Zilnic am aceeași discuție cu Mia – în curând face 5 ani – pe această temă a îmbrăcatului. Nu exista zi să nu discutam în contradictoriu despre ceva ce urmează să facă și nu-i face o deosebită plăcere. Zilnic îl ia pe Nu în brațe, câteodată cu zâmbetul pișicher pe buze, altădată cu botul de 1 metru.

Credit foto: Dodo Studio

În general stau prost la capitolul răbdare. Mă scoate din pepeni să stau s-o aștept și ea efectiv să nu facă nimic din ce îi spun. Când suntem cu îmbrăcatul, mai ales iarna, e un calvar. O aștept cât o aștept apoi pun eu mâna, altfel nu mai ajung nicăieri. Îmi amintesc de una din zilele geroase când a durat efectiv o oră să se îmbrace că să stam maximum juma de oră afară. Asta că să mă înțelegeți.

Ieri dimineață ne pregăteam de grădiniță. Mă uitam la ceas și cumva aveam un avans care mi-a permis să-i dau și ei mai mult timp. M-am așezat răbdătoare pe canapea și i-am spus că o aștept să se îmbrace. După o mie de “hai”, ba că a fost vorba de pipi, ba cu spălat pe dinți, a intrat în cameră. După alți o mie de “hai, dă jos pijamalele” e timpul să te îmbraci, s-a uitat la haine. Evident, nu-i plăceau cele alese de mine. A schimbat vreo 3 bluze și finally s-a decis.

Apoi brusc a început să se scarpine. A zis că nu se poate îmbrăca pentru că are purici.

„Da, uite mami, mă mănâncă peste tot, am purici și nu pot să mă îmbrac. Cred că am și în fund și nu-mi pot pune chiloții singură.”

Ajunsă la capătul răbdarii i-am spus că o să merg la farmacie să îi iau o soluție pentru purici și o soluție de îmbrăcat mai repede. Am râs amândouă și a reușit să pună hainele într-un timp record.

Azi dimineață am luat-o de la capăt. De la mers la toaletă până la ales bluza (cea pregatită de mine nu era bună) m-am ținut scai de ea. Doar că azi eram în criza de timp și nu puteam să stau să aștept să se îmbrace singură. Răbdarea mea s-a dus pe apa sâmbetei, iar ea, uneori mai deșteaptă decât mine, m-a întrebat senin dacă i-am luat „soluția de îmbrăcat mai repede” ca să nu mă mai enervez.

Așadar, dacă știți vreo farmacie sau un loc de unde pot cumpăra această soluție, de îmbrăcat mai repede, vă rog să-mi dați de știre. Mulțumesc!

The post Caut farmacie care vinde soluții de îmbrăcat mai repede copii de 5 ani appeared first on Laurabucur.ro.

A fost prima noapte în care am dormit cu geamul închis. Mia deja a făcut niște muci că abia respiră și oricum ea doarme doar dezvelită, așa că mi-am luat măsură de precauție.

A venit toamna. Răcoarea a început deja să se lase dimineața și seara. Ieri, la deschiderea școlii la Eva, am dârdâit de frig. Ăsta e semn că s-a schimbat anotimpul.

A venit toamna. Se întuneca mai devreme iar la 6 dimineața, când fac eu ochi, încă e întuneric.

E septembrie iar eu mi-am dat seama după nasul înfundat al Miei că nu le-am imunizat deloc pe fete. Oare ce ar trebui să le dau? Miere? Propolis? Lăptișor de matcă? Cătină?

Voi ce faceți în acest anotimp cu călirea copiilor? Ce le dați să-i întăriți că a început sezonul cu colectivități și răceli.

A venit toamna și Eva a început clasa întâi. A primit acasă două manuale și le-am răsfoit și eu aseară. Mi-am dat seama că nu mai au nicio legătură cu ce am învățat eu.

Manualul de matematică este și manual de explorare a mediului. Încerc să-mi dau seama de ce, care este legătura. În primele pagini sunt 3 spații pe care copiii trebuie să le deseneze.

După cum observați, tematică este ce au făcut copiii în vacanță. Se presupune că au fost în vacanță cu părinții, la bunici și cu prietenii. Asta cu prietenii mi se pare o variantă cam îndepărtată pentru noi momentan. La bunici nu prea putem să le expediem pe fete, pe amândouă, pentru că în ambele părți există doar unul singur, ceea ce e cam dificil.

