Dulci amintiri cu oameni, fapte, scris și blog
Azi dimineață cu Eva în mașină:
• Uite Eva, drumul pe care mergem este drumul pe care mergeam când mă duceam la serviciu, zic eu.
O mică pauză.
După 1 minut:
• Mami, tu ai avut multe ”serviciuri”?
Am zâmbit și i-am răspuns că înainte de ultimii 12 ani am mai avut și alte locuri de muncă, până când m-am regăsit într-unul care să-mi placă cu adevărat, acela de grafician.
Dar cum am descoperit plăcerea de a scrie
Eva a vrut să continui povestirea. I-am spus cum în timpul facultății am avut și slujbe de vară sau temporare cât să-mi strâng niște bani pentru eventuale vacanțe sau călătorii.
Apoi, primul job cu carte de muncă pe care l-am avut a fost la redacția unui ziar.
• Adică ce făceai? Făceai un ziar sau îl vindeai? mă întreabă curioasă.
• Nu, scriam articole.
Facem amândouă o pauză, după care tot ea spune ca pe o revelație:
• Mami, acolo ai descoperit tu că-ți place să scrii, nu-i așa?
Am zâmbit cu nostalgie. Da, acolo a fost primul pas către a scrie.
În următorii ani, am avut un traseu în zig zag dar tot la scris am ajuns, doar că pe blog.
După facultate am realizat că specializarea mea “pictura” nu mă prea ajută în a-mi crea un viitor. Mi-ar fi plăcut să duc o viață boemă cu un atelier în centrul Bucureștiului unde să pictez și să-mi vina prietenii în vizită și să filozofăm ca artiștii. Știam că acesta era un vis utopic. Nu aveam părinți cu bani care să mă susțină așa că trebuia să găsesc singură o cale, mai ales că urma să-mi plătesc o chirie în capitală.
În schimb am locuit în mansarda mult visată chiar în buricul târgului. Aici am cunoscut mulți oameni faini care mi-au dat direcția pe care să merg în viață. Aici am primit primul impuls de a scrie și așa m-am angajat la ziarul Cotidianul. Primul meu job serios, cum i-am spus Evei.
Am primit încurajarea de care aveam nevoie în cel mai sensibil moment al meu.
După câțiva ani, am avut totuși ambiția de a face ceva și cu facultatea pe care o terminasem așa că am virat brusc către publicitate. După câteva slujbe primite și schimbate de-a lungul timpului, am reușit să găsesc locul perfect. Acolo unde am stat ultimii 12 ani, ca art director.
Numai că, în tot acest timp, am continuat să scriu pe blog. Prima postare a fost în luna mai 2006. Impulsul a venit de la o prietenă pe care mi-o făcusem la acea vreme. Cum nimic nu este întâmplător, se pare că și oamenii nu vin întâmplător în viață noastră. Acum nu mai suntem prietene, dar recunosc că m-a inspirat enorm la acea vreme. Dacă nu era ea atunci, probabil că nu aș fi avut blog niciodată. Probabil.
De la Ladypink la Stil de mamă
Revenind la blogul meu, nu știu câți dintre voi mai știți că el s-a numit mulți ani Ladypink și era pe platforma blogspot. Nu scriam foarte mult, dar postam tot ce găseam eu fain despre modă, haine, artă și evenimente urbane, din internetul care și el se afla la începturi în acea vreme.
Acum 2 ani i-am făcut un rebranding și l-am redenumit Stil de mamă. Era absolut necesară schimbarea având în vedere că am început să scriu și despre lucruri care au legătură cu copiii.
De multe ori am fost întrebată dacă blogul îmi aduce vreun câștig. Recunosc că nu, în atâția ani de zile am scris pur din plăcere, atunci când aveam chef, inspirație și timp. Au existat câteva bartere, dar strict pe produse pe care le agreez sau/și le consum. Bani au venit de câteva ori, număr pe degete.
Problemă era că eu nu-mi propusesem un scop din asta. Nu făceam planuri sau calendare editoriale, nu mă interesa ceva anume, nici nu știam foarte bine dacă mă citește cineva, nu știam cine bate la ușă.
De când cu copiii, parcă a început să-mi placă și mai mult să scriu, să vorbesc despre emoții, trăiri și sentimente. De multe ori mă întreb oare pe cine interesează ce scriu eu? Ca mai apoi să am surpriza plăcută să-mi spună vreo cunoștință cât de mult i-a plăcut ce a citit la mine, că s-a regăsit în cuvintele și emoțiile mele. Sau să-mi spună câte o prietenă că și-a cumpărat un produs din cel pe care îl recomandasem eu în nu știu ce articol. Vă spun, tare mișto este.
Noi începuturi alături de Arbo Media
Am descoperit că triggerul meu principal este să știu că oamenii apreciază ceea ce fac, că au încredere în mine în ceea ce spun sau recomand.
Și pentru că blogul are 12 ani de mediu online (culmea fix cât timpul meu ca angajat) a venit timpul să fac ceva mai mult. Așa că vă spun cu bucurie și entuziasm că de acum înainte voi colabora pe proiecte cu cei de la ARBO Media în cadrul proiectului ARBO Influence Marketing.
Ce înseamnă?
Înseamnă că voi scrie ca până acum, susținut, despre subiecte care-mi plac care mă interesează, voi face recomandări de produse în care cred. Voi scrie cu drag despre haine, despre Love Yard Sale, despre evenimente mondene precum și despre copii, emoții și sentimente. Nu va fi nicio diferență. Tot EU, Laura Bucur, voi fi..
Vă mulțumesc pentru că ați avut răbdare să citiți până la capăt și vă invit să vă abonați la newsletterul blogului și să dați like paginii FB, adică AICI.