De citiri akașice nici măcar nu auzisem până de curând.

Cu meditațiile m-am împrietenit acum vreo doi ani. Când simt că mă îndepărtez de mine și am nevoie de o ancoră, recurg la o mediație ghidată. Acestea mi-au fost insuflate treptat de către vară-mea, Raluca, care cu asta se ocupă. Și pentru că noi avem de mici o legătură specială, am mers cu încredere pe mâna ei.

Mi-a(m) oferit un mic cadou: o ședință de tarot și o citire akașică

Recunosc că eram puțin sceptică la început, dar curiozitatea a fost mai puternică decât orice îndoială. Pentru ședința de tarot am mers la vară-mea acasă unde atmosfera e calmă, blândă, sigură. Ea însăși e o prezență cu o energie caldă care mi-a spus simplu: „Hai să vedem ce iese azi.”

Tarotul nu e despre a „ghici viitorul” așa cum poate mulți cred. Este mai degrabă un instrument de introspecție. Cărțile funcționează ca niște oglinzi simbolice – fiecare imagine, fiecare arcană majoră sau minoră poate reflecta o parte din ce trăim, ce simțim, ce alegem să vedem sau să ignorăm.

Citirea mea a fost revelatoare. Nu pentru că mi s-a spus ceva ce nu știam, ci pentru că am fost invitată să privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă. Întrebările pe care le-am primit au fost mai valoroase decât orice răspuns: Unde mă sabotez singură? De ce îmi este frică cu adevărat? Ce aleg să nu văd?

Citirea akașică am realizat-o online. Nu știam ce presupune exact, dar am aflat că este o formă de conectare la un fel de memorie subtilă a sufletului, a experiențelor noastre dincolo de ce putem vedea sau înțelege rațional. A fost o citire intuitivă, în care am primit mesaje legate de teme din viața mea, blocaje emoționale, dar și despre resursele pe care le am și nu le folosesc suficient. Nu pot spune că am înțeles tot ce am auzit, dar ceva din mine a rezonat.

Ce mi-a adus această experiență? Claritate și o conexiune diferită cu mine însămi. 

Poate nu este pentru toată lumea – și e perfect în regulă. Dar pentru mine, a fost un pas mic-mic spre o auto-descoperire mai profundă. Tarotul, meditația și citirea akașică nu mi-au schimbat viața peste noapte. Dar au deschis o ușă. Și, uneori, asta e tot ce ai nevoie.

Dacă doriți să experimentați din ce am povestit eu aici, v-o recomand cu căldură pe Raluca. Detalii despre ea găsiți:

Instagram

Facebook

TikTok

The post Cum am descoperit o lume nouă: tarot, meditații și citiri akașice appeared first on Laurabucur.ro.

Am așteptat să vină primăvara, nu de alta dar ea face otite des, și am înscris-o la un prim modul de 3 luni (martie-aprilie-mai) cu instructor personal. Mi-am dorit-o tot pe Annabelle (cu care am învățat și eu) pentru că știam că Mia va avea parte de atenție dedicată, să poată progresa în ritmul ei și să capete încredere pas cu pas.

Antrenorul personal poate crea un spațiu sigur și prietenos pentru copil

Încă de la prima întâlnire, Annabelle cu Mia s-au împrietenit pentru că a știut să creeze un spațiu sigur și prietenos. A vorbit cu ea calm, i-a explicat ce urmează, a glumit puțin și i-a câștigat imediat încrederea.

Vedeți și prima parte a articolului despre Aqua Swim unde am vorbit pe larg despre experiența mea.

Primele ședințe au fost de acomodare, dar Annabelle a simțit-o pe Mia că poate și au trecut rapid de la exerciții simple la ture de bazin, desigur în ritmul ei. Ce pot să zic că a învățat mult mai repede decât mine. Eu, la final de al doilea modul (deci 6 luni), înotam mult mai lent decât ea.

Evident, 3 luni de cursuri inot sunt doar un început, tehnica e în formare, încă nu te desprinzi de plută dar progresul a fost vizibil la Mia.

Cele trei luni la Aqua Swim au fost mai mult decât simple cursuri de inot. Au fost o lecție despre perseverență, răbdare și încredere. Mia a învățat cum să-și depășească propriile limite și cum să nu se lase descurajată de dificultăți. Și, mai ales, a învățat că fiecare pas, oricât de mic, contează.

