pe blog.

După facultate am realizat că specializarea mea “pictura” nu mă prea ajută în a-mi crea un viitor. Mi-ar fi plăcut să duc o viață boemă cu un atelier în centrul Bucureștiului unde să pictez și să-mi vina prietenii în vizită și să filozofăm ca artiștii. Știam că acesta era un vis utopic. Nu aveam părinți cu bani care să mă susțină așa că trebuia să găsesc singură o cale, mai ales că urma să-mi plătesc o chirie în capitală.

În schimb am locuit în mansarda mult visată chiar în buricul târgului. Aici am cunoscut mulți oameni faini care mi-au dat direcția pe care să merg în viață. Aici am primit primul impuls de a scrie și așa m-am angajat la ziarul Cotidianul. Primul meu job serios, cum i-am spus Evei.

Am primit încurajarea de care aveam nevoie în cel mai sensibil moment al meu. 

După câțiva ani, am avut totuși ambiția de a face ceva și cu facultatea pe care o terminasem așa că am virat brusc către publicitate. După câteva slujbe primite și schimbate de-a lungul timpului, am reușit să găsesc locul perfect. Acolo unde am stat ultimii 12 ani, ca art director.

Numai că, în tot acest timp, am continuat să scriu pe blog. Prima postare a fost în luna mai 2006. Impulsul a venit de la o prietenă pe care mi-o făcusem la acea vreme. Cum nimic nu este întâmplător, se pare că și oamenii nu vin întâmplător în viață noastră. Acum nu mai suntem prietene, dar recunosc că m-a inspirat enorm la acea vreme. Dacă nu era ea atunci, probabil că nu aș fi avut blog niciodată. Probabil.

De la Ladypink la Stil de mamă

Revenind la blogul meu, nu știu câți dintre voi mai știți că el s-a numit mulți ani Ladypink și era pe platforma blogspot. Nu scriam foarte mult, dar postam tot ce găseam eu fain despre modă, haine, artă și evenimente urbane, din internetul care și el se afla la începturi în acea vreme.

Acum 2 ani i-am făcut un rebranding și l-am redenumit Stil de mamă. Era absolut necesară schimbarea având în vedere că am început să scriu și despre lucruri care au legătură cu copiii.

De multe ori am fost întrebată dacă blogul îmi aduce vreun câștig. Recunosc că nu, în atâția ani de zile am scris pur din plăcere, atunci când aveam chef, inspirație și timp. Au existat câteva bartere, dar strict pe produse pe care le agreez sau/și le consum. Bani au venit de câteva ori, număr pe degete.

Problemă era că eu nu-mi propusesem un scop din asta. Nu făceam planuri sau calendare editoriale, nu mă interesa ceva anume, nici nu știam foarte bine dacă mă citește cineva, nu știam cine bate la ușă.

De când cu copiii, parcă a început să-mi placă și mai mult să scriu, să vorbesc despre emoții, trăiri și sentimente. De multe ori mă întreb oare pe cine interesează ce scriu eu? Ca mai apoi să am surpriza plăcută să-mi spună vreo cunoștință cât de mult i-a plăcut ce a citit la mine, că s-a regăsit în cuvintele și emoțiile mele. Sau să-mi spună câte o prietenă că și-a cumpărat un produs din cel pe care îl recomandasem eu în nu știu ce articol. Vă spun, tare mișto este.

Noi începuturi alături de Arbo Media

Am descoperit că triggerul meu principal este să știu că oamenii apreciază ceea ce fac, că au încredere în mine în ceea ce spun sau recomand.

Și pentru că blogul are 12 ani de mediu online (culmea fix cât timpul meu ca angajat) a venit timpul să fac ceva mai mult. Așa că vă spun cu bucurie și entuziasm că de acum înainte voi colabora pe proiecte cu cei de la ARBO Media în cadrul proiectului ARBO Influence Marketing.

Ce înseamnă?

Înseamnă că voi scrie ca până acum, susținut, despre subiecte care-mi plac  care mă interesează, voi face recomandări de produse în care cred. Voi scrie cu drag despre haine, despre Love Yard Sale, despre evenimente mondene precum  și despre copii, emoții și sentimente. Nu va fi nicio diferență. Tot EU, Laura Bucur, voi fi..

Vă mulțumesc pentru că ați avut răbdare să citiți până la capăt și vă invit să vă abonați la newsletterul blogului și să dați like paginii FB, adică AICI.

The post Dulci amintiri cu oameni, fapte, scris și blog appeared first on Laurabucur.ro.

