Eva si animalutele ei dragi

Si iata, mai jos, primul articol de-al meu scris, ca invitat, pentru blogul bebesicutu.com:

Bine v-am gasit dragi cititori si iubitori de bebei si catei! Sunt nespuns de bucuroasa ca pot scrie aici, in calitate de invitat, despre un subiect drag mie: copii si caini. Dar e o onoare sa scriu pe bebesicutu.com si pentru ca blogul apartine unui om special: Irina, mamica de Ana, mamica de Wasami- Tosa, dar si o prietena draga pentru mine. Si cand ma gandesc ca totul a inceput anul trecut, cand am dat din intamplare, pe FB, de o poza de care m-am indragostit, ma apuca si rasul (in sensul ala bun). Poza apartinea Irinei si infatisa imaginea unei frumoase mame ce-si purta bebelusul de doar 2-3 luni in timp ce tinea in lesa un pui de caine. Asa m-a incantat poza ca i-am si scris si am si primit pe loc cel mai cald raspuns posibil…de atunci vorbim zilnic.

Dar sa revin la subiectul temei, ca sa zic asa, si sa incerc sa povestesc despre relatia Evei cu cateii si cu animalutele in general. Mi se pare putin futil sa incerc sa explic de ce si de unde ii plac copilei mele iubite cateii. Pai cum sa nu-i iubeasca daca eu sunt pasionata de cand ma stiu. E oarecum firesc sa-i transmit si ei aceleasi valori. Nu-mi amintesc cu exactitate momentul cand Eva a mangaiat primul animalut, dar stiu cu certitudine ca de cand am nascut-o nu am ferit-o de contactul cu ele, animalutele. Am dus-o mereu sa dam mancare la cateii de langa casa care nu erau chiar mici de talie, o lasam chiar sa le dea ea de mancare. Daca am intalnit la cineva vreo pisica, o lasam sa o mangaie, chiar daca eu sunt alergica si incep sa stranut imediat. Si uite asa i-am transmis dragostea si respectul fata de cutu, in mod special, inclusiv bona imi povesteste cum vrea sa puna mana pe toti cateii si pisicile din parcuri. Desigur, incerc sa ii explic ca nu e bine sa se arunce asupra lor, trebuie luati cu grija si vorbind cu ei. De asemenea, de fiecare data o spal pe maini dupa ce a mangaiat vreun patruped. E foarte misto sa vezi ca un copil de doar 2 ani, care are reactii imprevizibile, nu-i trage de coada sau urechi, doar ii strange “tare” in brate si se lasa pupata de ei. Si da, nu am ferit-o nici de acest lucru, am lasat-o sa fie linsa pe obraz de catei. Probabil ca multa lume blameaza astfel de apucaturi, dar eu o las pentru ca stiu ca nu e rau. Pur si simplu stiu.
Imi pare rau ca nu am nascut-o pe Eva intr-un mediu in care sa existe deja un catel, dar inca nu e timpul pierdut, sper ca la anul, pe aceasta vreme, sa existe si la noi in familie catelul mult dorit. Asa ca dragi cititori nu va feriti copiii de contactul cu animalutele, nu-i invatati ca acestia sunt bau-bau sau sa-i cresteti in spiritul de turma ca toti cainii musca. Cititi si documentati-va pe internet cat de benefic este contactul copilului cu animalele, ii invatati sa fie altfel, un altfel mult mai bun.

Dedic acest articol tuturor copiilor, fie ei oameni sau animalute, de 1 iunie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *