Iubita mea, iti promit ceva

Ieri ai implinit 9 luni si Romania noastra a castigat ceva, sper. Dar acum eu vreau doar sa-ti spun ca dragostea mea pentru tine a crescut inca de 9 ori.

Miculina mea L, iarta-ma! Sufletelul meu iubit, vesel si cuminte promit sa nu mai ajungem pe pat de spital. Cel mai dureros lucru pentru o mama este sa-si vada puiul suferind. Acum, cand scriu, dormi frumos si linistita pe patul asta urat din  camera anosta, noroc ca-l umpli tu cu trupsorul tau cu miros de paine calda, in colanti roz cu buline albe si carlionti roscatei pe paturica noastra de acasa. Cand era sora ta mica am vazut fugitiv un bebelus cu o branula la mana si mi-am zis, Doamne, cum sa tina o manuta atat de fina un ac in ea atatea zile. Ei iata ca se poate si doare tare.

Iarta-ma ca te-am chinuit in prima noapte de urgente, tie nu-ti era bine si nici lipita de mine nu stateai.

Iarta-ma, ingerasul meu, ca te-am tinut atatea zile departe de acasa, de sora si tatal tau, ca stam intre patru pereti cu faianta alba si un pat de fier ruginit dar cel putin stim ca am stat amandoua si ne-am iubit mult. Ne-am tinut in brate, am dansat zi si noapte.

Si iubita mea, mai promit sa nu ma mai plang ca mi-e greu. Nu mi-e greu deloc cu voi doua langa mine, mi-e cel mai bine din lume cu doua suflete frumoase in mine. Pentru ca tu si sora ta sunteti doua  minuni, minunile noastre dragi. Ma uit cu jind la pozele cu sora ta cand era mica, dolofana cu ochi albastri si eu topita toata, toata dupa ea. Acum ma topesc dupa amandoua si mai mult, la dublu adica. Vreau sa cresteti sanatoase si frumoase, nu neaparat la trup cat la suflet si minte. Peste cateva luni imi va fi dor de tine asa miculina, cu doi dintisori abia ititi, cu mers de-a busilea abia inceput si talpite dulci. Voi privi poze cu tine mica, mica si voi zice uite cum cresc copiii, zici ca e greu, te plangi ca mama si apoi regreti si mai vrei bebelusi cu miros de lapte.

Te iubesc iubita mea miculina!