Dupa amiaza de mama

Cea de-a doua mea minune L de doar 7 luni si jumatate face misto de mine, ma-sa. E sambata dupa-masa, primul L cu tatal sunt deja la culcare, iar eu incerc diferite metode si strategii sa trag si eu un pui de somn sau macar sa ma intind nitelus, dar nu e chip. Incerc s-o bag la ţâţă ba stand culcata, ba asezandu-ma in fotoliu, o tin in brate, o pun pe jos, o asez in scoica, ea nimic. Cu făţuca ei ghidusa (ca doar nu degeaba ii zic si Mia veselia), cu parul cret – roscatel, cu ochi mari, albastri si doi dinti abia ititi imi rade in faţă. E clar, ei ii arde de joaca, de chiote si rasfat iar eu imi plang de mila pentru  ca nu pot sa fur o clipa de liniste. A adormit intr-un final cand deja se trezisera ceilalti. Uh!

PS: fericirea a durat juma de ora…