E prea devreme sa las copilul singur in excursie la 6 ani?

Asta e una din sutele de intrebari care mi-au  bantuit mintea timp de vreo 2 saptamani.

Va spun din capul locului ca acesta este un text scris si postat pe blog din telefon. Deci nu are diacritice, nu e aliniat textul, nu are SEO, nu are nimic. Are doar emotie. Emotia mea de mama careia i-a fost testat curajul de a spune DA unei provocari.

Cand am fost anuntati la sedinta cu parintii ca se va organiza o excursie de o zi intr-un alt oras am fost incantata de idee. Mi-am zis: ia uite, daca de la clasa pregatitoare incep cu iesiri in colectiv e semn bun. Mai ales ca se prefigura o excursie interesanta cu vizita la Fabrica lui Mos Craciun de la Curtea de Arges si cu un popas la Planetariul din Pitesti.

Apoi a inceput calvarul.

Pe masura ce zilele treceau ma cuprindea panica. Cu cat copilul era din ce in ce mai bucuros si extaziat ca se apropia ziua excursiei cu atat ma panicam eu. In ziua X am atins apogeul starilor extreme, am trecut prin toate emotiile posibile, de la gol in stomac, entuziasm si emotii bune cu tremurat de maini pana la frisoane si cele mai nasoale ganduri si scenarii.

Dar decizia fusese luata, copilul meu mare de 6 ani si 8 luni pleca in excursie pentru o zi. Doar ca pe emotiile mele de mama nu stiam cum sa le gestionez.

Vreau un copil protejat, dar nu controlat. Nu sunt deloc genul care sa impuna copilului la fiecare pas ce sa faca, le-am lasat pe amandoua sa se catere pe unde vor, le-am lasat sa ma ajute la bucatarie si sa foloseasca cutitul, le-am aratat mereu unde e pericolul si ce se intampla daca umbla la aragaz sau la prize. Dar sa stiu ca pleaca cu altcineva, fara mine sau tatal, pentru atatea ore, ei bine asta m-a blocat.

Mi-a fost frica, ce sa mai! Cel mai tare ma panica drumul pana acolo cu autocarul. Mi-era teama mai ales ca prognoza meteo nu era una foarte favorabila, de cateva zile ploua in toata tara. Mi-era teama pentru ca stiam ca in autocar copiii nu stau in centuri. Mi-e teama de necunoscut.

Nu am alunecat complet pe panta disperarii. Am avut incredere in copilul meu pentru ca:

  • tine minte ce ii spun si la ce sa fie atenta

  • stiu ca e calma cand nu e cu noi

  • fericirea ei era dezarmanta

Excursia a fost reusita, copila a ajuns in siguranta acasa. As fi spus “in deplina” dar am rezerve pentru ca sunt oarecum suparata pentru faptul ca nu a stat nimeni in centuri pe parcursul drumul, dar asta e alta poveste.

Cand a coborat din autocar era fericita si extenuata. Am “scapat” cu bine de primul hop ceea ce-mi doresc si de acum incolo.

 

In concluzie, a fost prea devreme sa las copilul singur in excursie la 6 ani?

Raspuns: Nu, atat timp cat copilu isi doreste asta nu e prea devreme. Doar ca trebuie avut mare grija cu ce mijloc de transport se merge, siguranta copiilor este importanta inainte de toate.

 

4 comments on “E prea devreme sa las copilul singur in excursie la 6 ani?”

  1. BOGDAN BUCUR says:

    Stai sa vezi peste vreo 10 ani!

  2. Laura says:

    Aoleu, tot cu morcovu?

  3. Nico says:

    Eu am lasat-o pe Diana in tabara in clasa I. Avea 7 ani si jumatate. O saptamana n-am inchis un ochi :))). Ea era mega-fericita.

  4. Laura says:

    Tabără??? Nici nu vreau să mă gândesc acum. :)))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *