Cum să-mi spăl eu păcatele față de copilul meu cel mare

Ieri turbam, azi sunt mai bine.

Unele zile sunt grele, alte zile sunt foarte grele. Există și zile mai puțin agitate, dar frumoase sunt toate alături de copii, nu zic nu. Ieri a început prost. Totul e ca un domino. E suficient să înceapă unul că starea proastă și de nervi se propagă la restul familiei. Unul zice ceva nepotrivit, celalalt riposteaza, apoi unul din copii face ceva sau nu face, depinde, lucru care scoate din sărite pe unul din adulți, copilul începe să bâzâie și unda se trimite la cel de-al doilea copil care devine agitat și nu-i convine nimic. Astfel se dă totul peste cap. Nu mai reușești să te aduni, mâncarea nu e gata, hainele nu-s călcate, nu mai reușești nici să te piepteni și tot așa…Recunosc că sunt stresată de timp, nu reușesc să fiu zen și să las lucrurile sa curgă pur și simplu. Încerc să mă organizez cât mai eficient și tot degeaba. Încerc să nu zoresc copiii, în special pe cel mare, și tot nu pot.

Ieri am greșit mult. Am greșit față de copilul meu cel mare și mă tot frământ cum să-mi spăl păcatele față de el. Am țipat la ea, am zorit-o, am îmbrăcat-o smucit, nu am vorbit cu ea pe drum, am pieptănat-o mai mult tras și nu i-am făcut codițele dorite. Îmi dau lacrimile de supărare pe mine. Și ca să vedeți, când am ajuns la grădiniță, am reușit s-o iau în brațe și să-mi cer iertare iar ea mi-a spus „scuze mami”. Îmi venea să-mi fac harachiri.

E un copil tare bun. Iar mie mi-e frică să n-o stric. Ea nu a greșit cu nimic. Iar noi, adulții, avem tendința asta păcătoasă să alterăm sufletul curat al unui copil. Venim cu bagajul nostru emoțional din copilărie și ni-l revărsăm asupra lor. Nu sunt adepta recompensei dar îmi plac surprizele și ieri am reușit să-i fac una aducându-i mai multe costume și papucei de balerină. Mulțumesc C. Nu vă pot descrie bucuria de pe chipul ei. Seara a probat pe rând fiecare costum și ne-a făcut câte un număr artistic. La culcare mi-a zis că dacă ar putea, ar dormi îmbrăcată cu toate rochițele.

Știu că ea uită nervii mei, că e copil și nu ține la supărare, dar eu trebuie să mă vindec.