Singurele vacanțe sunt cele cu noi, părinții.

Și așa mi-a venit ideea de a așterne aici (aproape) tot ce am făcut noi în această vară.

Vara a debutat cu o escapadă la Vama Veche, chiar de 1 iunie. A fost foarte frumos, fetele țin minte și povestesc mereu de cât de mult le-a plăcut. Am scris chiar un articol.

La finalul lunii iunie am plecat în vacanța noastră mare la mare, în Grecia, în peninsula Pelion. În ciuda ploii care ne-a sabotat bronzul, am descoperit o altă parte a Greciei continentale, orașe și locuri incredibil de frumoase. A plouat mult dar am realizat la final că nu ne-a afectat deloc concediul. Am scris și pe această temă 2 articole, din care unul despre orașul Volos.

Luna iulie a fost o lună de acomodare, atât pentru mine – care am făcut un viraj de 180 de grade, dar vă povestesc altădată, cât și pentru fete care erau în continuare în vacanță, grădinița Miei fiind închisă. Am fost o săptămână doar eu cu fetele la tata, la Focșani.

Dar luna august a început promițător. Eva a mers la primul curs al său de la British Council din București, în cadrul școlii de vară Summer in the City. Programul acestor cursuri este structurat pe tematici care durează câte o săptămână, 5 zile câte 4 ore de joacă în engleză. Am scris și AICI despre cum a fost acea săptămână minunată.

Și pentru că Evei i-a plăcut foarte mult, am înscris-o la încă o săptămână, la finalul lunii august, la o altă tematică, de această dată „Lumea magică a poveștilor”. Sistemul a fost același, multă joacă în limba engleză. În prima zi a venit acasă foarte încântată de un caleidoscop pe care l-au făcut copiii în clasă.

Caleidoscopul de mai sus este foarte simplu de făcut, îți trebuie doar cteva elemente dse bază și imediat îl confecționezi. Urmează să facem și noi încă unul, vrea și Mia evident. Revenim cu un tutorial.

Acele 5 zile au trecut iar foarte repede, nici nu a apucat să se dezmeticească, iar vineri a venit cu brațele pline de ce a realizat ea practic la curs. Își dorește mult să mai meargă la British și, pentru că Summer in the City s-a încheiat pe 7 septembrie, am decis să o înscriem pentru următorul an la cursul clasic de învățare a limbii engleze, tot în cadrul British Council.

De regulă, înainte de înscriere, copilul trebuie să dea un test de nivel. La Eva nu mai este cazul pentru că deja l-a dat înainte de școala de vară. Dacă vreți și voi să vă înscrieți copilul la British Council din București puteți să accesați următorul link pentru detalii.

După ce s-a încheiat săptămâna de Summer in the City, am plecat la munte, la Brașov, unde am petrecut un weekend foarte plăcut, în compania familiei soțului.

Și, cam gata cu vara. Ne-am adunat ultimele forțe pentru începerea unui nou an școlar.

După cum vedeți, nu am făcut noi foarte multe în această vară sau nu am făcut lucruri incredibile, dar cel puțin ne-am bucurat din plin de o vară pe jumătate ploioasă dar frumoasă, împreună. Mi-a plăcut.

Acum aș fi curioasă să aflu voi cum v-ați petrecut vara? Ce vacanțe ați avut și cam pe unde?

The post Toamna se numără amintirile din vara care tocmai a trecut appeared first on Laurabucur.ro.

• 
  

  Cu ce se spălau oamenii pe dinți înainte de a se inventa pasta de dinți?

Bună întrebare, zic eu. Probabil că se spălau cu sare sau chiar cu cenușă, nu știu exact. Ce-ți veni?

• 
  

  Păi ia să te interesezi, că eu cred că sigur foloseau frunze de mentă.

• Eu când mestec o frunză de mentă simt că mi se parfumează toată gura, mi-a aruncat-o peste umăr și s-a întors la joaca ei.

Și m-a făcut curioasă.

A fost suficientă o simplă căutare pe Wikipedia să aflu că, într-adevăr, prima referință la igiena dinților oamenilor are legătură cu menta de care zice fiică-mea. Evident, nu doar mentă, ci o amestecătură de frunze de mentă, flori de iris uscate (oare ce gust or avea?), sare și piper. Cândva prin Egiptul antic.

În capul meu era – și încă este – că doar când mă perii cu ceva abraziv pe dinți, mi-i simt cu adevărat curați. Bine, contează și aroma, dar parcă mai puțin. Nu mică mi-a fost mirarea să aflu că urina, daa urina, era considerată în Roma antică un foarte bun agent de curățare. Poate mai degrabă un bun antiseptic. Yaac!

Știu de la soțul meu că prin părțile lui de proveniență, în sudul țării adică, urina era folosită pentru atunci când se juleau copiii în genunchi, o foloseau pe post de dezinfectant.

Revenind la pasta de dinți și incursiunea în istoria ei, tot citind am aflat câteva chestii interesante, demne de rubrica „știați că”. Așa că o tratez ca atare.

Știați că:

• Cea mai veche formulă din lume de pastă de dinți a fost inventată de egipteni? Dar deja asta v-am spus.
• În 1780 oamenii își curățau dinții cu pâine arsă? De fapt era o combinație de pâine arsă, „sânge de dragon” – un praf roșu obținut din mai multe plante, scorțișoară și alaun.
• În 1873 se produce prima pastă de dinți comercială și a fost lansată de brandul Colgate și vândută într-un borcan?

Sursă foto

• Căpșunile suculente erau considerate un remediu natural pentru prevenirea tartrului și pentru o respirație proaspătă?
• În secolul al XIX- lea s-au testat cele mai variate formule de paste de dinți: de la castane și săpun, până la oase de sepie, ulei de trifoi și cretă?
• În 1892 se inventează prima pastă de dinți în tub? Inspirat de artiștii plastici, de pictori și de culorile lor în tuburi, dr. Washington Sheffield este prima persoană care a pus pasta de dinți într-un tub pliabil.

Sursă foto

• În 1914 apare prima pastă de dinți cu FLUOR? În zilele noastre, fluorul este foarte disputat.
• În 1955 un american a inventat pasta de dinți dungată multicoloră? Dar fără vreun efect funcțional.

Nu știu câte știați voi din ce am zis eu mai sus, dar eu chiar am aflat chestii interesante. I le-am povestit și Evei și mi-a mulțumit pentru informații, acum știe că avea dreptate cu menta.

Eu prefer pastele de dinți fără arome puternice, cu fluor sau fără, nu neapărat din plante dar să simt că-mi spală dinții și că am o respirație proaspătă.

Surse: aici,aici

Dacă v-a plăcut acest articol vă aștept să dați subscribe la newsletter pentru a afla primii noutățile. Vă invit să dați LIKE și paginii fb a blogului stil de mamă, adică AICI.

The post Ce-a fost înainte de a fi pasta de dinți? Urina sau praful de cărbune? appeared first on Laurabucur.ro.

Din motive de răceală cu nițică febră la una din fetele mele, ieri am fost nevoită să rămân acasă. Eram deja obosită pentru că stătusem seara la urgențe la Grigore aproape 4 ore, până la 12 noaptea mai exact. Acasă nu aveam nimic de mâncare pentru că în mod normal gătesc doar cina în timpul săptămânii. Buun.

M-am trezit devreme să pot găti în liniște cât ele dorm, deci mă asigurasem oarecum cu masa peste zi. S-au trezit amândouă pe la 10 și vesele peste măsură că rămân eu cu ele acasă, doar ele cu mine. Fericire mai mare pe chipul lor nu există, vă zic!

După toaleta de dimineață și micul dejun, când am mai reușit să ciupesc și eu câteva clipe pentru a răspunde la niște mailuri, a început distracția. Dar mai întâi să precizez ceva,

Mia de 4 ani nu vrea sub nicio formă să se joace singură.

Așa a fost și cea mare, multă vreme a vrut doar cu noi să se joace, am crezut că se întâmpla treaba asta pentru că apăruse în familie al doilea copil și cumva așa cerea ea atenție. Dar nu, se pare că așa sunt ele, vor doar joacă împreună cu adulții. Închei paranteza.

Acum, Eva se joacă foarte frumos singură și chiar își dorește asta. Își închide ușa de la cameră și stă cel puțin o oră în lumea ei, nu primește pe nimeni, nici măcar pe sor-sa. De fapt, mai ales pe soră-sa. Începe scandalul dacă cea mică începe s-o șicaneze. În acest caz, eu sau alt adult din preajmă trebuie să se joace cu Mia.

Jocul cu Mia este halucinant și preferă doar jocurile de rol.

