Eu vreau să povestesc acum despre vârsta ideală a copilului de la care poți începe să-i faci o petrecere în pijamale în urma căreia tu, ca mamă, să nu fii zob.

Pajamas party la 7 ani

Anul trecut, fiica mea cea mare, Eva, și-a dorit să-și sărbătorească cei 7 ani printr-o petrecere în pijamale cu prietenele ei. Au fost 4 fete de vârste apropiate (cu două dintre ele prietene de la 2 ani) ceea ce a contat enorm. Cu Eva stabilisem toate detaliile petrecerii, de la tematică și invitație, până la gustări, băuturi și jocuri.

A fost vis.

Nici nu am simțit că am copii în casă. S-au jucat inclusiv cu Mia, mai mică decât ele cu 3-4 anișori. Totul a decurs neașteptat de bine și de frumos, una din prietene chiar a dormit la noi peste noapte. Eva a fost cu adevărat fericită.

Numai că, la fel de fericită a fost și soră-sa, Mia, care și-a dorit pajamas party pentru ziua ei în anul următor. (Mia e născută cu o lună anterioară lunii în care este Eva)

Pajama party la 5 ani

Mbun. În acest weekend am avut marea petrecere. Am stabilit detaliile încă de la Crăciun. Am pus totul pe listă și am lipit-o pe frigider, începând cu cadourile și până la detaliile tortului. Din 15 ianuarie până în 15 februarie nu am avut liniște, nerăbdarea ei a atins cote maxime. Am gestionat cu succes.

Ziua zero

Am decorat camera și pe seară am așteptat invitații. Nu mulți, doar 5 copii, 7 în total. Părinții au venit, i-au lăsat și au plecat. Entuziasmul de început i-a ținut uniți o perioadă de timp. Îmi luasem un cidru și am zis că-mi văd relaxată de musafirii noștri. Mă culcasem cumva pe o ureche că totul va decurge ca la Eva.

Numai că, știți și voi, socoteala de acum un an nu se potrivește cu cea de acum.

Pe lângă cele două crize de plâns ale Miei, pe care le pun pe seama emoțiilor puternice de omuleț în centrul atenției, toată seara nu am stat locului. Cineva mic voia mereu câteva ceva.

Să auzi „mami” de omiesaptesutecincizecideori, „mama lu Mia” de alte optsutenouazecisinouadeori și câteva ”Laura” nu e lucru ușor. Am auzit pe șapte voci din 10 în 10 minute „mi-e sete, vreau la baie, mi-e foame, cand vine tortul, hai sa desfacem jocul ăsta, mami, cum se numea melodia aia, uite, Matei a varsat paharul cu suc, Eva și Ștefi m-au dat afară din joc. La un moment dat nu mai auzeam nimic, doar vedeam ca-ntr-un film mâini întinse către mine care așteptau ceva.

Nu mă înțelegeți greșit, a fost tare fain, mie îmi place să văd copii mulți la un loc, să-i văd că se distrează, că dansează, că scot chiote sau că aleargă. Mi-a plăcut inclusiv să fiu apelată în toate modurile haioase și să știu că le puteam fi de ajutor. Mi-a plăcut mult de ei când, la momentul „pizza”, și-au pus un film la tabletă și au stins lumina, erau la cinema.

Dar la final am fost zob. Nu vedeam decât patul.

Trăgând linie, mi-a plăcut. Doar că, dacă vă gândiți să-i organizați copilului prima petrecere în pijamale  e foarte important să luați în considerare vârsta copilului. E cel mai important aspect, mai ales că invitații sunt de aceleași vârste. La petrecerea în pijamale cu copii de 7-8 ani am fost cât se poate de relaxată. La petrecere cu copii de 5 ani situația a fost complet diferită.

Mai departe trageți voi concluziile.

E cineva care a organizat petrecere în pijamale la copii de 5 ani? Aștept cu interes păreri.

Mulțumesc mult!

Și, dacă îți place blogul meu, te invit să dai subscribe aici pentru a fi la curent cu noi articole, să mă urmărești și pe facebook – AICI sau pe Instagram – AICI. Mulțumesc.

The post Vârsta ideală pentru o petrecere în pijamale fără dureri de cap: 5 sau 7 ani? appeared first on Laurabucur.ro.

Florina scrie pe blogul cu același nume, Florina Badea – blog de viață sănătoasă, de peste 2 ani și promovează stilul de viață sănătos în familie. Are două fete ca și mine, una de 8 ani și una de doar 1 an. Este înaltă, frumoasă și foarte naturală. Eu am urmărit în special articolele ei despre călătoriile cu copiii, dar mi-au plăcut mult și cele 3 articole despre amenajarea noii ei case. Într-un stil, ați ghicit, simplu și curat.

