Am intrat pe ușă la orele 19. Trecuseră 10 ore de când plecasem de acasă, eu cu tata și cu fetele, inclusiv Yuna. Eram frânți.

Azi se împlinesc 2 săptămâni de când suntem la Focșani. Nici nu știm când au trecut dar ne-am propus cât mai stăm la tata să facem cel puțin 2 excursii de o zi prin împrejurimi.

Așa că azi (16 iulie) am plecat spre Vulcanii noroioși.

Din Focșani se ajunge simplu: o oră până la Buzău, apoi via Berca spre Pâclele Mari (unul din platourile cu vulcani) în jur de 40 de minute. Până la Buzău e banal, dar drumul deluros până la Vulcani e o adevărată delectare. Peisaje frumoase, liniște, mult verde, drum asfaltat și ok de mers.

În drum întâlnești și o cumpănă străveche.

Deși suntem în miezul lui iulie, am avut baftă de o zi nu foarte călduroasă. Dimineață chiar a fost înnorat iar pe parcursul zilei soare și plăcut, până în 28 de grade.

Bun, am mers până am ajuns la o răscruce de drumuri unde trona o pancardă mare cu direcții și informații despre cele două zone cu vulcani: Pâclele mari și Pâclele mici. Am ales să le vedem pe cele mari. Între cele două e o distanță de 2 km. 

Acolo este o parcare cu plată și mai sus (după colț cumva că nu se vede în prima fază) e și una gratuită. Plata parcării e 5 lei. Pentru adulți intrarea e 4 lei, pentru elevi este 1 leu, iar copiii gratuit. Este și un restaurant unde poți mânca dar noi nu ne-am oprit.

Deși nu e voie să intri cu câini, omul de la poartă a fost ok și ne-a lăsat cu Yuna în lesă chiar și fără botniță.

Pe aleea care duce spre platoul noroios sunt amplasate câteva plăcuțe cu informații haioase și kid friendly despre Vulcani. Asta chiar mi-a plăcut. Dar mi-ar fi plăcut să existe mai multe informații despre chestia asta unică de acolo. Nu era niciun pliant, de ghid nu mai vorbesc.

În față ți se dezvăluie un peisaj selenar.

Noroi crăpat, adevărate cratere la margini, apoi urci ușor și apar movilele care bolborosesc cu noroi. Noroiul este rece dar iritant pentru piele, cel puțin asta spuneau plăcuțele info (deci nu e de joacă cu noroiul ăsta). În vârf este gura mai mare a craterului în care zici că noroiul a ajuns la punctul de fierbere. Bulbuci peste tot.

Nu știu cum ne-am nimerit dar la ora aceea, într-o zi de joi, era destul de aglomerat. Chiar m-a mirat.

Am făcut poze, am admirat, între timp tata plecase cu Yuna să caute umbră.

Fetele au fost foarte încântate. S-au pozat, s-au jucat, și-au imaginat că sunt pe Lună, s-au jucat de-a vrăjitoarele care fierb un cazan cu licori magice. Apoi am plecat spre Sărata Monteoru să mâncăm.

Dar când am ajuns la acea răscruce de care am zis mai sus, am decis să mergem să vedem și Vulcanii de la Pâclele Mici. Acolo nu se vedea nimic, nu era parcare amenajată în afară de un deal abrupt și un indicator șters de vreme. Tata nu s-a încumetat să urce, eu cu fetele am luat-o la deal. Sus era intrarea dar nu am putut intra pentru că uitasem banii de intrare și nu m-am mai întors. Se pare, deci, că vom reveni aici.

Am plecat să mâncăm la Sărata Monteoru. Deși stațiunea arată tare trist, am reușit să găsim un restaurant cu o terasă generoasă unde am mâncat (am uitat numele). Eram singuri acolo. Mi-a plăcut că au dezinfectat masa înainte de a ne așeza, personalul purta măști (chiar și afară) și totul era servit în plastic, asta nu mi-a plăcut dar motivele erau cât se poate de clare.

Apoi am plecat înapoi spre Focșani.

#calatorintaramea #excursiedeozi

The post Drumeție de o zi la Vulcanii Noroioși din Buzău appeared first on Laurabucur.ro.

Așadar, am constatat că avem încă 2 zile libere de petrecut cu copiii. Ce facem cu ele?

De plecat undeva departe nu se punea problema, dată fiind aglomerația specifică acestor perioade. Așa că ne-am gândit la o excursie de-o zi, undeva pe aproape de București.

Ne-am amintit de un gând mai vechi, o excursie la Turnul Chindiei, în Târgoviște.

Zis și făcut! Am plecat două famili cu câte 2 copii + cățelanul din dotare.

Am ajuns în jur de 12.00. Asta pentru că plecasem destul de târziu din București. Am găsit o parcare gratuită în apropiere de complexul în care se află situat Turnul Chindiei. Ne-am uns cu crema de protecție solară, ne-am pus pălăriile și am purces către Turn.

Întâi de toate trebuie să spun că Turnul Chindiei face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească ce se află chiar lângă un parc imens – Parcul Chindiei, super îngrijit și liniștit. Ne-am plimbat puțin, apoi ne-am oprit pe bancă să bem apă și să mănânce pruncii fructe.

Zero cheltuieli până acum.

Am intrat pe poarta principală. Am plătit bilet de intrare pentru Turn și cele două beciuri domnești – 12 lei/adult. Copiii gratis. Ne-am nimerit și în mijlocul unui Festival medieval care era la fel de gratuit. Muzică medievală, actori costumați în cavaleri și domnițe, luptători cu săbii, mâncare la firul ierbii și veselie.

Puțină istorie (pe care eu nu o știam)

Turnul Chindiei, construit în secolul al XV-lea, este cea mai importantă atracție turistică din oraș și totodată simbolul orașului  Târgoviște. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Țepeș inițial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază. Actualmente, clădirea măsoară 27 de metri în înălțime și 9 metri în diametru. În prezent, după ultima restaurare din 1995, accesul până la platforma superioară se face urcând cele 122 de trepte de lemn în formă de spirală.

via Wikipedia

Mi-a plăcut că, deși era lume (dar nu foarte aglomerat), totul se desfășura în liniște. Am urcat în turn cele 122 de trepte din lemn, am ieșit pe balcon, am văzut panorama superbă. Am vizitat cele 2 beciuri imense ale Curții Domnești și am admirat zidurile fortificației medievale.

Am omis să precize că locul este pet friendly, ne-au lăsat să intrăm cu Yuna noastră de 40 de kile.

Bisericile nu am mai apucat să le vizităm pentru că deja copiii țipau de foame și se făcuse destul de târziu.

În jurul Turnului sunt mai multe terase unde puteai să alegi să iei masa. Nouă ne-a plăcut cum arăta Berăria „Vlad Țepeș”. Personalul amabil, locul pet friendly și curte spațioasă cu iz medieval. Mâncarea a venit repejor și a fost gustoasă. Singurul lucru care ne-a plăcut mai puțin a fost că au adus pizza mai târziu decât restul mâncării. Dar a fost ok până la urmă.

Ce e important de reținut e faptul că nota de plată a fost de 100 – 120 lei / familie și chiar am mâncat și băut pe săturate.

Am plecat de la terasă și ne-am mai oprit să mănânce copiii înghețată.

Aceasta a fost excursia noastră de o zi la Turnul Chindiei cu un buget minimal. A fost foarte fain iar copiii s-au super distrat. La întoarcere au dormit buștean.

Voi ați fost la Turnul Chindiei până acum?

The post Excursie de-o zi la Turnul Chindiei cu doar 200 de lei pentru 4 persoane appeared first on Laurabucur.ro.

Va spun din capul locului ca acesta este un text scris si postat pe blog din telefon. Deci nu are diacritice, nu e aliniat textul, nu are SEO, nu are nimic. Are doar emotie. Emotia mea de mama careia i-a fost testat curajul de a spune DA unei provocari.

Cand am fost anuntati la sedinta cu parintii ca se va organiza o excursie de o zi intr-un alt oras am fost incantata de idee. Mi-am zis: ia uite, daca de la clasa pregatitoare incep cu iesiri in colectiv e semn bun. Mai ales ca se prefigura o excursie interesanta cu vizita la Fabrica lui Mos Craciun de la Curtea de Arges si cu un popas la Planetariul din Pitesti.

Apoi a inceput calvarul.

Pe masura ce zilele treceau ma cuprindea panica. Cu cat copilul era din ce in ce mai bucuros si extaziat ca se apropia ziua excursiei cu atat ma panicam eu. In ziua X am atins apogeul starilor extreme, am trecut prin toate emotiile posibile, de la gol in stomac, entuziasm si emotii bune cu tremurat de maini pana la frisoane si cele mai nasoale ganduri si scenarii.

Dar decizia fusese luata, copilul meu mare de 6 ani si 8 luni pleca in excursie pentru o zi. Doar ca pe emotiile mele de mama nu stiam cum sa le gestionez.

Vreau un copil protejat, dar nu controlat. Nu sunt deloc genul care sa impuna copilului la fiecare pas ce sa faca, le-am lasat pe amandoua sa se catere pe unde vor, le-am lasat sa ma ajute la bucatarie si sa foloseasca cutitul, le-am aratat mereu unde e pericolul si ce se intampla daca umbla la aragaz sau la prize. Dar sa stiu ca pleaca cu altcineva, fara mine sau tatal, pentru atatea ore, ei bine asta m-a blocat.

Mi-a fost frica, ce sa mai! Cel mai tare ma panica drumul pana acolo cu autocarul. Mi-era teama mai ales ca prognoza meteo nu era una foarte favorabila, de cateva zile ploua in toata tara. Mi-era teama pentru ca stiam ca in autocar copiii nu stau in centuri. Mi-e teama de necunoscut.

Nu am alunecat complet pe panta disperarii. Am avut incredere in copilul meu pentru ca:

• tine minte ce ii spun si la ce sa fie atenta

• stiu ca e calma cand nu e cu noi

• fericirea ei era dezarmanta

Excursia a fost reusita, copila a ajuns in siguranta acasa. As fi spus “in deplina” dar am rezerve pentru ca sunt oarecum suparata pentru faptul ca nu a stat nimeni in centuri pe parcursul drumul, dar asta e alta poveste.

Cand a coborat din autocar era fericita si extenuata. Am “scapat” cu bine de primul hop ceea ce-mi doresc si de acum incolo.

In concluzie, a fost prea devreme sa las copilul singur in excursie la 6 ani?

Raspuns: Nu, atat timp cat copilu isi doreste asta nu e prea devreme. Doar ca trebuie avut mare grija cu ce mijloc de transport se merge, siguranta copiilor este importanta inainte de toate.

The post E prea devreme sa las copilul singur in excursie la 6 ani? appeared first on Laurabucur.ro.