Norocul nostru a fost că a bătut vântul destul de tare și rece în București, așa că nu prea ne-a părut rău că stăm în casă.

În cele două zile fiecare a făcut ce a vrut, desigur, respectând ritmul zilei (spălat, mese, odihnă). 

Duminică, adică ieri, Eva mea a vrut clătite. I-am zis, le faci? A venit un mare DA pentru că ei îi place foarte mult în bucătărie. Mie nu…

Am pregătit ingredientele pentru compoziție:

• 2 ouă

• apă minerală

• făină albă

• un praf de sare

• puțin ulei

Apoi am constatat că nu avem gemuri în casă. Pentru că noi nu avem cămară sau beci, nu avem unde să depozităm chestiile de iarnă. Deci da, la noi e fără stoc. Ce putem ține pentru o perioadă scurtă de timp, ținem pe balcon.

Așa că a trebuit să dau o fugă până la magazin să iau gem, plus ciocolată tartinabilă.

Apoi Eva a trecut la treabă. De prepararea lor la tigaie s-a ocupat tatăl asistate de cele două fiice.

Mai jos vă las filmulețul, sper să vă placă.

L-am editat deși într-un mod destul de rudimentar. 

Au ieșit în jur de 15 clătite care s-au topit în câteva minute. Eva și-a păstra una pentru azi la micul dejun.

Voi cum ați petrecut weekendul? Ați #statincasa ? Dacă da, cum v-ați petrecut timpul?

Acest articol face parte din campania #CampanieColectivă, inițiată de comunitatea #DigitalParentsTalks denumită #JurnalDePrevenție

The post Clătite de weekend sau cum poți să-i familiarizezi pe copii cu bucătăria (+ un video drăguț) appeared first on Laurabucur.ro.

Ne-am continuat viața în 4 (eu, fetele și câinele) acasă pe timp de zi și în 5 începând cu 6 seara. Fetele au fost foarte drăguțe toată ziua.

În schimb, ziua 3 de #stauacasă m-a ajutat să-mi conștientizez un pic frica și îngrijorarea resimțite la nivel fizic.

Acum când scriu este deja ziua 4 și s-a confirmat primul caz de copil infectat cu coronavirus. Are 1 an, a venit în contact cu o matușă din Italia, asimptomatică, pe 3 martie. 

E nasol ce se întâmplă.

Aseară îi spun soțului că de câteva zile simt așa ceva în partea stângă, în dreptul inimii. Nu pot să descriu exact, nu sunt dureri sau înțepături, nici măcar nu aș putea spune că sunt palpitații, ci simt așa ca o căldură, apoi ca o răcoare.

El îmi răspunde pe ton de glumă că o fi teama de moarte.

Recunosc că mi-e frică de moarte, până la urmă toți trăim cu această teamă de necunoscut. Probabil că și spaima de avion tot de aici se trage, de la frica de moarte. Frica este o reacție normală a psihicului nostru, este instictul de supraviețuire. FRICA este normal să existe. Este gardianul care ne ajută să luăm decizii pentru a ne proteja.

Dar…

De câteva zile am și o alergie care îmi dă mâncărimi de nas și ochi continue. Fix acum când eu trebuie să duc cât mai puțin mâinile la nas și gură, eu sunt nevoită s-o fac minute-n șir. 

Ieșirile cu Yuna la plimbare îmi dau răgaz să reflectez la ce mi se întâmplă. Deși sunt panicoasă de fel și un picuț ipohondră (ok, un pic mai mult), consider că-n această perioadă am acționat cu calm. Nu ne-am făcut provizii ca disperații, nu am atacat farmaciile, am evitat complet locurile cu oameni, am ținut copiii în casă. Am luat decizii corecte și de bun simț, zic eu.

Doar că aceste reacții ale corpului meu m-au pus pe gânduri. Mi-e clar că sistemul meu (al nostru de fapt) nervos este sub presiune maximă, că ochii și urechile interceptează tot felul de informații și imagini alarmante care se manifestă la nivel subconștient iar organismul reacționează.

Panica scade imunitatea

Trebuie să fac ceva, mi-am zis. Panica și îngrijorarea scad imunitatea și fix de asta nu am nevoie acum. AM nevoie de putere, de corp și minte sănătoase. Ultimul lucru de care avem nevoie feicare dintre noi, ăștia sănătoși, este să ajungem la vreun spital.

Un articol în acest sens, care să mă ajute să iau măsuri, a venit la țanc. „5 practici ca să îți dezvolți resursele spirituale” găsiți pe blogul Pur și simplu.

Unul din lucrurile menționate în articol deja îl fac: scriu pe acest blog jurnalul meu. Asta mă ajută, cum spuneam, să-mi păstrez rațiunea și sănătatea mintală. Puteți s-o faceți și voi, chiar dacă nu aveți blog. O faceți într-un jurnal intim.

Încă ceva ce am făcut zilele acestea și am constatat că mi-a făcut tare bine, am privit mult copacii și florile înflorite. Mi-am luat energie din ele. Iar aseară l-am rugat pe soț să-mi aducă flori pentru că cele primite de 8 martie se ofiliseră.

Vă doresc un weekend liniștit de STAT ACASĂ! Și faceți pace cu frica.

Acest articol face parte din campania #CampanieColectivă, inițiată de comunitatea #DigitalParentsTalks denumită #JurnalDePrevenție

The post Frica e important să existe, dar ce facem cu ea? appeared first on Laurabucur.ro.

De fapt, acum când scriu, este deja ziua a treia, dar e 7 dimineața. Așa că nu am mare lucru de spus decât că până la această oră am scos câinele afară, am pus o mașină de spălat și m-am așezat la masă cu cafeaua aburindă să aștern câteva rânduri.

În prima zi am reușit să fac un program împreună cu fetele pe care să-l urmăm în perioada imediată. Pentru că rutina s-a schimbat iar eu nu sunt mama organizării, este foarte important să avem niște direcții pe care să le urmăm.

Overall, ziua 1 a fost neașteptat de bună, fetele au stat doar în casă, eu am mai ieșit cu Yuna la plimbare prin zonele aerisite (e drept că acum parcă e mai puțină lume pe stradă) și în general ne-am înțeles bine.

Două lucruri importante pe care le-am făcut în ziua 1 au fost:

1. Să planificăm mesele pe o săptămână

2. Să organizăm rutina zilnică + câteva sarcini pe care le-am dat fetelor

Ziua 2 a început bine, cu excepția faptului că eu am dormit foarte prost din cauza unei alergii, m-a mâncat nasul cred că timp de o oră. Până să se trezească fetele am citit vreo 3 articole de la bloggerii mei preferați și câteva articole pe tema coronavirus din surse serioase. Apoi am decis să nu mai citesc nimic.

Fetele s-au trezit și respectat conduita pe care am decis-o împreună. Dacă în zilele de weekend sau vacanțe, se trezeau și făceau ce voiau, mergeau la baie când nu se mai puteau ține pe ele sau se spălau pe dinți după insistențele mele, acum am schimbat foaia.

Tabelul de peste zi pentru fete arată cam așa:

DIMINEAȚA

• Trezirea (cu speranța că se trezesc amândouă odată).

• Baie direct: pipi, spălat mâini 20 secunde, față, dinți.

• Micul dejun: în fiecare zi altceva, o să am un articol și cu mesele noastre.

• Teme Eva.

Aici dezvolt un pic. Eva e în clasa a 2 a, încă nu are teme foarte multe, dar are. Doamna învățătoare le-a dat în avans pentru 2-3 zile, urmând să ne comunice pe whatsapp ce facem mai departe. Nu știu cum se va rezolva cu recuperarea orelor de predare. Vedem.

Eva preferă să-și facă temele dimineața. E ca mine. Apoi eu i le verific.

În acest timp, Mia se joacă. O las chiar și la tabletă pentru că așa știu sigur că o lasă în pace pe sor-sa.