Florina este Ambasador al mișcării Food Revolution, inițiată de Jamie Oliver în întreaga lume, care face educație pentru o alimentație sănătoasă. De asemena, este Health Coach cu certificat internațional, concepe și ține ateliere de nutriție pentru copii și părinți, este consultant în comunicare.

Dacă elimini toate aceste titulaturi descoperi în Florina un om tare bun. Eu o știam de la întâlnirile din comunitățile de parenting, apoi am cunoscut-o personal la una din reuniunile pe care le organizează, Mama Time Out. Ne-am împrietenit pe loc. Încântată de felul ei frumos de a fi, i-am propus să vorbească la mine pe blog despre minimalismul din viața familiei ei. A acceptat pe loc.

1. Cum ți-ai descrie relația cu minimalismul, având în vedere ultimele transformări de decor al spațiului tău de lucru de acasă? 

Ah, este o relație pe care o dezvolt în ultimii 3 ani, de când mi-am schimbat foarte mult viața, ca urmare a deciziilor profesionale pe care le-am luat. De la an la an simt că relația noastra se întărește.

Anul acesta am avut ocazia să fac transferul către o altă casă, unde am luat doar lucrurile care îmi trebuie. Este uimitor cum respir un alt aer și ce proaspăt este! Nu am obiecte inutile de care să mă încurc. Nu mai păstrez lucruri pe ideea că poate îmi vor plăcea mâine. Decid pe loc ce fac cu ele. Orice amânare duce la sufocarea spațiului.

2. Ce impact poate avea asupra copiilor o viață ghidată după aceste principii? 

Este interesant pentru că încep și ei să se întrebe dacă e musai să aibă acel ceva. Selectarea obiectelor, prioritizarea, alegerile făcute pe principiul puțin și bun sunt și pentru ei provocatoare. Important e să le explicăm de ce nu cumpărăm papucei de plastic și mai bine punem bănuți mai mulți din pusculiță pentru săndăluțe de piele, de exemplu.

3. Îți place mult să călătorești, mai ales cu copii, aplici reguli minimaliste și când vine vorba de bugetul alocat călătoriilor? 

Clar. Absolut. Facem bugete împreună, în ultima vreme. Știm că avem alocat un procent pentru mici răsfățuri, însă nu ne întoarcem cu zeci de obiecte care să nu își găsească locul în casă ulterior. Luăm fiecare maximum 1 obiect și 1 cadou simbolic pentru cineva, un prieten drag.

Apoi, selectăm obiectivele după o cercetare minuțioasă și nu mergem doar să bifăm tot. Ne place să gustăm bucătăria locală. Aici se duce mare parte din buget. Nu ne sufocăm de papornițe inutile, mai ales pe plajă. Nu mâncăm pe plajă. E doar loc de distracție.

4. Și despre mâncare puțin, îți place să mănânci la un restaurant sau să prepari singură mesele? 

Ah, ambele. Mi-ar plăcea însă să am un bucătar personal, căci de multe ori mă mai culc pe-o ureche acasă. Atunci devin mesele mai monotone. Și mă trezesc.

Când călătoresc, vreau să știu bucătăria locală, ce e specific, clar, aleg și street food. Acasă însă e cel mai safe și sănătos, pentru că noi controlăm ingredientele și nu mai gătim de mulți ani cu glutamați, nu mâncăm mezeluri, în casa noastră nu există sucuri. Sunt câteva exemple.

Am redus și zahărul destul de mult. Beau cafea fără zahăr. Momentan sunt și în proces de a elimina laptele. Dar nu mă fandosesc în țări în care am opțiuni limitate și nici în vizită la mama.

5. Ce părere ai despre reciclarea obiectelor personale? 

Este interesantă. Dacă te referi la obiecte de îmbrăcăminte, am dăruit multe lucruri și am purtat lucruri primite sau cumpărate de la alte persoane. Cred că durata lor de viață poate fi mai lungă, dacă vrem. Dar am dăruit și alte obiecte și, de asemenea, am primit. Decorațiuni sau obiecte pentru bebeluși: cărucioare, pătuț, cântar, sterilizator. Este un adevărat trafic între prietene cu asemenea obiecte. La bebe 2 am cumpărat doar țarc și scaun de mașină. Mafia mămicilor a sărit în ajutor.

Pe Florina o puteți urmări pe blogul ei sau pe pagina de FB, adică AICI.

Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați like și paginii FB a blogului meu de stil de mamă. AICI.

PS: Toate fotografiile aparțin Florinei din cadrul proiectului personal ”Casă nouă”.

The post Un amestec delicat de maternitate și minimalism cu Florina Badea appeared first on Laurabucur.ro.

Mă uit mereu la chipurile fetelor mele când primesc ceva, indiferent ce. Li se luminează pur și simplu fața, sunt numai zâmbet și ochi sclipitori. E o bucurie atât de sinceră încât aproape că-mi dau lacrimile.

Azi e 1 decembrie. Începe mult așteptata perioadă a sărbătorilor de iarnă. Fără să vreau, îmi fuge gândul și către acei copii mai puțin norocoși care poate au familie dar poate că familia abia are ce să pună pe masă de mâncare. Sau poate că nu au familie și nu mă pot gândi mai departe. Habar nu am ce e în sufletul lor.

Luna decembrie e o lună a cadourilor în mod cert și tare mi-ar plăcea să văd numai zâmbete pe chipurile din jur, fie ei adulți sau copii. Este o lună cu un spirit aparte, chiar fără să vrem. Parcă nu putem fi supărați și tindem să facem numai fapte bune. Eu m-am decis ca-n această lună să ofer zâmbete copiilor, nu doar copiilor mei ci și altora. Așa că profit de ocazie să vă invit să facem o faptă bună împreună. Împreună cu ECCO shoes, brandul danez de încălțăminte, putem oferi zâmbete unor copii defavorizați. ECCO este pentru cel de-al treilea an consecutiv partener de locație în proiectul ShoeBox – Cadoul din cutia de pantofi.

Acest proiect, ShoeBox – cadoul din cutia de pantofi, reprezintă o încercare minimă de a face lumea un loc mai frumos, în fiecare an, în preajma sărbătorilor de Crăciun, când vrem să punem un zâmbet pe chipurile a zeci de mii de copii sărmani din orasele în care locuim.

Pe scurt, ce am de făcut și puteți face și voi. Iau o cutie goală de pantofi și o umplu cu ceva, încă nu știu dar voi găsi de la ceva dulciuri până la șosete sau jucărioare. Apoi voi duce cutia la unul din magazinele ECCO sau la unul din punctele de colectare ce face parte din proiectul ShoeBox. Acolo cutiile se ambalează frumușel în hârtie de cadou și vor fi duse la copilași.

Puteți face și voi asta. E simplu.

Toate cele 24 de magazine ECCO din București, Cluj Napoca, Sibiu, Iași, Constanța, Brașov, Timișoara, Pitești, Galați sunt partenere de locație în cadrul proiectului ShoeBox – Cadoul din cutia de pantofi ediția #ShoeBox2017, colectând cadouri în perioada 01 – 15 decembrie 2017, verificându-le și sigilându-le cu etichete pentru fetițe sau băieți.

Doritorii vor putea oferi copiilor un mic cadou impachetat intr-o cutie de pantofi, urmand ca toate cutiile adunate sa fie donate pana pe data de 24 decembrie 2017 copiilor cu posibilitati financiare limitate sau celor vulnerabili, cu sprijinul si suportul partenerilor nostri: Asociatia CONIL, Fundatia Principesa Margareta a Romaniei, Institutul National pentru Sanatatea Mamei si Copilului Prof. Dr. Alfred Rusescu, Asociatia MagiCAMP, Hero After School, Directia de Asistenta Sociala si Medicala Centrul de Zi “Tara Minunilor”, Terapii Spectru Autism Curtea de Arges, Fundatia Internationala pentru Copii, Asociatia Studenti pentru Viata, Asociatia Inimioare Fericite, Parohia Cojocna, Asociatia Alfa Grup.

Mai multe informații despre ediția #ShoeBox2017 puteți afla de pe www.shoebox.ro.

The post Eu m-am hotărât să ofer zâmbete copiilor prin campania ShoeBox appeared first on Laurabucur.ro.

Răspunsuri sunt multe dar sigur nu e răspunsul pe care-l aștept eu.

Hai să vă întreb: ce reprezintă burlanul roșu în imaginația unei fetițe de 3 ani? Poate fi un șarpe sau un vierme imens, poate fi un tobogan, o chestie dulce de mâncat sau poate fi chiar un tub riflat.

Dar mai bine vă ajut, răspunsul corect este părul lui Rapunzel.

Cam în jurul vârstei de 3 ani Eva a început să se uite la filme pe dvd-uri. Unul din filmele sale preferate a fost și încă este Rapunzel sau, mai exact, O poveste încâlcită. În vara lui 2014 am mers pe terasă la Fabrica și a exclamat uluită „Uite, mami, părul lui Rapunzel”. Eu priveam în toate părțile și nici că mă prindeam la ce se referă până când mi-a arătat burlanul roșu. Unde mai zburdă și mintea copiilor!

Mia a început să se uite la filme nițel mai devreme. Ăsta e riscul cu al doilea copil, aia e. Între timp a început și ea să o cunoască pe Rapunzel. Nu vă spun ce jocuri inventează ele în casă, își leagă eșarfele mele cele mai lungi de cap, se cocoață pe dulapul lor preferat și de acolo începe povestea lor din turn. Evident, eu sunt mama vrăjitoare iar ta-su e prințu.