Pentru orice părinte care se gândește dacă e momentul să își ducă copilul la înot, aș spune doar atât: da, e o alegere care merită fiecare minut. Iar dacă aveți șansa să faceți acest pas cu ajutorul unei echipe așa cum e cea de la Aqua Swim, cu atât mai bine.

Noi am făcut o pauză pentru că a fost final de an, apoi vacanța cu plecări dar ne dorim amândouă să revenim.

Mulțumim, Aqua Swim!

Intrați pe site la ei pentru mai multe detalii, locații și prețuri. Dar ce e fain e că au în aproape tot Bucureștiul bazine unde ajungi ușor:

Ramada Plaza
Fit4YouLeClub
Crowne Plaza
Greenfield
Pipera 141 OGIS
AlexAndreea
Luxuria Centrum
Dobroiesti
Otopeni
LeJardinPoolEvents
*LaDomiciliu*

The post Primele lecții de înot ale Miei la Aqua Swim, o experiență cu adevărat valoroasă (partea a 2 a) (P) appeared first on Laurabucur.ro.

Dintre toate formele de mișcare, înotul e singurul care-mi plăcea. Îmi place apa și cumva credeam că știu să înot, adică nu eram chiar bolovan, doar că mi-era frică de adâncime. Și mai știam că e ceva legat de respirație dar habar n-aveam cum și în ce fel.

Mi-am dorit să știu să înot corect.

Cumva am vrut asta toată viața. Și, printr-o conjunctură fericită, am aflat de Aqua Swim, un centru de înot din București unde tu ca adult poți lua lecții de înot. Evident că și pentru copii este excelent, urmează și Mia mea să meargă.

De 3 luni sunt în această aventură cu Aqua Swim pe care nu o regret. Am descoperit nu doar plăcerea de a înota, dar și bucuria mișcării, energia pozitivă pe care o simt după fiecare oră de înot. Deși de multe ori nu am chef să plec de acasă, de fiecare dată, fără excepție, indiferent de starea pe care o aveam, plecam de acolo cu un tonus fabulos. Și nu doar la trup, ci mai ales la minte.

Răbdare

În astea 3 luni am învățat foarte multe, desi încă nu pot înota la liber, adică fără acei bureți. Dar cea mai importantă lecție este răbdarea. Răbdarea și perseverența, altfel nu ai rezultate.

Ah, ar mai fi ceva important, să rezonezi cu instructorul. Annabelle e “profa” mea, o tânără de 20 de ani, fostă jucătoare de polo cu care râd și “plang” în același timp pentru că nu-mi dă voie să renunț. Am descoperit că-mi place mult să învăț de la cei mai tineri decât mine.

5 lucruri importante pe care le-am învățat în 3 luni de luat lecții de înot

Dacă ar fi să rezum ce am deprins în această perioadă la Aqua Swim ar fi așa:

1. Să fac scufundări și implicit să suflu în apă, nu credeam că e așa de ușor;

2. Să respir corect când înot;

3. Să fac sărituri în apă, mai ales din picioare (asta e cea mai tare chestie);

4. Să înțeleg care este tehnica celor două stiluri consacrate, crawl și bras (la future încă n-am ajuns, e cel mai greu);

5. Să dau din picioare cu cadență.

Mai am multe de învățat. Credeam că-n 3 luni o să fiu ca peștele-n apă. Nu-i chiar așa, nu e ușor deloc. Dovada e că încă nu pot înota corect la liber. Așa că mi-am mai luat 3 luni. Nu știu dacă voi fi as, dar știu sigur că perseverența mă va aduce mai aproape de ceea ce-mi doresc, să înot corect, lejer, fără teama de cât de adâncă e apa.

Câteva cuvinte despre Aqua Swim

Aqua Swim este o școală de înot care oferă lecții pentru toți cei dornici să învețe sau să își îmbunătățească abilitățile.

Activează în 8 locații din București, inclusiv în Pipera și Otopeni. Eu, spre exemplu, merg la sala Alexandreea care este aproape de casa mea.

Ce-mi place e că, pe lângă lecțiile de înot pentru clienții individuali, Aqua Swim se implică activ în comunitate, oferind cursuri de înot pentru toate DGASPC-urile din sectoarele 1-6 din București, Ilfov și peste 20 de fundații care sprijină diverse categorii de persoane.

Pe site-ul lor găsești toate informațiile de care ai nevoie. Eu una, prin acest articol, îmi doresc să ofer un exemplu că se poate, indiferent de vârstă. Îmi doresc să descoperiți și voi bucuria înotului că e tare mișto.

The post Lecții de înot la Aqua Swim, o poveste despre răbdare, energie pozitivă dar mai ales plăcere (partea 1) (P) appeared first on Laurabucur.ro.

Suzuki își lansează primul vehicul 100% electric, eVitara, în Europa!

Stiți, probabil, că la începutul anului am făcut un drive test cu Suzuki Vitara. Mi-a plăcut, mi-a rămas la suflet chiar. Sper să conduc unul al meu, într-o zi.

Însă acum dau știrea asta faină mai departe, chiar dacă nu mă pricep eu la chestii tehnice. În primăvara lui 2025, Suzuki va începe producția acestui model electric în India, urmând ca vânzările să debuteze în diverse țări, inclusiv în Europa, în vara aceluiași an.

Suzuki Motor Corporation a lansat oficial acest model de vehicul electric (BEV) de serie, eVITARA, în cadrul unui eveniment desfășurat la Milano, Italia.

Cam fain, nu? Vouă vă place modelul? Eu aș alege roșu, clar!

The post eVitara – primul vehicul 100% electric marca Suzuki appeared first on Laurabucur.ro.

Primul pas și cel mai important care precedă înscrierea este acela de la fotografia articolele (hainele adică) cu care ți-ai dori să vii la târg. Fără acestea nu se face înscrierea.

Istoria Love Yard Sale pe scurt

De 10 ani organizez în București târgul Love Yard Sale. O să spun istoria acestor ani pe scurt, cronologic. Dacă o știi deja, poți sări acest pasaj.

Noiembrie 2014 – prima ediție de târg organizată în pub-ul Have a Cigar din strada Dianei. Atunci târgul se numea “ When love is for sale”.

Iulie 2015 – prima ediție sub numele Love Yard Sale, o ediție specială cu bloggeri de fashion.

Ianuarie 2016 – pentru că spațiul devenise mic, ne-am mutat în casa de la Mântuleasa din strada cu același nume.

Disclaimer

Mântuleasa ne-a găzduit 1 an. În această perioadă, treptat, constatasem că lumea pleca așa cum venea, adică fără să cumpere mai nimic. Mi se spunea că nu prea au ce. De atunci am început să aplic această regulă la înscriere, de a selecta participanții în funție de garderoba pe care o au.

Ianuarie 2017 – ne-am mutat la Lente din strada Dionisei Lupu. Era foarte frumos interiorul dar nu aveam și curtea la dispoziție. Aici am stat doar 5 luni. Comunicarea cu proprietarii a fost deficitară. Așa mi-am dat seama cât de important e să fii pe aceeași lungime de undă cu gazda.

Iunie 2017 – prima ediție de târg la Coppers din strada Hristo Botev. Cred că aici au fost cei mai frumoși 3 ani, până să vină pandemia.

Iulie 2020 – prima ediție de târg de la Flip Flop din bdul Dacia.

Iulie 2021 – prima ediție la U Café din bdul Iancud e Hunedoara. Anul acesta am împlinit 3 ani faini!

Importanța fotografiilor la înscriere

Revenim acum la înscriere.

Imaginea vinde! Știm cu toții asta.

De când am introdus regula cu poze la înscriere, nu sar peste această etapă din proces indiferent la a câta participare este acea persoană.

Așa nivelul târgului a crescut simțitor iar oamenii vin aici pentru că știu că găsesc mereu ceva frumos, de calitate, la prețuri mult mai accesibile față de magazine.

Pozele sunt importante din două motive:

1. Pentru selecție, înainte de înscriere, pentru a vedea dacă garderoba respectivă are șanse să vândă.
2. Pentru postări în social media pentru că articolele publicate atrag vizitatorii să vină la târg.

Prin urmare, în articolul de azi vă las recomandările mele legate strict de această etapă în înscrierea la Love Yard Sale:

Cum să pregătești produsele pentru fotografii

În primul și în primul rând trebuie să ai în minte faptul că pe baza acestor fotografii ești acceptat sau nu la Love Yard Sale.

Multe fete se grăbesc să trimită rapid, ceva ce au la îndemână, pentru a prinde loc.

Eu știu că hainele nepurtate zac îngrămădite prin trollere sau cutii, în cel mai bun caz în fundul raftului. Normal că atunci când le scoți arată jalnic și oricât de faină ar fi o rochie, nu dai doi bani pe ea dacă se află în acea stare. Și atunci, dacă tu o arunci pe un umeraș de sârmă agățat de clanța unei uși și îi faci o poză rapid, la lumina becului eventual, ce va spune asta despre haina respectivă? Nu e păcat de ea?

• Așadar, calitatea fotografiilor în sine este cea care primează la înscriere. Și nu, nu trebuie să ai cameră foto profi sau cine știe ce skill-uri artistice. Toate cred că avem un smartphone în dotare. Fă poze pe timp de zi, la lumină naturală chiar dacă ești orientat pe nord iar rezultatul va fi cât se poate de clar.

• Ai grijă ca pozele să nu fie mișcate, pixelate, deformate de unghiul în care ai făcut fotografia, întunecate sau făcute contre-jour.

• Important: hainele să fie neapărat curate, călcate, puse corect pe umeraș (orice numai sârmă nu), vizibile integral (primesc foarte multe poze cu produsul tăiat) și, dacă e posibil, suspendate pe fundalul unui perete alb sau o ușă deschisă la culoare.

• Unele articole (rochiile lungi de exemplu) nu se văd bine atârnate pe umeraș și atunci e indicat să le pui pe jos, să creezi un flatlay.

Ce nu e indicat!

Din păcate, da, primesc multe articole pozate pe covoare multicolore, șerpuite pe marginea canapelei, prinse de speteaza unui scaun sau mai multe produse fotografiate la grămadă. Sau pantofi pozați în cutii doar cu capacul ridicat.

Cu cât fotografiile sunt mai bune, cu atât eu voi vizualiza mai ușor stilul, croiala și starea în care se află acel produs. Și, desigur, ai garantată înscrierea la Love Yard Sale.

Știu, pare dificil, multe nu avem timp de prostii. Este într-adevăr un mic efort. Dar crede-mă, odată ce intri în acest proces îți va fi drag de haine, vei veni cu ele de plăcere să le vinzi la târg și asta se va simți în ochii cumpărătorului.

Cum ziceam, e un mic efort, îți consumă niște minute și energie, dar e un gest care ușurează înscrierea la târg și îți va crea dorința și mai mare de a participa.

Ține cont de sezoane

Știu bine că vrei să scapi de toate hainele pe care nu le mai porți, dacă se poate într-o singură ediție. Acest lucru nu doar că nu e posibil, dar nu are sens să vii cu pulovere groase și cizme în plină caniculă, așa cum iarna te vei frustra că nu vinzi sandale.

E important să respecți sezonalitatea modei. Gândește ca și cum ar face-o un magazin, scoți doar articolele pe care știi că omul le poate purta atunci, nu peste 3 luni.

Aceste fiind zise, vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi tot articolul. A durat ceva timp, îl am în draft de câteva luni dar tot mai adunam informații. Acum e gata. Să vă fie cu folos!

Cu drag,

Laura

The post Cum să pregătești pozele pentru înscrierea la o ediție Love Yard Sale appeared first on Laurabucur.ro.

La începutul lui februarie am luat pentru un test drive o mașină de la Suzuki. A trecut mai bine de o lună și încă visez la plimbări cu ea. Și știți și voi cum e cu lansarea intențiilor în Univers, mai bine să rămână scris și aici, nu doar în mintea mea.

De ce Suzuki Vitara?

Nimic nu e întâmplător.

Anul trecut, Polo-ul meu era să nu treacă Itp-ul. Problemă cu rugină la praguri. Mașina e foarte veche și, deși îmi fac treaba foarte bine cu ea, au început pe rând să mă lase diverse chestii la ea. Omul de la Itp mi-a recomandat o mașină Vitara, poate-mi place, ar fi potrivit pentru ce am eu nevoie. Și așa mi s-a sădit ideea cu Suzuki.

O vreme m-am tot uitat după ea pe străzi și prin parcări până mi-a ieșit complet din minte. Până într-o zi când am dat peste un articol scris de Bianca care testase o Suzuki S-Cross. Și brusc mi-a revenit dorința de a conduce și eu o Vitara. Măcar de probă.

Am avut mașina 4 zile, așa că-n primul weekend din februarie am plecat cu fetele spre Sinaia. Să n-o foiesc doar în București.

Ce-mi place la ea?

Ăăăh, aproape tot?!