Am învățat și învăt în continuare foarte multe chestii importante necesare în gestionarea unui blog, aflu o grămadă de lucruri importante despre ce înseamnă social-media, blogging și networking. Așa am cunoscut-o și pe Alexandra, unul din oamenii de bază ai grupului, moderator principal și unic dacă nu mă-nșel. Cu ajutorul Alexandrei am reușit să-mi scot blogul dintr-un mare gaură neagră, era plin de viruși, era aproape distrus. A durat 3 luni să-l resusciteze dar cel puțin acum este ca nou. Ce e fain e că aici, în acest grup, toți oamenii dau ce e mai bun din ei, împărtășesc din cunoștințele lor, dau informații gratuite și dezinteresate, ceea ce mi se pare un gest destul de rar întâlnit. În GBR sunt multe bloggerițe cunoscute, cu unele din cele mai tari bloguri din Ro, care la rândul lor nu se sfiesc să întrebe dacă au o problemă care nu rămâne fără răspuns.

Așadar, femei cu blog din toată România, uniți-vă! Pentru cele care încă nu știu de acest grup nu ezitați să solicitați aderarea la el. Toate bloggeriţele din România să strige prezent!

The post Grupul Bloggerițelor din România are cele mai faine fete appeared first on Laurabucur.ro.

Stăteam și mă gândeam ce faină-i treaba asta cu blogging-ul. Indiferent de care parte a baricadei ești. Adică, mă rog, eu acum privesc din perspectiva celui care deține un blog, și nu de ieri, de azi, ci de 10 ani. E frumos și reconfortant să scrii despre ce îți place și să mai fi și citit de alții. De când cu facebook-ul am crezut ca bloggingul a murit. Dar nu, cred că a înflorit. S-au schimbat foarte, foarte multe și recunosc că eu am rămas mult în urmă, nu știu cum să mă updatez mai repede dar pentru asta știu că am de învățat. Esențial este să ai un aparat foto bun, indiferent ce profil are blogul, chiar și dacă este strict pe lectură și cărți. Dar cu cât ești orientat mai mult pe partea vizuală cu atât mai mult ai nevoie de un aparat profi sau măcar semi-profi. Un alt aspect important este să ai timp să te ocupi de el, de articole, de poze, să le editezi și așa mai departe. La fel de important în ziua de azi este să deții și niște cunoștințe tehnice, de adminsitrare a blogului, dar și cunoștințe de social media, cât de cât. Și timp, tiiiiimp cât cuprinde. Dar deja eu sunt convinsă că a face blogging este un job în sine care în timp, dar doar în timp, îți aduce și multe satisfacții.

Mi-amintesc cu nostalgie de primii ani de Ladypink si de primele satisfacții pe care mi le-a adus. Unul din aceste momente este lansarea primului mall online din România: Fashion Up. Au avut o strategie intelingentă, la acea vreme, au convocat 10 femei din blogosfera românească pentru a participa la proiect, acestea, adică noi, trebuia să compunem o ținută (Ah! cât îmi place și acum) din hainele exclusiv din magazinul Fashion Up. Apoi, s-a realizat o ședință foto, am scris mai multe AICI, iar aceste imagini au apărut, ulterior, în revista Shopping Report, de care nici nu mai am habar dacă mai există sau nu. Din cele 9 fete pe care le-am cunoscut încă mai țin legătura virtual cu 3 dintre ele. Acum când le privesc îmi dau seama ce mult au crescut, s-au schimbat pentru că da, multe au continuat nestingherite să scrie și să facă blogging. Și eu am crescut, încă mai am blogul activ și cresc și două minuni. Chiar dacă acel an în care am participat la proiect este anul negru pentru mine totuși, acest proiect, rămâne unul din cele mai frumoase amintiri despre blogging. Știu, de asemenea, că acum s-a ajuns la alt nivel, al relaționării dintre magazine (online sau nu) și bloggerițe, știu că multe și-au deschis blog tocmai din acest motiv. În concluzie, a face blogging, a te expune virtual, cu păreri avizate, a primi feedback-uri din partea vizitatorilor, a relaționa cu oamenii pe această cale mi se pare o activitate frumoasă.

Cele două imagini sunt de la ședința foto și chiar din revistă. Am reușit să mai găsesc un singur link activ despre acest proiect, pe site-ul Mauvert,

Trăiască blogging-ul, trăiască Ladypink!

The post Ladypink sau 10 ani de blogging appeared first on Laurabucur.ro.

Poate reusesc sa rezolv si problema cu grafica, sa o schimb, sa o imbunatatesc un piculet. Doamne, nimic nu mai stiu, am pierdut limbaj tehnic, tot. Ce greu ma inteleg cu tehnologia asta. Pe vremuri ma mai ajuta colegul meu Petru, dar acum e mai putin disponibil. Petru, daca ajungi aici poate ma ajuti.

Multumesc mult de tot! Fac apel la cunoscatorii intr-ale bloggaritului!

The post Ajutor, cine ma ajuta? appeared first on Laurabucur.ro.

The post Stil de ladypink appeared first on Laurabucur.ro.

The post In stil suedez appeared first on Laurabucur.ro.

The post Mai colorat de-atat cat se poate appeared first on Laurabucur.ro.

via Vintage Lovers’ Pub

The post Nicensleazy – blog pentru baieti appeared first on Laurabucur.ro.