Dar mai bine să vă povestesc despre vestea bună pe care Eva a aflat-o săptămâna trecută la Digital Parents Talk. Disney Channel va difuza premiera Serialului O poveste încâlcită, o serie animată pentru copii, adolescenți și familiile lor, bazată pe filmul de lung metraj cu același nume.

Primul episod e azi, 2 octombrie, de la ora 17.00, pe Disney Channel.

Eva ar dori să-l vedem împreună cu voi pentru că noua serie de animație ne-o prezintă pe Rapunzel, aceeași zăpăcită și curajoasă fată care încearcă să se obișnuiască cu părinții ei și cu regatul pe care îl conduce. O vor însoți pe Rapunzel în călătoria ei personajele: Gheorghe Papagheorghe, amicul ei îndrăzneț, cameleonul Pascal, calul serios, Maximus, gașca de tâlhari de la Rățusca Drăgăstoasă și un nou personaj, Cassandra, o slujnică puternică, care devine confidenta lui Rapunzel.

Îmi spuneți, vă rog, dacă v-a plăcut?

The post Povestea lui Rapunzel continuă…într-un serial animat “O poveste încâlcită” appeared first on Laurabucur.ro.

În copilărie am tot mers în excursii cu școala să vedem mănăstirile din nordul Moldovei, acum 7 ani am vizitat din nou vestitele biserici din nordul țării, acum 2 săptămâni am petrecut ultimele zile calendaristice de vară la Pojorâta. Nicicând nu mi s-a arătat Bucovina ca acum. Parcă s-a dezvelit în toata splendoarea ei. Imediat cum treci din Iasi în Suceava (noi din Iași veneam) încep splendidele coline să se înșire ca un șirag de mărgele. Verzi, curate, aranjate. Parcă eram un călător în altă țară, dar nu, eram un călător în țara mea. Tot ținutul mi-a amintit de zeița Te Fiti, transformată într-o insulă verde din celebra animație Disney, Vaiana.

Au fost 4 zile în care am uitat de agitația din București, ne-am încărcat cu mult verde cât să ne ajungă măcar o lună de iarnă, dar cel mai important e că fetele s-au simțit grozav. Chit că aparent nu au făcut nimic, iar vizitele la mănăstiri nu prea le-au impresionat, nu s-au plictisit deloc. Au alergat, au văzut multe vaci, inclusiv cum se mulg, au făcut cunoștință cu puii și cloșca, au călărit ponei, s-au jucat și au jughinit pisica gazdei, au învârtit în ditamai ceaunul în care se făcea cașul pur moldovenesc.

Gazda pensiunii Adam și Eva, unde ne-am cazat, a fost foarte de treabă, ne-a adus lapte proaspăt muls, ne-a făcut acel caș, într-o seară ne-a gătit celebrul balmoș, o combinație de mămăligă cu smântână și caș. Foarte bun pentru moldoveanca din mine. Ne-a tratat inclusiv cu o vișinată, când ne-am cunoscut.

Dar mai presus de tot și de toate au fost ținutul și liniștea. Liniștea pe care o auzeai și o simțeai până în măduva oaselor. Sunetul ușor al unei talăngi, din când în când, mugetul unei vaci sau un nechezat alintat de cal.

Ce mai poți face dacă ajungi în Buconiva și nu vrei să stai într-un singur loc?

Clar e musai să vezi mănăstirile. Putna e cea mai departe de Pojărâta, apoi Sucevița, Voroneț. Te poți opri la Muzeul de ouă încondeiate, la Muzeul de lemn sau să mergi la salina Cacica. Aici, spre deosebire de alte saline, trebuie să cobori foarte multe trepte dar e ok pentru mișcare. Partea proastă e că nu prea e modernizată salina. Atenție la viespi. Afară sunt foarte multe, pe mine m-a și înțepat una de nu știam ce să mai fac de durere.

Am mai fost la o herghelie unde ne-am plimbat cu caii și poneii. Am mâncat pe unde am apucat dar numai în locuri cu mâncare românească foarte bună.

Seara era frig, dar ziua am prins o vreme superbă.

M-aș opri aici, prea multe cuvinte pot dăuna uneori. Prefer să admirați peisajele și să vă doriți să vizitați Bucovina/Pojorâta.

Zilele trecute, însă, am aflat de campania inițiată de Blogal Initiative, descoperă România frumoasă cu #AlwaysYesToRomania. Proiectul aparține lui SIXT New Kopel (cei care închiriază mașini dar se mai ocupă și cu multe alte treburi faine legate de mașini)  și este o provocare adresată atât românilor cât și turiștilor străini de a descoperi locurile mai puțin umblate ale țării.

Acum vin și spun că Bucovina chiar este o zonă destul de vizitată dar totuși mă întreb, cine nu a ajuns acolo? Mai e cineva care să nu fi ajuns cu școala la mănăstiri? Cum eu nu am văzut încă Timișoara, tot așa cred că sunt români ce nu au  călcat în nordul Moldovei. Dacă nu ai mașină e mai dificil dar uite că ai varianta de a închiria una de la SIXT Rent a Car și de a te plimba cu ea pe unde poftești.

Cu aceste cuvinte închei în speranța că v-a plăcut unde am călătorit noi cu cele două fete. Vă invit să dați subscribe la blog și un like la pagina facebook al blogului, adică aici.

Save

Save

Save

Save

The post Călător în țara mea: 4 zile în Bucovina appeared first on Laurabucur.ro.

Am avut un 1 iunie liber și foarte mulți dintre noi am avut punte cu ziua de luni, de Rusalii, când iar am stat acasă. Pentru mulți a fost o ocazie de a-și organiza o vacanță în toată regula. Pentru unii, mai puțin organizați la capitolul călătorii, a fost nevoie de o decizie adhoc de a-și petrece aceste multe zile libere. Noi facem parte cumva din a doua categorie și am ales să ne petrecem aceste zile împreună cu copiii în mod diferit. Practic să facem în fiecare zi altceva, câte o excursie în apropiere de București.

Inspirată de un articol de-al Florinei Badea, citit prin ianuarie, un articol excelent de ținut aproape când ai nevoie de decizii spontane, am văzut câte chestii faine se pot face într-o zi, la doar câțiva km de capitală. Pe scurt: de 1 iunie am fost la Palatul Mogosoaia, pe 2 am fost la La Tara, pe 3 am stat acasa sa ne tragem putin sufletul si pe 4 am taiat-o pana in Vama veche, sa ne cante marea in ureche.

In stanga padure, in dreapta lanul de porumb

Eu voiam sa poposesc la ziua din 2 iunie, sa va povestesc cat de frumos este la 36 de km de Bucuresti, intr-un loc unde te simti chiar ca la tara, cu liniste si miros de balegar. Toata lumea stie de Ferma animalelor din comuna Pantelimon si a inceput sa nu ne mai placa acolo, prea a devenit un loc over rated. Ne-am gandit ca poate de locul acesta, La Tara, la 36 de km spre Pitesti, lumea nu prea a auzit si asa a fost. La ora 11 dimineata am fost primii. Am crezut chiar ca e inchis ca nu era nicio miscare de om sau animal. Ne uitam spre ferma, in stanga era padurea si in dreapta un mare lan de porumb si o liniste deplina. Am zarit un nene intr-un final, am platit, am intrat si lumea animalelor era a noastra.

La intrare ne-a intampinat o lama, Pedro il cheama. Alaturi era calutul Cezar, de 30 de ani, care de altfel ne-a si plimbat cu caruta. Prima in viata mea. Pe partea dreapta, erau insiruite spatiile pentru animalute – magarusi, capre, gaini, porci, vitei…In stanga este traseul “parcului de aventura”, un traseu destul de usurel pentru un copil de 6 ani. In capat era amenajat barul, chiar langa micul lac cu barcute.

Fiecare si-a mancat covrigul facut de mana lui

Ce mi-a placut cel mai mult a fost ca am putut face intr-o zi o gramada de activitati. Pe langa animalute pe care fetele le-au hranit si mangaiat, pe langa trambulina, leagane si tiroliene, copii pot face diferite activitati care sunt incluse in biletul de intrare. E un atelier de framantat coca, au facut copiii covrigi, apoi ei i-au copt in cuptor si fiecare si-a mancat covrigul lui. Asta le-a placut foarte mult. A fost inclusa si o plimbare cu barca, pacat ca soarele deja ardea si nu au putut sta mult. Au facut si cate o plimbare cu ponei dar stiu ca acestea s-au platit separat. Tot separat am platit si o plimbare cu caruta, cu calutul Cezar, in afara fermei. Am facut un filmulet pe care nici pana azi nu l-am editat dar o sa-l urc pe youtube si o sa fac un update la articol. Incluse in pret au fost si bauturile pentru copii. Am luat si pranzul acolo care a fost ok pentru copii.

