Zambetul de milioane al copilei mele

Ce-ar fi sa mai las moda deoparte si sa mai scriu despre copila mea minune care a implinit 10 luni si jumatate si imi implineste viata. Pe 24 martie face 1 an si chiar daca timpul trece fantastic de repede, fiecare zi, fiecare clipa mi-a adus o bucurie. Parca mai ieri ne chinuiam cu alaptatul, nu stiam cum s-o adorm si ce sa-i facem cand avea colici iar astazi, ne hraneam reciproc, eu o alaptam iar ea imi dadea sa musc din morcovul ce i-l dadusem inainte.

Chiar daca nu-mi place sa recunosc, Eva mea nu mai e bebelus, are gesturi si reactii de om mare. Radem impreuna, vine sa ma imbratiseze si sa ma pupe, imi da tot ce tine in maini sau tot ce apuca, imi atrage atentia, este pofticioasa si vrea tot ce manancam noi…nu stiu altii cum sunt dar, vorba lui Creanga, a mea este a mea si e cea mai buna. Merge de-a busilea si e cea mai draguta din lume, se catara peste tot, imi cotrobaie prin sifonier, mananca finger food pentru ca asa am invatat-o si drept urmare musca de-a binelea din mar, din ardei, din morcov sau orice altceva ii dam si poate fi tinut in mana. Dar cel mai frumos lucru din lume e atunci cand imi zambeste larg cu gropita ei din obrazul drept si isi dezveleste cu mandrie, parca, cei patru dintisori, doi de sus si doi de jos. I-au iesit destul de tarziu, dupa 8 luni si faza faina a fost cu primul incisiv. Eu o verificam de zor la gingiile de jos, pentru ca acolo citisem si mi se spusese ca vor iesi primii, si cand colo, intr-unul din jocurile noastre, il observ pe cel de sus ca erupsese. Nu pot sa descriu ce frenezie ma cuprinsese. Eram doar noi doua acasa si imi venea sa sun pe toata lumea sa spun ca i-a iesit primul dinte fetei, am fost la un pas sa scriu chiar si pe facebook. Mamele stiu despre ce vorbesc. Eram fericita. A urmat cel de jos, apoi iar cel de sus si ultimul jos. Au iesit toti intr-un timp relativ scurt si fara probleme. Auzisem tot felul de povesti urate si stresante cu privire la starea bebelusilor atunci cand le erup dintisorii, similara cu cea a colicilor. Dar la Eva a fost relativ usor, poate doar putin mai nelinistita si cu mult chef de tzatzica. Aaaa si cel mai important, contrar altor afirmatii, nici macar un pic nu-i simt dintisorii atunci cand alaptez. Deci dragi mamici, nu va sfiiti sa continuati alaptarea chiar daca au iesit dintii bebelusilor.

Pare usor, dar nu e deloc atunci cand ai un copil si marea provocare e ca de fapt atunci cat timp e bebelus singura preocupare a parintilor este de a manca, de a uda scutece si de a dormi. Cu cat incepe sa creasca realizezi ca de fapt incepi sa-l cresti, sa-l educi si sa-i modelezi caracterul, misiune extrem de importanta pentru viata lui de adult.  Noi in continuare practicam cosleepingul si da, stiu ca sunt multe voci impotriva dar pentru noi este foarte frumos si a fost convenabil in primele luni de viata si mult mai multe voci spun ca dormitul impreuna ajuta sa creasca copilul independent si cu incredere de sine. In continuare alaptez si intentionez sa continui pana la 1 an, sa vedem ce se va intampla dupa. Ma gandesc de multe ori cu strangere de inima ca voi incepe munca si ca voi fi nevoita sa stau despartita de ea cateva ore bune pe zi. Pana una alta prefer, momentan, sa ma bucur de fiecare zi alaturi de minunea mea.