Eu chiar am avut un prinț

Acum 9 ani își lua zborul de lângă mine omul care mă cunoștea cel mai bine, omul care mă accepta așa cum sunt, care m-a îndrumat în viață, care mi-a alinat neliniștile și tristețile, care m-a învățat să mă bucur de orice moment pe care mi-l oferă viața. Primul om pe care eu l-am cunoscut înaintea tuturor, cu 9 luni în avans: mama.

Durerea pe care am simțit-o când s-a desprins de mine a fost…nu pot s-o descriu în cuvinte de om. Mi-a luat o bucată zdravănă de suflet cu ea. Am crezut că rămân ciunțită pe viață. Știam că oricum durere mai mare ca atunci nu voi mai simți. Au venit apoi fetele mele. Treptat, mi-au peticit la loc inima și sufletul fragil. Ba mai mult, le-au întărit cu multă dragoste și iubire necondiționată.

Un al doilea om pe care-l am la suflet a fost un prinț.

Da, un prinț ca-n povești dar adevărat. Cel care atunci când mă strângea în brațe simțeam cu toți porii și-mi trosneau toate oasele. Întâi cele de copil, apoi de adolescent, apoi de adult. Îmbrățisările erau aceleași, intensitatea în funcție de tăria oaselor.

Apoi, acest prinț, mă făcea să râd, mult. Uneori prea mult că începeam să plâng. Prințul m-a învățat să ascult muzica. Să ascult muzica bună, de calitate, să apreciez valorile. Poate fără să vrea, dar eu am absorbit toate cuvintele lui.

Prințul acesta chiar era ca-n povești, înalt, frumos și bun. Prea bun pentru mulți. Era fratele mamei.

Am trăit departe de el, dar mereu l-am purtat cu mine în inimă, poate fără să știe. Dar știu că mereu am fost prințesa lui.

Dacă mă întrebați, nu știu cum am devenit prințesa lui, dar știu că eram singura lui prințesă.

Acum a plecat. Pentru totdeauna și o bucățică mică-mică din mine a plecat cu el. Te rog, îmbrățișeaz-o pe mama, sora ta, din partea mea, așa cum numai tu știai s-o faci.

Drum lin să ai, dragul meu Prinț!

Sursa foto.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *