Cum scap de frica de avion să pot vedea și eu Roma?

Totul începe când pășesc în aeroport. Palmele încep să-mi transpire, respirația devine sacadată, încep să tremur, un tremurat blând. Coșmarul se declanșează când urc în avion: picioarele abia mă mai țin, gura mi se încleștează, unghiile îmi sunt înfipte în scaun și sunt incapabilă să mai pot asculta pe cineva sau ceva. Știu că-n acel moment nu mai e cale de întoarcere. Aud doar cum motoarele sunt gata să explodeze. Reușesc să mă mai calmez puțin la aterizare.

Așa arăt eu în avion. Nu am mai zburat de 7 ani.

O simplă rază de soare mă face să renasc în plină iarnă. Închid ochii și mă scald în lumina ei. Prin fața ochilor mi se perindă locuri pe care aș vrea să le văd, cărări nebătute încă de pașii mei pe care aș vrea să le străbat, mirosuri noi pe care mi-ar plăcea să adulmec. Mi se trezește o poftă nebună de a călători. Soarele îmi stârnește dorința de a pleca.

La începutul acestui an mi-am propus să nu mă las și să planific vacanțele din timp. Îmi doresc mult în acest an și un city break într-un oraș european, deci nimic extravagant. Doar eu împreună cu soțul. Sunt foarte multe orașe pe lista mea de dorințe și pentru că nu le pot face pe toate într-un singur an am încercat cumva să le ordonez. A ieșit câștigătoare Roma.

Am mai fost până acum de 2 ori în Italia, dar doar în nordul peninsulei, cu mașina. Roma doresc demult s-o văd. Închid ochii și o miros. Simt că-mi va plăcea la nebunie orașul cu străduțele înguste pline de viață, priveliștea, piațetele, arta la tot pasul, de vis. Am stat puțin pe gânduri dacă să luăm și fetele cu noi, dar cred că încă sunt totuși cam mici pentru o escapadă de 3 zile. Am decis să caut ceva doar pentru doi.

Nu pot pleca nicăieri cu avionul pentru că mi-e frică să nu mă prăbușesc

Iată că luna ianuarie s-a încheiat. Iar eu sunt în același punct, doar cu planul în cap și nimic concret. Să nu credeți că nu am găsit oferte. O, da, chiar destule. Am prietene care au un adevărat hobby în a căuta destinații frumoase cu zboruri la prețuri cât mai avantajoase și m-au ajutat și inspirat și pe mine. Doar că eu sunt blocată. Sunt blocată într-un punct din care chiar nu știu cum să ies: teama de avion.

Când am zburat prima oară cu avionul am fost în gașcă mare și îmi doream foarte mult să experimentez senzația. M-am așezat curajoasă foc la fereastră și când avioul a început să decoleze, îmi amintesc cu claritate și acum, am simțit că mă scurg pe scaun exact ca în desenele animate. Am mai zburat de atunci, dar cu mare greutate și doar sub influența unei picături sau două de alcool. Iar după ce mama mea a murit, singurul gând cu care mă încurajam când trebuia să urc la bord era că dacă mi se întâmplă ceva nu-i nimic, măcar o revăd pe mama.

Frica s-a dublat de când au apărut copiii

După ce au apărut copiii nu am mai pus piciorul în aeroport. Frica s-a dublat. Spaima cea mare e să plec undeva fără copii și să mi se întâmple ceva. Știu, pare o prostie și chiar e. Dar gândul că ni se poate întâmpla ceva în timpul zborului mă paralizează. Un zbor cu avionul la Roma e la un click distanță și totuși nu pot s-o fac.

Mi-e ciudă. Sunt conștientă că dacă vreau să plec undeva cu avionul trebuie să-mi înving frica. Dar am enorm de mult de lucru. Am auzit de terapia pentru aviofobia, însă nu știu nici cât costă, nici altfel de detalii. Am găsit un curs online gratuit de a-mi învinge teama de avion, sunt explicațiile amuzante ale unui pi­lot experimentat, în­so­ți­te de sfaturile unor te­ra­pe­uți. Acesta cred că va fi primul pas pe care ar trebui să-l fac.

Veți sări cu toții că știi, statistic vorbind, avionul este cel mai sigur mijloc de transport. Mersi, știu. Mai bine spuneți-mi cum fac să scap de teama asta viscerală de avion sau zbor că altfel nu mai apuc să văd niciun oraș din altă țară în viața asta.

Am scris acest text în speranța că cineva care a trecut prin aceeași situație ca mine îmi poate oferi, să-i zicem, sfaturi, sau mai bine-zis tips-uri de cum a scăpat de aviofobie. Sau se scapă? Mă pot vindeca?

Mulțumesc.

PS: Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să vă abonați la newsletter și să dați like paginii FB a blogului.

6 comments on “Cum scap de frica de avion să pot vedea și eu Roma?”

  1. Eu peste frica trec. De fiecare data. Nu imi place sa zbot, dar strang din dinti cand trebuie – la partea cu grica.
    Doar ca, mai nou, se pare ca m-am rablagit si-mi pocnesc sinusurile de la diferenta de presiune! Ultima data cand am zburat imi venea sa ma dau cu capul de geam de dureri… Eram si singura, aveam si zbor cu escala…
    Peste frica trec cumva. Peste durere fizica nu stiu daca pot…

  2. Laura says:

    Mda, e cumva ciudat. Mie orice fel de altă durere de ordin fizic îmi este anihilată de angoasa.

  3. Andreea says:

    hey, pai sa iti spun ce ma ajuta pe mine, poate iti e de folos. in primul rand mie imi e groaza la decolare, nu conteaza cine e langa mine, inchid ochii si ma agat de manerele scaunului. odata ce termina cu partea de decolat, imi fac curaj, deschid ochii si :

    1) imi scot teancul de reviste (nu carti, ca nu ma pot concentra la citit, ci reviste de rasfoit) gen: nat geo, bbc food, retete, animale, vedete, tinute, orice are articole scurte si poze multe. asta functioneaza f bine si ma ajuta sa ma concentrez la altceva cat sa imi tin panica sub control
    2) ghidul turistic pt locul unde mergem – il rasfoiesc, caut recomandari de cafenele si restaurante in el, ma uit pe harta etc.
    3) fac poze dc stau la geam si de obicei imi iau loc la geam. vreo 100 poze 🙂 apoi incep sa editez pozele, respective: luminozitate, culoare, highlights. din nou, reusesc sa ma concentrez la altceva.
    4) un pahar de vin, prosecco sau ce o fi.

    eu cam asa reusesc… accept ca am frica asta, care vine din faptul ca nu am absolut niciun control asupra a nimic, si am si frica de inaltime. si de multe altele. daca as sta de fiecare frica pe care o am, nu as mai iesi din casa.

    am zburat de 5 ori dus-intors anul trecut, deci 10 zboruri de fapt si ma bucur ca am reusit, desi cam de fiecare data imi zic, gata, nu ma mai urc in avion, no way 🙂
    si totusi ma tot provoc. partea buna e ca la mine panica intervine abia dupa ce cumpar biletul si rezerv cazarea.

  4. Laura says:

    Andreea, îți mulțumesc pentru sfaturi, par foarte eficiente. La geam nu cred că voi putea sta vreodată, de regulă aleg să mă uit pe culoar, să nu văd nimic afară.
    Partea cu vinul și la mine funcționează puțin.
    Acum să vedem, voi reveni aici cu știri.

  5. Andreea says:

    uite ca articolul tau mi-a dat si mie un imbold si aseara am rezervat primul bilet pe anul asta: venim in tara sa ii vedem pe ai nostri (noi nu mai locuim in Romania de cativa ani). Momentan sunt in stadiul: aoleu, aoleu, iar zbor. Dupa cum am scris la mine panica se instaleaza dupa ce cumpar biletul, cand trec in cateva minute de la bucurie la panica, pentru ca realizez ca e sigur, iar urc in avion.
    tre’ sa imi fac stoc nou de reviste 🙂

  6. Laura says:

    Eu nici pana acum nu am facut rezervare dar uite ca-mi dai si tu imbold. :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *