Gânduri despre ochi albaștri

Ultima postare a fost pe data de 20 octombrie. Azi e 15 decembrie, hmmm…aproape 2 luni absentă, aproape că nu-mi vine a crede cum a trecut timpul. Și pentru că aș vrea să recuperez timpul pierdut, astăzi vin (pe fondul muzical al colindelor de Crăciun) cu o poză cu iubita mea L cel mare alături de străbunica mea Maria.  Noi, nepoții, îi spunem “mama Maricica” pentru că ea este una din surorile bunicii noastre care nu a avut copii și a fost bunică pentru toți. Și este cea mai longevivă. Cei care nu mă cunosc îndeaproape mă întreabă constant de unde au fetele mele ochii deschiși (nu că eu nu i-aș avea verzi dar trecem peste), de unde i-au moștenit. Ei, iată de la cine. Toate cele 3 surori (inclusiv bunica mea) au avut ochii albaștri, un albastru clar, curat, tulburător aș spune. Se vede limpede în poză. De asemenea, bunica din partea mamei a avut ochi verzi, deci gene există. Culmea e că eu nu mi-am dorit neapărat ca ai mei copii să aibă culori deschise dar nici nu-mi pare rău, însă cel mai mult îmi doresc ca ele să fie sănătoase, să crească mari și frumos, cu tărie de caracter și sincere.