Tivoli și Villa d’Este – musai de văzut dacă ajungi la Roma
Primul articol pe anul acesta, după 7 luni de pauză aici, îl dedic orașului italian Tivoli.
De Roma nu e greu să te îndrăgostești.
Dar Tivoli chiar e ceva aparte.
Pentru cine nu știe, Tivoli este un orășel la nici 30 km distanță de Roma, așezat pe o colină înaltă de unde vezi Roma în toată splendoarea. În antichitate era numit Tibur, se pare că este chiar mai vechi decât Roma iar azi se află sub patrimoniul Unesco.
La Tivoli noi am ajuns cu mașina. Ne-a adus prietena mea, Gabriela, cu care nu m-am văzut de mai bine de 25 de ani. Cu șuturile în fund primite de la ea, mi-am făcut curaj să vin la Roma cu Eva mea să petrecem amândouă o minivacanță. A fost vis. Dar asta e altă poveste.
Acum vreau să vorbesc despre Tivoli pentru că aici a vrut să ne aducă mai întâi prietena mea. Mai mult decât atât, a ținut să vedem neapărat două case: Villa d’Este și Villa Adriana. Am zis ok, știe ea ce zice. Doar Villa d’Este am apucat să o vedem pentru că, ce să vezi, nu ne-a ajuns o zi.
Buuun, am parcat în Piața Garibaldi și ne-am oprit puțin să admirăm Roma din depărtare. Apoi am luat-o la pas spre orașul vechi.
Ce dor mi-era să mă plimb pe străduțe pietruite cu parfum medieval din alte țări. Aici am întâlnit prima cișmea cu apă potabilă, de unde bei apă proaspătă venită chiar de la sursă. Roma e împânzită de aceste cișmele. Aici chiar că poți duce o viață sustenabilă.
Ne-am plimbat pe străduțele înguste și întortocheate până am ajuns la podul Gregorian. Doamne, ce peisaj de poveste! Vegetație la greu, ape și cascade. Podul este alcătuit dintr-un singur arc cu o înălțime de 20 m. De pe el se deschide o panoramă de unde se văd două temple romane: Al Vestei și al Sybilelor.
Dacă mergeam mai departe, ajungeam la o altă casă, Villa Gregoriană, dar am preferat să ne întoarcem pentru că era deja foarte cald și nu eram siguri că apucăm să vedem tot ce ne propusesem. Practic ne-am întors pe partea cu templele și am admirat de aproape ruinele templului Sybilelor.
Ne-am oprit să mâncăm o înghețată. Nu are rost să spun cât de bună era, se știe.
Apoi am plecat spre Villa d’Este. În fața porții mă gândeam că e o casă mai mare, cel mult un gen de palat deși nu se numea așa. Am plătit intrarea și de aici a început uimirea mea continuă. Treceam dintr-o cameră în alta, goale de orice mobilier dar pline de decorațiuni murale și fresce spectaculoase.
Apoi am ieși afară, spre terasă, și mi s-a tăiat răsuflarea. În fața ochilor mi se releva o adevărată bijuterie peisagistică, o capodoperă a grădinarilor italieni, efectiv. Am aflat că grădina a fost inițiată de un cardinal, fiul Lucretiei Borgia, care nu a reușit să ajungă papă și i s-a oferit în dar această casă pe care a transformat-o total. Pentru crearea grădinii s-a modelat relieful accidentat al terenului alăturat şi s-au creat bazine, cascade, fântani. După primul război mondial Villa d’Este a intrat în proprietatea statului italian.
Mai departe las pozele să vorbească pentru că oricum nu le mai știu numele fântânilor, doar aleea celor 100 de fântâni am reținut.
După ce am ieșit din Villa d’Este am plecat puțin spre partea nouă din Tivoli unde am dat peste fortăreața cu turnuri crenelate Rocca Pia, ce datează din1461. Lângă ea se află rămășițele unui amfiteatru roman.
Înfometați, ne-am urcat în mașină și am plecat spre casă, nu mai aveam putere să vedem și Villa Adriana. Am ajuns acasă (undeva între Roma și Tivoli) să ne schimbăm și am ieșit la un restaurant unde am mâncat doar specialități romane.
O să revin și cu un articol despre Roma, dar doar despre chestii poate mai puțin cunoscute despre capitala Italiei. Pentru că noi am avut norocul să meargă cu noi și să ne fie 4 zile ghid Alex, băiatul prietenei mele, căruia îi mulțumim enorm pentru răbdare, pentru tot ce a făcut pentru noi. Gabriela, ai crescut un băiat tare fain!
Mi-a luat foarte mult să scriu acest articol despre Tivoli pentru că efectiv nu știam nici ce poze să aleg și nici cum să-l scriu astfel încât să vă fac poftă să-l vedeți dacă ajungeți la Roma.
Fun Fact: Tivoli e înfrățit cu Focșani.