E drept că nu am termen de comparație, e chiar prima mașină SUV pe care o conduc. Dar da, experiența a fost cu totul faină. Și ca să nu scriu romane, cred că cel mai simplu ar fi să punctez:

• Vorba Biancăi, eu, născută-n Epoca de Piatră, întrebam de zor unde-i cheia? Deci da, doar apeși pe un buton și mașina pornește iar cheia o ții undeva pe lângă tine. (Nu uitați de piciorul pe ambreiaj cum am pățit eu :))))

• Trapa panoramică e vis! Lumina aia faină de zi care intră de deasupra, iar noaptea te uiți romantic la stele (dacă ai cu cine). Bucata asta ne-a plăcut la toate cel mai mult. Mia ar fi mers cocoțată cu capul afară chiar și-n mers, dacă s-ar fi putut.

• Tot sistemul computerizat de la bord m-a făcut să realizez ce mașină antică posed.

• La semafor se oprește automat motorul.

• Dar cred că punctul forte, cel puțin pentru mine, a fost faptul că atunci când urcam în pantă nu am simțit că alunecă în spate. Așa cum mi se întâmplă când e coadă la ieșirea din parcarea Mega Mall. :))) Nu știu cum se numește sistemul ăsta, dar efectiv nu simți că e înclinată mașina. Doamne ce mi-a plăcut asta!

Ce mi-a plăcut mai puțin la ea?

Nu sunt o femeie foarte înaltă, însă, deși mare din exterior, la interior am simțit că plafonul mașinii este cam prea aproape de cap. Cumva întreg habitaclu este strâmt la interior. Fetele au fost ok în spate. Dar într-o zi l-am luat și pe nepotul meu care e băiat înalt și în spate nu a stat prea confortabil.

Overall, mi-ar plăcea să am Vitara mea

Pe șosea am simțit-o foarte stabilă. Pe autostradă cu ușurință depășeam suta, iar la curbele din Valea Prahova nu am avut nicio clipă senzația că mă înclin.

În București mi-a plăcut că în sfârșit vedeam și eu alte mașini de sus și nu-mi intra vreun far în ochi de la cel din spate.

Mi-a fost teamă de parcări dar m-am descurcat foarte bine, mai ales că mă ajutau senzorii, lucrau care lipsește cu desăvârșire la Polo.

Drumul până la Sinaia am ales să-l facem sâmbăta, într-o zi însorită de iarnă. Pentru că am luat și dulăul cu noi, să vadă cum e să stea confortabil într-un Suzuki, cele câteva ore le-am petrecut plimbându-ne în jurul castelului Peleș. Fetele au mâncat porumb copt și mere glazurate, apoi am tras la un restaurant cu mâncare foarte bună unde ne-au primit și cu Yuna. După masă am revenit în București, drumul a fost liber, căldurică în mașină, iar noi ne-am distrat alegând fiecare câte o piesă muzicală pe care să o ascultăm.

Ah, era să uit, ce tare mi s-a părut să pot conecta waze la ecranul de pe bord!

Cam asta a fost experiența mea cu Suzuki Vitara. Pentru 4 zile, chiar parcă trecusem cu viteza luminii de la Epoca de Piatră în secolul 21.

The post Cum se vede drumul de la volanul unui Suzuki prin ochii unei blonde appeared first on Laurabucur.ro.

Aproape că nu-mi vine să cred că au trecut așa de repede 3 luni și jumătate de la deschiderea oficială când am participat și eu.

Am început atunci să scriu pentru blog de ce merită să vezi această expoziție dar nu am apucat să finalizez.

Așa că vreau musai să o fac acum pentru că merită. Pentru că nu mergi să admiri doar o colecție de genți celebre ci ai de vizitat 6 expoziții în total. Câteva dintre ele s-au adaugat ulterior vizitei mele așa că îmi propun să ajung și eu cu fetele mele duminică.

Și pentru că aici știu că sunt multe admiratoare de frumos (a se citi genți, haine și cam tot ce ține de moda) am să fac referiri mai mult la “Bags: Inside Out”.

Asa cum spuneam, am fost la deschidere. Lume multă, forfotă și dichis. Concertul Madrigal de la deschidere m-a impresionat, apoi am trecut la istoria genților, pentru că asta oferă acest tur, un fel de muzeu al genților.

