De Roma nu e greu să te îndrăgostești.

Dar Tivoli chiar e ceva aparte.

Pentru cine nu știe, Tivoli este un orășel la nici 30 km distanță de Roma, așezat pe o colină înaltă de unde vezi Roma în toată splendoarea. În antichitate era numit Tibur, se pare că este chiar mai vechi decât Roma iar azi se află sub patrimoniul Unesco.

La Tivoli noi am ajuns cu mașina. Ne-a adus prietena mea, Gabriela, cu care nu m-am văzut de mai bine de 25 de ani. Cu șuturile în fund primite de la ea, mi-am făcut curaj să vin la Roma cu Eva mea să petrecem amândouă o minivacanță. A fost vis. Dar asta e altă poveste.

Acum vreau să vorbesc despre Tivoli pentru că aici a vrut să ne aducă mai întâi prietena mea. Mai mult decât atât, a ținut să vedem neapărat două case: Villa d’Este și Villa Adriana. Am zis ok, știe ea ce zice. Doar Villa d’Este am apucat să o vedem pentru că, ce să vezi, nu ne-a ajuns o zi.

Buuun, am parcat în Piața Garibaldi și ne-am oprit puțin să admirăm Roma din depărtare. Apoi am luat-o la pas spre orașul vechi.

Ce dor mi-era să mă plimb pe străduțe pietruite cu parfum medieval din alte țări. Aici am întâlnit prima cișmea cu apă potabilă, de unde bei apă proaspătă venită chiar de la sursă. Roma e împânzită de aceste cișmele. Aici chiar că poți duce o viață sustenabilă.

Ne-am plimbat pe străduțele înguste și întortocheate până am ajuns la podul Gregorian. Doamne, ce peisaj de poveste! Vegetație la greu, ape și cascade. Podul este alcătuit dintr-un singur arc cu o înălțime de 20 m. De pe el se deschide o panoramă de unde se văd două temple romane: Al Vestei și al Sybilelor.

Dacă mergeam mai departe, ajungeam la o altă casă, Villa Gregoriană, dar am preferat să ne întoarcem pentru că era deja foarte cald și nu eram siguri că apucăm să vedem tot ce ne propusesem. Practic ne-am întors pe partea cu templele și am admirat de aproape ruinele templului Sybilelor.

Ne-am oprit să mâncăm o înghețată. Nu are rost să spun cât de bună era, se știe.

Apoi am plecat spre Villa d’Este. În fața porții mă gândeam că e o casă mai mare, cel mult un gen de palat deși nu se numea așa. Am plătit intrarea și de aici a început uimirea mea continuă. Treceam dintr-o cameră în alta, goale de orice mobilier dar pline de decorațiuni murale și fresce spectaculoase.

Apoi am ieși afară, spre terasă, și mi s-a tăiat răsuflarea. În fața ochilor mi se releva o adevărată bijuterie peisagistică, o capodoperă a grădinarilor italieni, efectiv. Am aflat că grădina a fost inițiată de un cardinal, fiul Lucretiei Borgia, care nu a reușit să ajungă papă și i s-a oferit în dar această casă pe care a transformat-o total. Pentru crearea grădinii s-a modelat relieful accidentat al terenului alăturat şi s-au creat bazine, cascade, fântani. După primul război mondial Villa d’Este a intrat în proprietatea statului italian.

Mai departe las pozele să vorbească pentru că oricum nu le mai știu numele fântânilor, doar aleea celor 100 de fântâni am reținut.

După ce am ieșit din Villa d’Este am plecat puțin spre partea nouă din Tivoli unde am dat peste fortăreața cu turnuri crenelate Rocca Pia, ce datează din1461. Lângă ea se află rămășițele unui amfiteatru roman.

Înfometați, ne-am urcat în mașină și am plecat spre casă, nu mai aveam putere să vedem și Villa Adriana. Am ajuns acasă (undeva între Roma și Tivoli) să ne schimbăm și am ieșit la un restaurant unde am mâncat doar specialități romane.

O să revin și cu un articol despre Roma, dar doar despre chestii poate mai puțin cunoscute despre capitala Italiei. Pentru că noi am avut norocul să meargă cu noi și să ne fie 4 zile ghid Alex, băiatul prietenei mele, căruia îi mulțumim enorm pentru răbdare, pentru tot ce a făcut pentru noi. Gabriela, ai crescut un băiat tare fain!

Mi-a luat foarte mult să scriu acest articol despre Tivoli pentru că efectiv nu știam nici ce poze să aleg și nici cum să-l scriu astfel încât să vă fac poftă să-l vedeți dacă ajungeți la Roma.

Fun Fact: Tivoli e înfrățit cu Focșani.

The post Tivoli și Villa d’Este – musai de văzut dacă ajungi la Roma appeared first on Laurabucur.ro.

Seregno este un oraș din Italia de care eu m-am îndrăgostit.

Nu este o metropolă dar se află la doar câțiva km de marele Milano, lucru convenabil cel puțin din punctul meu de vedere.

Nu sunt multe obiective turistice de vizitat dar este un orășel cochet în care eu m-aș muta și mâine să trăiesc.

Totul s-a întâmplat în 2011 când Eva avea doar câteva luni. A fost dragoste la prima vedere, nu am umblat mult prin el atunci, dar mi-au rămas la suflet sunetul clopotnițelor de la bisericile catolice din zonă, drumul pavat și piațeta din centru, străzile înguste și Alpii în depărtare.

La doar 3 ani distanță, am poposit din nou în orașul îndrăgit. Pentru că în toată perioada șederii noastre acolo vremea nu a fost așa de prietenoasă, am reușit să-l și cunosc îndeaproape.

Seregno e un oraș foarte liniștit.

Un oraș micuț cu străzi înguste (cum spuneam), toate pavate sau cel puțin cele din proximitatea centrului. Oameni faini, multe biciclete, femei ultra elegante pe ele, mulți câini, în special de talie mică și mulți bebeluși. Și, ca să întregesc tabloul general, cel mai des am întâlnit femei cu câte 2 copii după ele și un câine sau doi legați de căruț. Mi s-a părut foarte fain că toate mamele erau îmbrăcate elegant și musai pe tocuri.

Eram fascinată. Eu însămi cu doi copii după mine, fără câine e drept, mă opream și mă uitam lung la acele femei, așa de mult îmi plăcea imaginea.

De Seregno m-am îndrăgostit și pentru că are un parfum aparte. Nu emană provincialism, nu știu, nu prea am fost în alte orașe similare ca să pot compara, dar sunt suficiente orășelele de la noi trase la indigo comunist.

Acolo nu vezi clădiri înalte, cred că cel mai înalt era blocul unde locuiește vara-mea și unde am stat pe perioada vacanței. De la balconul ei vedeam Alpii înzăpeziți pe timp de vară.

În fiecare zi băteam același drum pe jos până în centru. O reală plăcere. Chiar dacă ne ploua de cele mai multe ori, ne adăposteam în vreun magazin și așteptam.

Era gelateria pe la care era obligatoriu să mergem zilnic, nu spun cât de bună e înghețata și cât de muuuultă se pune în cornet.

Magazinul Benetton pe care trebuie să-l amintesc că deh, metehnele nu trec, de unde m-am aprovizionat serios pentru că prețurile sunt incomparabil mai mici față de ce e la noi.

Piațeta e grozavă, cum ar spune Bubu a mea. O catedrală imensa tronează în mijloc, fântâna arteziană și dale pe jos cu băncuțe cochete.

Cel mai mult m-au fascinat porțile de la casele oamenilor. Da, acolo imobilele au curte interioară iar în curte se intră pe niște porți superbe.

Porți faine de tot am văzut și în Como, din nordul Italiei, dar pe care în acest an nu l-am vizitat.

În Seregno, toate cladirile erau speciale, în drumul spre casă treceam pe lângă niște “blocuri” cu locuințe demențiale și cu grădini superbe. Iarasi, repet, faptul că e un oraș mic avantajează mersul pe jos, fie că te duci la grădiniță, școala sau biserică, totul e aproape.

Bun, trebuie să precizez că nu am văzut deloc părculețe cu loc de joacă, doar unul cu două balansoare aproape de casă.

Un alt dezavantaj ar fi că nu există piață cu legume și fructe, iar pentru un market îți trebuie mașină.

Dar ce n-aș da eu toate drumurile obositoare prin traficul din București pe liniștea de acolo.

Da Seregno, îmi ești la suflet.

The post Seregno, orașul de care m-am îndrăgostit appeared first on Laurabucur.ro.

Revenind la vacanta (pentru ca apropos, nu cred ca am scris vreodata despre aceasta), a fost totul asa de frumos si de relaxant, am vazut si Milano, ne-am plimbat si cu metroul, am alaptat pe trotuarele de pe langa Dom, am vizitat si celebrul lac Como, am tras o fuga si pana in Elvetia, ce sa mai, a fost minunat. Dar ce e o vacanta intr-o tara straina fara putin shopping, nu? Din cauza kilogramelor acumulate in sarcina nu am fost atat de interesata la capitolul haine, dar o bijuterie ar fi fost de nelipsit. Aici am descoperit minunatiile Pryngeps Italy. Nu stiam nimic despre brand dar a fost suficient sa vad bratara cu cele doua fetite in miniatura, din argint, a verisoarei mele si sa ma indragostesc de el. Cam asa arata, eu am aceasta bratara, doar ca am o mami, un tati si o mica bebelusa.

Acum, la 2 ani, am descoperit si brandul francez Lebebe, care produce tot niste minunatii de fetite si baietei, bijuuri in special pentru mamici, dar si ceasuri in acelasi stil. E clar ca trebuie sa-mi achizitionez si eu ceva. Dar va las pe voi sa descoperiti si sa admirati.

The post Bijuterii pentru mamici appeared first on Laurabucur.ro.