• Activități: am ales să facem câte o pictură pe zi. Facem și expoziție, le-am pus deja prima lucrare pe perete. Ne inspirăm de AICI.

Mi-am propus cu ele să fac mai multe tipuri de activități pe zi. Printre acestea se numără:

• Puțină mișcare, gimnastică de pe youtube
• Studiul a câte unui pictor (a sosit vremea să-mi șterg de praf albumele de artă)
• Gătit împreună

Deocamdată doar pictura am dus-o la bun sfârșit.

PRÂNZ

Masa care constă în supă/ciorbă.

• Odihnă o oră. Dacă nu vor să doarmă, stau în pat liniștite. Eva citește, iar Mia cercetează cărți. Azi au jucat și Piticot.

• Gustare – de regulă un fruct.

SEARA

• 
  

  Joacă la liber (aici intră și tabletă sau TV, recunosc). M-au distrat pentru că s-au jucat fain. Eva și-a sters bine rolele, și-a făcut crosă din suportul de la microfonul ei de jucărie și puc de la un capac mai mare și a făcut din hol teren de hochei. 

Photo by Sven Brandsma on Unsplash

Mia a început să șteargă toate ușile cu șervețelele antibacteriene, iar după ce a văzut-o pe sor-sa cu rolele, și-a șters și ea bicicleta și și-au făcut amândouă trasee.

• Vine tatăl acasă, mai vorbesc/joacă cu el.

• Cina

• Spălat pe mâini și dinți

• Citit

• Culcare

Poate că nu e nimic nemaipomenit în ceea ce am zis eu până acum. Sper doar să vă inspir dacă vă împărtășesc rutina noastră zilnică în această perioadă de restriște. Vreau doar să vă arăt cum ne mobilizăm la nivel individual, ca familie, în criză. 

Despre partea financiară, ce provizii ne facem dacă ne facem, cum mă străduiesc să n-o iau razna că principala mea sursă de venit e compromisă sau poate și despre relația de cuplu în această perioadă, vă voi împărtăși zilele următoare.

ACUM CÂTE CEVA DESPRE MINE.

Ziua 2 a început bine, chit că somnul a fost prost. 

Fetele au fost ok, mai puțin Eva care a cam mârâit și protestat toată ziua. Mârâiala ei a explodat în momentul în care și-a răsturnat vaza cu lalele de pe birou. Am rămas calmă, deși simțeam cum nervii mei se încrețesc.  

A trecut momentul, ne-am continuat ziua fain, dar ea rămăsese setată pe modul „nemulțumire”. Lucrurile au degenerat până la limita în care nu am mai suportat și am explodat.

Îmi pare rău acum pentru că știu că nu am rezolvat nimic țipând la ea. După ce m-am calmat și s-a calmat și ea care între timp a avut nevoie de un plâns bun, am discutat amândouă despre situație. I-am explicat că trebuie să fim prietene, să rămânem uniți, nu se știe cât vom sta acasă și că va trebui să ne invetăm zilnic. Sper că am înțeles și eu și ea ceva.

Aș mai avea multe de spus dar mă opresc. Las cuvinte și pentru zilele 3, 4…

Aș mai vrea să menționez faptul că începând de azi, integrez aceste articole scrise zilnic (uau! nu știu dacă am scris vreodată zilnic) în campania demarată împreună cu comunitatea Digital Parents Talks, formată din bloggeri părinți, o #CampanieColectivă, numită #JurnalDePrevenție.

The post Cum ne organizăm și ce facem în aceste zile de restriște. Ziua 2 appeared first on Laurabucur.ro.

Prima zi.  Prima zi cu școli închise și copii rămași acasă.

Mă bucur că fetele sunt cu mine, că stăm împreună, chit că nu ăsta ne-a fost planul.

În ultimele două zile mi-a bubuit capul, mi-am stors creierii, m-am perpelit la foc mocnit. În weekendul acesta, pe 14 și 15 martie, aveam Love Yard Sale. La început am zis că nu-l anulez sau amân, mă rog, că suntem la început și că mai bine îl fac acum decât cine știe peste cât timp când cine știe ce va fi. M-am sfătuit cu prietena mea, am întrebat participantele care aveau păreri împărțite, am cântărit situația și pagubele, ceva simțeam că nu e bine.

Aseară am decis totuși să amân organizarea acestei ediții, prima de primăvară. M-am mai calmat, știu că am luat decizia bună. Dar nu vreau să vă spun ce zbucium sufletesc am. 

Pentru mine e scenariul cel mai rău posibil. Să nu știu cu exactitate când va fi următorul târg din care mă susțin. Am chirii și întrețineri de plătit. E principala mea sursă de venit. E groaznic, vă zic.

Da, e și soțul în peisaj, el muncește, el pleacă la serviciu, el se expune. El plătește alte chestii serioase în casă. Of! Nu știm ce va fi.

Un gând mi-a trecut fulgerător prin cap: poate mai bine eram angajată, așa știam că am un venit lunar safe. Dar mi-a fugit la fel de repede pentru că mi-am dat seama că nu aveam cu cine să las copiii. Mamă nu, soacra care nu se îngrămădește, tata nici atât. Deci singuri cuc.

Prima panică s-a declanșat de 1 martie. În 2-3 zile mi-am revenit deși urmăream avidă știrile. Mă amuzam când vedeam rafturile goale. Acum nu mai e glumă.

A doua panică a venit luni, pe 9 martie, pentru că acea zi m-a dat peste cap complet. Un simplu telefon de la o participantă speriată m-a întors pe dos. Știam că se îngroașă treaba dar totuși încercam să mă păstrez calmă. Nu de alta dar eu mă panichez foarte ușor, mă sperii și nu mai sunt rațională, nu mai știu ce am de făcut.

Trăim vremuri grele. Sau cel puțin eu.

Pentru mine, acest an 2020 a început cât se poate de nefericit. Luna decembrie s-a încheiat cu scarlatina Miei. Perioada de sărbători a fost numai cu drumuri la medici, testări de streptococ toată familia, antibiotice. La asta se mai adaugă și criza câinelui.

Ianuarie a debutat cu gripa A la Eva, apoi gripă la mine (deși testul a ieșit negativ) și stări nasoale cum nu am mai avut din copilărie. Februarie a continuat cu otita Miei care a fost o combinație ciudată de stări, printre care dureri musculare, care duceau clar la gripă. Am testat-o și pe ea de am zăpăcit-o. Încă o cură de antibiotice pentru otită. 

Încă o criză la câine.

Am pierdut și 2 colaborări.

Când eram pe linia de plutire pentru că ne reveniserăm toți cu sănătatea, pac! Yuna face din nou o criză la început de martie. Deja a 3 a criză în decurs de 2 luni…

Răceala din ianuarie, că nu știu dacă a fost sau nu gripă, m-a sleit rău de puteri. Încă mă resimt. Poate că și astenia își spune cuvântul.

Singurul lucru bun până la final de februarie era faptul că-n ianuarie luasem bilete de avion să plecăm la Roma. Găsisem și cazare faină prin Airbnb. DA, în sfârșit îmi vedeam visul împlinit. Mai aveam de rezolvat spaima de avion, de zbor. Am și scris despre asta AICI.

Acum s-a dus toată vacanța noastră plănuită pentru ziua Evei.

Asta să fie problema. Așa cum vorbeam și cu verișoara mea din Italia, să trecem noi cu bine peste asta că timp avem de concedii și plecări.

Trăim vremuri grele.

Speranța mea e ca românii să tragă învățăminte de la Italia. Să fim precauți, responsabili și cinstiți.

Acum vă las. Mâine vă povestesc ce am făcut azi cu fetele acasă. Deși până-n ora 12.00 nu am făcut mai nimic. Doar gânduri…

Photo by Kari Shea on Unsplash

The post Trăim vremuri grele. E timpul să apăsăm puțin pe pauză și să ne privim. Ziua 1 appeared first on Laurabucur.ro.