Expoziția este realizată în colaborare cu Victoria and Albert Museum, Londra, si prezintă aproximativ 300 de obiecte: de la poșete minuscule ținute în vârful degetului până la cufere de călătorie luxoase, din secolul al XVI-lea până în prezent.

Necesitate sau lux, „Bags: Inside Out” explorează designul accesoriului suprem râvnit de orice femeie de pe planetă. Fie că ești pasionată de genți, fie că-ți place istoria sau să mergi la muzee, fie că erai topită după serialul Sex and the city  cu unul din cele mai fashioniste personaje, nu o să regreți dacă îți petreci o zi din ianuarie în acest fel.

Mai sunt doar 5 zile în care poți merge la Palatul Dacia-România de pe Lipscani și e păcat să o ratezi.

De asemenea, sunt încântată că am răspuns provocării de pe pagina Art Safari de a crea o ținută pornind de la una din poșetele din expoziție, cea de mai jos:

Iată ce mi-a iesit.

Programul de vizitare este acesta:

Joi – duminică, luni 15 ianuarie – 12:00 – 21:00 (ultima intrare: 20:30)

În încheiere nu pot decât să mă declar recunoscătoare pentru parteneriatul dintre Love Yard Sale și Art Safari. Abia aștept să văd ce expoziții ne pregătesc pentru 2024. O să vă țin la curent cel mai probabil pe pagina de instagram.

Un an așa cum vi-l doriți să aveți!

The post Mergi să vezi Art Safari Stars Edition appeared first on Laurabucur.ro.

Cine este acest BUZZStore și ce face el?

BUZZStore e o agenție de marketing care unește consumatorii cu brandurile și funcționează din 2013. Deci deja sunt 10 ani! Practic primești produse GRATUIT pentru testare și, în schimbul lor, “vorbești” online despre ele.

Cu această agenție poți colabora tu ca om sau tu ca brand.

Dacă ești persoană fizică și vrei să intri în comunitatea Buzzerilor, singura condiție pe care trebuie s-o îndeplinești este să fii activ în mediul online. Platformele sunt cele cunoscute: Facebook, Instagram, TikTok și un plus e să ai un blog.

Practic te înscrii pe site, completezi un chestionar și apoi îți alegi campaniile. Pasul următor nu mai ține de tine ci de BuzzStore. Cei de aici aleg persoanele potrivite (în funcție de chestionarul completat) pentru o anume campanie.

Mi-amintesc că m-am înscris când încă nu era Instagram, deci doar pe Facebook postam și am văzut la câteva persoane că testau niște produse noi pe piață. Știu că mi-am dorit mult să fac și eu asta, mai ales că aveam un blog de atâția ani, și-mi plăcea să-mi spun părerea despre diferite branduri testate de mine. Colaborarea nu a început chiar imediat, am așteptat ceva ani, parcă.

 Dacă ești brand, lucrurile sunt simple. Detalii nu știu să dau dar probabil că-ți imaginezi.

Ce fac eu ca microinfluencer?

Văd o campanie nou lansată sau primesc un email de înștiințare și mă înscriu pe site unde completez un chestionar. Dacă sunt aleasă, primesc un email cu detalii de livrare despre colet. Totul este gratuit, nu plătești nici măcar transportul.

Vine apoi coletul acasă și-l desfaci. Majoritatea face unboxing, este cam primul pas pe care-l faci ca microinfluencer. Arăți oamenilor, comunității tale ce anume ai primit și ce urmează să testezi. Ce e fain e că nu (prea) contează nr de followers! Sau cel puțin nu atât de mult, contează doar să fii ACTIV.

Urmează partea puțin mai dificilă. Începi să testezi, să faci poze și să postezi. În colet primești un flyer cu instrucțiuni despre ce anume ai de făcut, câte postări, câte stories, ce hashtags să pui și așa mai departe. Există o perioadă definitivă în care trebuie să-ți spui părerea despre produse.

Ultimul pas ar fi să intri din nou pe site, să-ți încarci activitatea ta din online cu campania respectivă (adică pui linkuri, urci poze sau screenshots) și finalizezi cu un chestionar în urma căruia primești niște puncte. Aceste puncte le poți dona pentru o cauză socială (tot pe site sunt detalii, eu le-am donat) sau le poți transforma în bonuri cadou.

Ce alte beneficii COOL am avut ca Buzzer

 E drept că activitatea mea în BUZZStore s-a intensificat în ultimii 2-3, maxim 4 ani. Probabil de aceea au început să apară și surprize plăcute. Nu știu.

Una dintre acestea a fost când mi s-a propus să fiu ambasador Yves Saint Laurent. Asta nu e campanie publică, sunt aleși doar câțiva oameni care să testeze și să promoveze produsele. Pentru mine a fost wow!

Am primit în 3 etape în decurs de 3 luni: 2 mascara, un fond de ten, un concealer, apoi 2 rujuri.

Acum se continuă campania și urmează alte 3 produse de make up. Acum am primit o paletă de farduri foarte, foarte faină!

Cele mai faine produse primite la testare

 Am primit la testare 2 tigăi Tefal cu mâner detașabil. Sunt foarte bune, nu că nu aș fi știut de Tefal, dar am primit și provocări interesante de a găti niște rețete pe care le postam și automat mă înscriam în concursul pus la bătaie de Buzz.

Așa am primit cadou un cuțit Tefal.

Un alt produs foarte interesant a fost sifonul SodaStream de la Kitchenshop. Nu mă gândeam să existe așa ceva și cel mai probabil că nu l-aș fi cumpărat. Pot spune că a fost salvarea mea în zilele toride de vară.

O altă campanie faină a fost la produsele Matache Măcelaru care s-a desfășurat pe aria Bucureștiului, fiind totuși niște produse perisabile. De ce spun că mi-a plăcut? Pentru că eu nu sunt consumatoare de mezeluri și habar nu am ce să cumpăr dacă, să zicem, mi-e poftă sau vreau să le iau ceva fetelor pentru sandvichuri. Așa a descoperit Eva mea că-i place mușchiul file.

În ultimii 2 ani am avut ocazia să testez destul de multe produse diverse, de la produse de curățenie, la produse alimentare. Mi-a făcut plăcere atât să le folosesc cât să și vorbesc despre ele.

Despre BuzzBox

Ar mai fi BuzzBox-ul. Acesta e o cutie cu produse de la diferite branduri. Pe aceasta o poți cumpăra la o sumă modică chiar de pe site. Ea apare periodic, dacă nu mă înșel cam o dată pe lună. Eu am cumpărat-o o singură dată.

În încheiere, ca să răspund la întrebarea din titlu, îmi place BUZZStore pentru că îmi dă ocazia să descopăr produse pe care, poate, în mod normal nu le-aș cumpăra. Îmi place momentul ăla când primesc coletul și-l desfac. Câteodată e strecurată și câte o surpriză din partea brandului. Îmi place că mă provoacă să fac poze și postări interesante.

Așa că mulțumesc și La mulți ani, BUZZStore!

The post De ce-mi place mie BUZZStore appeared first on Laurabucur.ro.

De Roma nu e greu să te îndrăgostești.

Dar Tivoli chiar e ceva aparte.

Pentru cine nu știe, Tivoli este un orășel la nici 30 km distanță de Roma, așezat pe o colină înaltă de unde vezi Roma în toată splendoarea. În antichitate era numit Tibur, se pare că este chiar mai vechi decât Roma iar azi se află sub patrimoniul Unesco.

La Tivoli noi am ajuns cu mașina. Ne-a adus prietena mea, Gabriela, cu care nu m-am văzut de mai bine de 25 de ani. Cu șuturile în fund primite de la ea, mi-am făcut curaj să vin la Roma cu Eva mea să petrecem amândouă o minivacanță. A fost vis. Dar asta e altă poveste.

Acum vreau să vorbesc despre Tivoli pentru că aici a vrut să ne aducă mai întâi prietena mea. Mai mult decât atât, a ținut să vedem neapărat două case: Villa d’Este și Villa Adriana. Am zis ok, știe ea ce zice. Doar Villa d’Este am apucat să o vedem pentru că, ce să vezi, nu ne-a ajuns o zi.

Buuun, am parcat în Piața Garibaldi și ne-am oprit puțin să admirăm Roma din depărtare. Apoi am luat-o la pas spre orașul vechi.

Ce dor mi-era să mă plimb pe străduțe pietruite cu parfum medieval din alte țări. Aici am întâlnit prima cișmea cu apă potabilă, de unde bei apă proaspătă venită chiar de la sursă. Roma e împânzită de aceste cișmele. Aici chiar că poți duce o viață sustenabilă.

