Drumeție de o zi la Vulcanii Noroioși din Buzău
Dacă te afli cu copiii la bunici după 3 luni de izolare, o excursie de o zi la Vulcanii Noroioși este cee ce trebuie. Mai ales dacă nu i-ai văzut și dacă ești aproape.
Am intrat pe ușă la orele 19. Trecuseră 10 ore de când plecasem de acasă, eu cu tata și cu fetele, inclusiv Yuna. Eram frânți.
Azi se împlinesc 2 săptămâni de când suntem la Focșani. Nici nu știm când au trecut dar ne-am propus cât mai stăm la tata să facem cel puțin 2 excursii de o zi prin împrejurimi.
Așa că azi (16 iulie) am plecat spre Vulcanii noroioși.
Din Focșani se ajunge simplu: o oră până la Buzău, apoi via Berca spre Pâclele Mari (unul din platourile cu vulcani) în jur de 40 de minute. Până la Buzău e banal, dar drumul deluros până la Vulcani e o adevărată delectare. Peisaje frumoase, liniște, mult verde, drum asfaltat și ok de mers.
În drum întâlnești și o cumpănă străveche.
Deși suntem în miezul lui iulie, am avut baftă de o zi nu foarte călduroasă. Dimineață chiar a fost înnorat iar pe parcursul zilei soare și plăcut, până în 28 de grade.
Bun, am mers până am ajuns la o răscruce de drumuri unde trona o pancardă mare cu direcții și informații despre cele două zone cu vulcani: Pâclele mari și Pâclele mici. Am ales să le vedem pe cele mari. Între cele două e o distanță de 2 km.
Acolo este o parcare cu plată și mai sus (după colț cumva că nu se vede în prima fază) e și una gratuită. Plata parcării e 5 lei. Pentru adulți intrarea e 4 lei, pentru elevi este 1 leu, iar copiii gratuit. Este și un restaurant unde poți mânca dar noi nu ne-am oprit.
Deși nu e voie să intri cu câini, omul de la poartă a fost ok și ne-a lăsat cu Yuna în lesă chiar și fără botniță.
Pe aleea care duce spre platoul noroios sunt amplasate câteva plăcuțe cu informații haioase și kid friendly despre Vulcani. Asta chiar mi-a plăcut. Dar mi-ar fi plăcut să existe mai multe informații despre chestia asta unică de acolo. Nu era niciun pliant, de ghid nu mai vorbesc.
În față ți se dezvăluie un peisaj selenar.
Noroi crăpat, adevărate cratere la margini, apoi urci ușor și apar movilele care bolborosesc cu noroi. Noroiul este rece dar iritant pentru piele, cel puțin asta spuneau plăcuțele info (deci nu e de joacă cu noroiul ăsta). În vârf este gura mai mare a craterului în care zici că noroiul a ajuns la punctul de fierbere. Bulbuci peste tot.
Nu știu cum ne-am nimerit dar la ora aceea, într-o zi de joi, era destul de aglomerat. Chiar m-a mirat.
Am făcut poze, am admirat, între timp tata plecase cu Yuna să caute umbră.
Fetele au fost foarte încântate. S-au pozat, s-au jucat, și-au imaginat că sunt pe Lună, s-au jucat de-a vrăjitoarele care fierb un cazan cu licori magice. Apoi am plecat spre Sărata Monteoru să mâncăm.
Dar când am ajuns la acea răscruce de care am zis mai sus, am decis să mergem să vedem și Vulcanii de la Pâclele Mici. Acolo nu se vedea nimic, nu era parcare amenajată în afară de un deal abrupt și un indicator șters de vreme. Tata nu s-a încumetat să urce, eu cu fetele am luat-o la deal. Sus era intrarea dar nu am putut intra pentru că uitasem banii de intrare și nu m-am mai întors. Se pare, deci, că vom reveni aici.
Am plecat să mâncăm la Sărata Monteoru. Deși stațiunea arată tare trist, am reușit să găsim un restaurant cu o terasă generoasă unde am mâncat (am uitat numele). Eram singuri acolo. Mi-a plăcut că au dezinfectat masa înainte de a ne așeza, personalul purta măști (chiar și afară) și totul era servit în plastic, asta nu mi-a plăcut dar motivele erau cât se poate de clare.
Apoi am plecat înapoi spre Focșani.
#calatorintaramea #excursiedeozi