Mai întâi propune ea ce anume trebuie să fim, ea este invariabil pisicuța Fundiță. Trebuie să joci după regulile ei, altfel nu e chip să te înțelegi. Am fost pe rând urs, mama – pisică, Pluto, hoț și lup și toate acestea roluri nu vă imaginați că le joc pe rând, nicigând. Din mers așa în timp ce sunt ursul bun și protector dintr-odată devin ursul rău. Apoi, în timp ce ursul rău o aleargă pe pisicuță s-o ascundă în căsuță, dintr-o dată mi se spune în căști că trebuie să fiu mama pisicuței care vine s-o salveze. Virez brusc în noul rol și urmez scenariul întocmai. Între timp mai am pe lângă mine alte 10 păpuși din pluș pentru care trebuie să vorbesc și să-mi schimb vocea. Ea, Mia, interpretează doar un rol.

După aproape o oră de joc intens mă prăbușesc. O rog puțină pauză. Mi-o acordă și ies din cameră. După un sfert de oră mă strigă să-mi arate plapuma ei. Când vin ce să văd, o parte din cărțile lor sunt aliniate perfect în pat iar ea tronează deasupra lor. Mai rămâne puțin cu ele și o aud cum le deschide pe rând și „citește” ce-și aduce ea aminte din cartea respectivă. Zâmbesc, jocul ei solitar nu durează mult. Dar m-a bucurat tare ce-am văzut.

Între timp o strigă Eva. Sare ca un arc și încing un joc în două foarte fain. Mai că-mi vine să mă bag și eu dar le las. Le privesc duios și-mi crește inima. E greu, e foarte greu cu doi copii dacă nu ai niciun ajutor, dar e și fascinant.

Stați că nu s-a terminat epopeea acestei zile.

Am mâncat de prânz, le-am citit, ne-am băgat la somn. În sfârșit m-am odihnit. Ne-am trezit, apoi am luat-o de la capăt. A venit tati dar degeaba, ele tot cu mine voiau. Uneori am senzația că nu se satură deloc de mine.

Au vrut să gătim împreună și au ales 3 rețete din cartea Ioanei cu aventurile Emei și a lui Eric. Eva a vrut pâine cu banane, Mia a vrut grisine și împreună au luat decizia unei înghețate. Într-o oră erau gata toate și amândouă au participat activ la toate cele 3 rețete. Apoi am luat cina.

Eram frântă după o zi plină ochi, dar curios e că nu știu când a trecut timpul.

Simt căldură că-mi învăluie corpul. Zâmbesc a fericire.

O zi petrecută doar în casă cu doi copii bate la fund orice zi obișnuită de la job.

Nu mă plâng, aceasta este realitatea mea și am scris acest text tocmai pentru că mi-a plăcut mult ziua de ieri cu amândouă acasă, chit că răceala e și ea instalată. Azi a fost la fel, cu joacă cu frumos, cu excepția a două episoade de plâns ale Evei pentru că are prea mulți muci de suflat și obosește.

La voi cum arată o astfel de zi?

Dacă v-a plăcut joaca noastră vă invit să dați subscribe la blog să primiți pe email newsletter și să dați like paginii fb a blogului Stil de mamă, AICI.

The post O zi obișnuită la job e floare la ureche pe lângă o zi de joacă cu doi copii acasă appeared first on Laurabucur.ro.

Rețeta este luată dintr-o carte cu mâncăruri pentru bebeluși, dar nu toate-s potrivite pentru copii mici, părerea mea. Am descoperit-o când nu știam ce să le mai prepar fetelor la micul dejun și vreau să zic că m-a salvat. În carte se numesc bușeuri dar sunt biscuiți toată ziua. Ultimii făcuți, aceștia din imagini, sunt varianta puțin dulce în care am pus semințe de chia. Îndulcesc ori cu sirop de arțar, ori cu miere, ori cu zahăr melasă. Vreau să vă zic că se topesc în gură când sunt scoși de la cuptor, așa calzi. Am mai făcut și varianta sărată în care am pus tot felul de semințe – in, susan, mac, puțin sărați. Am făcut și varianta cu ciocolată aka roșcove.

 Propunerea mea este să-i încercați și vă veți convinge singuri. Mie îmi cer fetele mai mereu.

Dacă îi faceți vă rog să-mi lăsați un comentariu să-mi scrieți cum au fost. Poftă bună!

The post Cea mai simplă și gustoasă rețetă de biscuiți pe care să-i faci când nu ai timp appeared first on Laurabucur.ro.