Ne-am plimbat pe străduțele înguste și întortocheate până am ajuns la podul Gregorian. Doamne, ce peisaj de poveste! Vegetație la greu, ape și cascade. Podul este alcătuit dintr-un singur arc cu o înălțime de 20 m. De pe el se deschide o panoramă de unde se văd două temple romane: Al Vestei și al Sybilelor.

Dacă mergeam mai departe, ajungeam la o altă casă, Villa Gregoriană, dar am preferat să ne întoarcem pentru că era deja foarte cald și nu eram siguri că apucăm să vedem tot ce ne propusesem. Practic ne-am întors pe partea cu templele și am admirat de aproape ruinele templului Sybilelor.

Ne-am oprit să mâncăm o înghețată. Nu are rost să spun cât de bună era, se știe.

Apoi am plecat spre Villa d’Este. În fața porții mă gândeam că e o casă mai mare, cel mult un gen de palat deși nu se numea așa. Am plătit intrarea și de aici a început uimirea mea continuă. Treceam dintr-o cameră în alta, goale de orice mobilier dar pline de decorațiuni murale și fresce spectaculoase.

Apoi am ieși afară, spre terasă, și mi s-a tăiat răsuflarea. În fața ochilor mi se releva o adevărată bijuterie peisagistică, o capodoperă a grădinarilor italieni, efectiv. Am aflat că grădina a fost inițiată de un cardinal, fiul Lucretiei Borgia, care nu a reușit să ajungă papă și i s-a oferit în dar această casă pe care a transformat-o total. Pentru crearea grădinii s-a modelat relieful accidentat al terenului alăturat şi s-au creat bazine, cascade, fântani. După primul război mondial Villa d’Este a intrat în proprietatea statului italian.

Mai departe las pozele să vorbească pentru că oricum nu le mai știu numele fântânilor, doar aleea celor 100 de fântâni am reținut.

După ce am ieșit din Villa d’Este am plecat puțin spre partea nouă din Tivoli unde am dat peste fortăreața cu turnuri crenelate Rocca Pia, ce datează din1461. Lângă ea se află rămășițele unui amfiteatru roman.

Înfometați, ne-am urcat în mașină și am plecat spre casă, nu mai aveam putere să vedem și Villa Adriana. Am ajuns acasă (undeva între Roma și Tivoli) să ne schimbăm și am ieșit la un restaurant unde am mâncat doar specialități romane.

O să revin și cu un articol despre Roma, dar doar despre chestii poate mai puțin cunoscute despre capitala Italiei. Pentru că noi am avut norocul să meargă cu noi și să ne fie 4 zile ghid Alex, băiatul prietenei mele, căruia îi mulțumim enorm pentru răbdare, pentru tot ce a făcut pentru noi. Gabriela, ai crescut un băiat tare fain!

Mi-a luat foarte mult să scriu acest articol despre Tivoli pentru că efectiv nu știam nici ce poze să aleg și nici cum să-l scriu astfel încât să vă fac poftă să-l vedeți dacă ajungeți la Roma.

Fun Fact: Tivoli e înfrățit cu Focșani.

The post Tivoli și Villa d’Este – musai de văzut dacă ajungi la Roma appeared first on Laurabucur.ro.

Un balcon ca un loc de reverie.

Am și eu un vis, dacă tot stau la bloc, măcar să am un loc al meu, un balcon fără haine la uscat, fără borcane cu murături, trotinete sau cutii cu pantofi. Un balcon în care să mă relaxez, să citesc și să mă bucur de liniște.

Inspirație prin Favi

Favi, noul motor de căutare pentru mobilă și decorațiuni, m-a provocat la un exercițiu de imaginație. Cum ar arăta balconul la care visez alcătuit doar din piese de mobilier din peste 250 de magazine.

Am închis ochii și mi l-am dorit alb, luminos și călduros. Să-mi beau cafeaua în lumina dimineții, să citesc o carte așezată confortabil pe perne sau să beau un pahar de vin seara ascunsă sub pătură.

Am pus la un loc cinci obiecte de care m-am îndrăgostit pe loc.

Nu mi-a venit să cred cât de ușor poți găsi ce dorești doar printr-un singur cuvânt de căutare și câteva filtre. Practic un fel de google al decorațiunilor. Foarte fain!

1.

2.

3.

4.

5.

Vă las mai jos și câteva inspirații de balcoane mici luate de pe Pinterest.

Inspirație plăcută!

The post Piese pentru un balcon de vis appeared first on Laurabucur.ro.