Deja se aglomerase iar soarele ardea. Singurul lucru care nu mi-a convenit a fost ca nu prea exista umbra. Parcul de aventura este in soare, lacul cu barcute la fel, aleea pe care sunt insiruite animalutele este in soare. Nu stiu cum a fost in aceste luni acolo, caniculele care ne-au daramat pe noi bucurestenii. Dar ma gandesc ca acum, ca soarele s-a mai domolit, e tare frumos acolo sa-ti petreci o zi intr-un weekend. Partea cea mai faina e ca, pe langa activitatile pe care am reusit noi sa le facem. mai sunt si altele. Te poti plimba cu biciclete inchiriate de la ei, te poti plimbare cu caiacul pe Arges. Poti face plaja ca au si piscina amenajata, poti lua lectii de echitatie. Am citit acum pe site ca ofera si cazare.

Recomand cu drag acest loc numit “La Tara”, poti face cu copii multe lucruri interesante fara sa te plictisesti. Nu stiu cum e cand e aglomerat, noi am avut parte de putina lume si a fost foarte bine. Vom reveni cu siguranta.

Daca v-a placut acest articol va invit cu drag sa dati un like si paginii de facebook al blogului Stil de mama, adica AICI.

The post La Tara, un loc bun de evadat din Bucuresti cand nu pleci undeva organizat appeared first on Laurabucur.ro.

Tuna si fulgera. E noapte si se aud doar picaturile de ploaie combinate cu respiratia regulata a minunilor de langa mine. Simt in nari un aer incredibil de proaspat.

Ploua in Grecia, va vine sa credeti? Mai exact in Thassos unde venim a patra oara in concediu si cred ca e prima oara cand ploua. Mai avem doar cateva zile de stat iar vremea a fost perfecta, inclusiv aceasta ploaie. Nu stiu cum va fi maine dar acum e minunat ce simt.
Nu am scris vreodata din concediu, cu atat mai putin cu cat aici e wifi-ul enervant de slab, nu se deschide nicio pagina cu nimic. Acum e 3 dimineata si se misca mai bine.

Am luat bilete tarziu, aproape credeam ca nu o sa mai plecam la mare cu fetele, cel putin nu in iulie. Nu am mai facut figuri la cazare, desi as fi vrut ceva langa plaja, am gandit ca aia e, m-am resemnat la gandul ca o sa ne trambalam iar zilnic cu soarele in cap casa-plaja, plaja-casa. Nu avem nicio masa inclusa. Surpriza placuta a fost ca drumul pana la plaja buna este chiar aproape. Apartamentul marisor, terasele largi, o curte imensa plina de flori colorate. Din fata vedem marea, din spate muntii. Dimineata stam spre munti, ascultam cantecul cicadelor si ne bem cafeaua cu aroma de casa noastra.
Am plecat cu inima stransa, in saptamana dinaintea plecarii fetele mi-au fost amandoua cu febra, verdict: rosu in gat. Noroc ca medicul nostru de familie ne recomanda inghetata. Eva a fost ok, cu Mia am plecat cam la limita, dar multumesc lui D-zeu a fost foarte bine pana la urma.
Desi nu ne-am vorbit, am lasat fetele sa cam faca ce vor, fara program prestabilit, fara impuneri de somn, de masa sau baie. Doar expunerea la soare am controlat-o.

(Mi s-a facut putin racoare, ce bine e!)

Azi s-au culcat dupa 12, dar ce? Ne grabeste cineva dimineata? Cum o fi. Nu le-am zorit nici la aerosoli, nu le-am zis nici la pranz sa doarma daca nu au vrut. Dar tot au picat de somn pana la urma. Le-am dat inghetata si la 11 noaptea, nu e tragedie. Dar stiti ce frumos ne-am inteles cu ele? Au fost cooperante si linistite (ma rog, oarecum).

Le-am lasat sa faca ce vor, cu limite desigur, dar am fost mult mai zen cu totii. Nici noua nu ne-am impus ceva, am lasat sa curga timpul cum a vrut el, fata sa ne intrebam in ce zi suntem ci doar unde avem chef sa mergem si ce avem chef sa facem.
Mai avem doua zile si sper sa fie tot asa. Ne vom reveni mai greu acasa, probabil, dar cel putin nu a fost o vacanta cu hais si cea. Thassos e o insula frumoasa, o recomand cu drag si acum chiar daca e plin de romani, ma straduiesc sa ignor. Altadata ma mai simteam ca la Mamaia dar acum nu m-a deranjat. Imi pare rau ca nu am foarte multe poze dar asta din cauza ca mereu am avut cate ceva de facut.
Mai e un mare pacat, ca grecii astia habar n-au ce e mujdeiul de usturoi si mamaliga. In rest totul e bun. La capitolul supe/ciorbe stau prost dar m-am obisnuit, nici la fete nu m-am agitat cu acest fel de mancare.
Ce mai ador aici e inghetata si faptul ca o cupa e generoasa, nu zgarcita si stearsa de 10 ori de cuva ca la noi.

V-am facut pofta de Grecia? Sau de vacanta?

