Seregno, orașul de care m-am îndrăgostit

Seregno este un oraș din Italia de care eu m-am îndrăgostit.

Nu este o metropolă dar se află la doar câțiva km de marele Milano, lucru convenabil cel puțin din punctul meu de vedere.

Nu sunt multe obiective turistice de vizitat dar este un orășel cochet în care eu m-aș muta și mâine să trăiesc.

Totul s-a întâmplat în 2011 când Eva avea doar câteva luni. A fost dragoste la prima vedere, nu am umblat mult prin el atunci, dar mi-au rămas la suflet sunetul clopotnițelor de la bisericile catolice din zonă, drumul pavat și piațeta din centru, străzile înguste și Alpii în depărtare.

La doar 3 ani distanță, am poposit din nou în orașul îndrăgit. Pentru că în toată perioada șederii noastre acolo vremea nu a fost așa de prietenoasă, am reușit să-l și cunosc îndeaproape.

Seregno e un oraș foarte liniștit.

Un oraș micuț cu străzi înguste (cum spuneam), toate pavate sau cel puțin cele din proximitatea centrului. Oameni faini, multe biciclete, femei ultra elegante pe ele, mulți câini, în special de talie mică și mulți bebeluși. Și, ca să întregesc tabloul general, cel mai des am întâlnit femei cu câte 2 copii după ele și un câine sau doi legați de căruț. Mi s-a părut foarte fain că toate mamele erau îmbrăcate elegant și musai pe tocuri.

Eram fascinată. Eu însămi cu doi copii după mine, fără câine e drept, mă opream și mă uitam lung la acele femei, așa de mult îmi plăcea imaginea.

De Seregno m-am îndrăgostit și pentru că are un parfum aparte. Nu emană provincialism, nu știu, nu prea am fost în alte orașe similare ca să pot compara, dar sunt suficiente orășelele de la noi trase la indigo comunist.

Acolo nu vezi clădiri înalte, cred că cel mai înalt era blocul unde locuiește vara-mea și unde am stat pe perioada vacanței. De la balconul ei vedeam Alpii înzăpeziți pe timp de vară.

În fiecare zi băteam același drum pe jos până în centru. O reală plăcere. Chiar dacă ne ploua de cele mai multe ori, ne adăposteam în vreun magazin și așteptam.

Era gelateria pe la care era obligatoriu să mergem zilnic, nu spun cât de bună e înghețata și cât de muuuultă se pune în cornet.

Magazinul Benetton pe care trebuie să-l amintesc că deh, metehnele nu trec, de unde m-am aprovizionat serios pentru că prețurile sunt incomparabil mai mici față de ce e la noi.

Piațeta e grozavă, cum ar spune Bubu a mea. O catedrală imensa tronează în mijloc, fântâna arteziană și dale pe jos cu băncuțe cochete.

Cel mai mult m-au fascinat porțile de la casele oamenilor. Da, acolo imobilele au curte interioară iar în curte se intră pe niște porți superbe.

Porți faine de tot am văzut și în Como, din nordul Italiei, dar pe care în acest an nu l-am vizitat.

În Seregno, toate cladirile erau speciale, în drumul spre casă treceam pe lângă niște “blocuri” cu locuințe demențiale și cu grădini superbe. Iarasi, repet, faptul că e un oraș mic avantajează mersul pe jos, fie că te duci la grădiniță, școala sau biserică, totul e aproape.

Bun, trebuie să precizez că nu am văzut deloc părculețe cu loc de joacă, doar unul cu două balansoare aproape de casă.

Un alt dezavantaj ar fi că nu există piață cu legume și fructe, iar pentru un market îți trebuie mașină.

Dar ce n-aș da eu toate drumurile obositoare prin traficul din București pe liniștea de acolo.

Da Seregno, îmi ești la suflet.