Va mai las cateva poze, desi pe multe le-am urcat deja pe facebook, dar rog sa scuzati textul fara diacritice, am scris noaptea la ora 3, sa scuzati eventuale greseli, mai ales de configurare pe blog (e prima oara cand postez din telefon).

Si va invit sa dati subscribe pentru viitoare articole si like la pagina de facebook, stil demama.

The post Un concediu neplanificat poate fi cheia unei reusite appeared first on Laurabucur.ro.

Mama, o vezi pe dulceata asta de fata din poza de mai sus? Mi-e un drag de ea de nu mai pot. Cred ca nu te mira deloc. Ea este puiul meu mare (dar asta stii deja) si ieri, 28 iunie, a incheiat oficial gradinita. Practic va mai merge un pic in aceasta vara pentru ca nu avem de ales, dar ieri a avut loc serbarea de absolvire. Chiar am ras aseara cu ea ca ma intreba ce inseamna “absolvire”…

Ma stii ca-s sensibila rau, dar am fost destul de strong, nu am avut emotii (culmea!). Insa azi sunt fleasca, ma topesc cu gandul la ea. Azi imi dau lacrimile. A incheiat o etapa asa de importanta in viata ei incat aproape ca nu o constientizez. Au trecut 6 ani din vietisoara ei, acei 6 ani despre care se spune ca ii are sau nu ii are un om (cei 7 ani de acasa). Nu o serbare difineste o etapa dar asa o subliniezi.

Mama, sa stii ca am un deliciu de fata! Imi doresc din toata inima ca acesti 6 ani sa-i fi pus bazele unui viitor adult cu caracter, vertical, intelept si sensibil. Imi doresc ca acesti ani sa spuna despre ea, pe viitor, ca e un om fain, de incredere, plin de empatie si zambete. Cum erai tu. Eu nu sunt asa, sunt prea fraiera de sensibila si de multe ori capricioasa si imi lipsesc zambetele, tu le aveai. Asa le are si ea si vreau sa si le pastreze toata viata.

Serbarea a fost faina, lejera si a inclus si cate un moment de calitate parinte-copil. Eu am pregatit, la alegerea Evei, o sceneta din Aventurile lui Habarnam, cartea ei preferata din aceasta perioada. In mod normal as fi avut un mare trac fiind in fata catorva ochi atintiti asupra noastra, dar acum, pentru a nu-i induce Evei stare de stres, am fost chiar chill. Ea a avut un moment de blocaj la inceput, dar si-a scuturat emotiile si a fost extraordinara, am facut echipa buna. M-am simtit foarte bine impreuna cu ea. Multumim, gradinita, Princess Baby Care.

Deci, nu stiu cum sa va spun, mai Mama si mai dragilor care cititi,  dar as vrea sa va bucurati si voi de  fericirea mea de mama de doi copii minunati asa cum o simt si eu. Doamne ajuta ca amandoua fetele mele sa aiba parte de un viitor bun!

Dacă v-a plăcut articolul vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter pentru a citi primii viitoarele articole.

The post Mama, sa stii ca am un deliciu de fata! appeared first on Laurabucur.ro.

UPDATE: Am ales câștigătorul concursului Divertiland cu premiul de “1 day free pass”: Maria Magdalena Trașcă, sper că am scris bine. Felicitări! Aștept pe email – laura.bucur@laurabucur.ro – datele tale.

Copiii au încheiat școala, facebook a explodat vineri, pe 16 iunie, de coronițe și diplome. Oficial a început vacanța, desigur că doar pentru copii pentru că noi, ăștia adulți, mergem în continuare la jobul cel de toate zilele. Dar parcă tot se simte în aer un iz de relaxare, nu?

Ce voiam eu să vă zic este că am o recomandare foarte faină pentru voi. Este vorba despre un loc, la ieșirea din București prin cartierul Militari, unde te poți distra o zi întreagă, o zi de vară până-n seară, cum se spune. Este un parc de distracții acvatic și îi spune Divertiland Water Park. Partea ciudată e că eu nu am auzit până anul ăsta de el, deși Divertiland este deschis de 5 ani. Doamne, de atâția ani în București și eu nu am știut că de 5 ani există așa ceva în apropiere! O prietenă mi-a spus de curând că a fost acolo anul trecut, cu băiatul de 7 ani, și că e foarte fain.

Adevărul e că aș mai vrea să vă mărturisesc ceva, mie îmi e frică de înălțime, da, mor de frică cu avionul, de altfel nici nu prea zbor. Dar mi-e frică și de toboganele alea cu apă imense. M-am dat în ceva asemănător când am fost în Turcia acum vreo 8 ani dar erau incomparabil mai mici decât acestea. Deci cred că ăsta e motivul pentru care eu nu auzisem de acest parc acvatic, altfel nu-mi explic.

Din ce mi se șoptește în căști, acest Divertiland este una din cele mai importante destinații de vacanță de o zi. Și faza e că nu are doar tobogane din acelea cu apă amețitoare, poți face foarte multe chestii în zonă, mai soft așa ca pentru mine, cică nu ai cum să te plictisești. Ar fi o zonă numită Los Petitos dedicată copiilor, cu tobogane și piscine făcute special pentru vârstele și înălțimile lor. Normal că e o zonă și pentru nebuni, îi zice Los Turbos și este o zonă de maximă adrenalină, cu tobogane înalte și întortocheate. Doamne sfinte să calc acolo! Dacă ești o fire mai romantică, mai leneșă aș spune eu, te poți relaxa într-o zonă cu nisip, deci poți să zaci în soare cât vrei la Arena del Sol. Am înțeles că există și piscină cu valuri, foarte tare mi se pare ideea și se numește La Plaja. Desigur că Divertiland pune la dispoziție și piscine clasice, una de dimensiuni olimpice și una pentru copii. Dacă te apucă foamea acolo nu trebuie să te întorci în București la market, există și 9 restaurante în complex.

Nu știu dacă pe voi v-am convins dar pe mine deja m-a apucat cheful de vacanță.

START LA DISTRACȚIE!

La final de articol, am un concurs super pentru voi, v-am mai zis pe facebook. Premiul esteeeee: o INVITAȚIE DUBLĂ la cel mai mare parc acvatic din țară. Practic este 1 day free pass pentru un cuplu sau pentru o familie (doar doi adulți). Atenție, copiii sub 3 ani nu plătesc.

CONDIȚII DE PARTICIPARE:

Mergeți pe FACEBOOK:

1. Intrați pe pagina de Facebook a blogului meu, adică AICI, și dați LIKE paginii.

2. Intrați pe pagina de Facebook Divertiland, adică AICI, și dați LIKE paginii.

3. Dați LIKE & SHARE public la postarea dedicată concursului.

Va fi un singur câștigător. Concursul se deschide astăzi, 19 iunie 2017 şi este valabil până duminică, 26 iunie 2017, ora 12 pm. Câștigătorul va fi extras în termen de 48 de ore de la finalizarea concursului prin random.org și va fi anunțat atât pe blog cât și pe pagina FB.

Concursul este recomandat pentru bucureșteni dar nu numai. Cardul câștigătorului se acordă la sosirea în parcul de distracție, iar valabilitatea lui este până se închide sezonul estival. Cardul asigură intrarea si odată intrați, cei doi au acces în toată zona Divertiland. Înscrierea se va lua în considerare numai dacă aţi îndeplinit cei 3 paşi ce ţin de activitatea pe Facebook!

Vă doresc mult succes tuturor!

Save

Save

Save

Save

The post Ce putem face daca avem chef de vacanțe de o zi appeared first on Laurabucur.ro.

NININA – Effortlessly Kids Clothing

Hainele de la Ninina le-am descoperit la târgul Piua care a avut loc pe 1-2 aprilie în București. Am fost atunci acolo, am filmat, am pozat și nu am apucat să scriu nimic. Apoi timpul a trecut, m-am gândit că nu mai e de interes și tot așa. Dar azi gata, vreau să vedeți că existe și altfel de haine pentru copii, nu doar cele de mass market pe care riscați să le vedeți și pe alți copii. Ca-n cazurile noastre de adulți, nu?

Hainele Ninina au personalitate, sunt simple, cu design minimalist, în culori de pământ. Cam ciudat pentru haine de copii, ați spune. Dar chiar și eu, ființă colorată, îmi doresc să le văd pe copilele mele îmbrăcate și în haine cu stil și să recunoaștem că prin magazine nu prea ai șanse să găsești. Dar iată că există Ninina și intrați și voi AICI, e site-ul lor care se prezintă la fel de curat și minimalist, cu o poveste frumoasă în spate și fotografii profesioniste. Colecția capsulă 2017 se prezintă foarte, foarte fain. Eu am văzut hăinețele pe viu, la târg și seamănă izbitor cu îmbrăcămintea pentru oameni mari, sunt plăcute la atingere și au ceva, ies în evidență deși sunt foarte simple. Mișto e că s-au gândit și la băieți nu doar la fete.

Puteti intra si pe pagina lor de facebook.

De remarcat sunt și tenișii Bensimon, favoriții mei, dar iată că au vrut să păstreze linia hainelor și au adus doar culori neutre- de la crem, bej până la negru. Există și numere mai mari, pentru noi, mamele. Prețurile Bensimonilor sunt comparabile cu cele din alte magazine.

Acestea fiind zise va doresc un weekend linistit si cumpărături cu stil!

The post Ninina și hainele ei frumoase appeared first on Laurabucur.ro.