Ianuarie – o lună de minimalism / De unde s-o apuc?
Dintre toate lunile anului, ianuarie mi se pare că e luna care trece un pic mai încet decât celelalte. M-am tot întrebat cărui fapt se datorează această percepție. În contrast cu decembrie, care e o lună a opulenței și a decadenței alimentare în special, ianuarie devine luna cea mai austeră din multe puncte de vedere.
O dată ce se duc decorurile de sărbătoare, petrecerile, festinul meselor de Crăciun dar și banii, ne trezim într-un ianuarie lipsit de podoabe, numai bun de introspecții. Personal, cred că e un motiv bun de meditație. Cu aceste gânduri am decis să-mi declar Ianuarie – luna de minimalism.
Dar ce înseamnă acest minimalism?
Întâi de toate am vrut să-mi clarific mie în cap ce înseamnă minimalism și, de asemenea, ce e pentru mine acest concept. Primele imagini care mi-au trecut prin fața ochilor au fost despre amenajari interioare. Stilul minimalism în designul de interior presupune un spațiu curat și aerisit, cu puține obiecte de mobilier, practic doar obiectele de bază, un stil bazat pe linii drepte și culori puține. Filonul memoriei m-a dus mai departe către mișcarea artistică Bauhaus, față de care am avut mereu o fascinație. Pentru că Bauhaus înseamnă simplificare.
Scurtă istorie despre Bauhaus
Bauhaus este o școală germană de artă, design și arhitectură și, totodată, unul din cele mai influente curente artistice ale secolului XX. Școala s-a înființat în 1919 în orașul Weimar și în 1933 a fost închisă brutal de naziști, sediul aflânduse în Berlin.
Timp de 14 ani Bauhaus a funcționat în 3 orașe și prin școlile lui s-au perindat cei mai influenți artiști ai perioadei respective. Presiunile politice din acea vreme au supus școala Bauhaus unei goane continue pentru redefinire, schimbare, delimitare, actualizare, redelimitare. Clădirile școlii Bauhaus de la Weimar și Dessau, emblematice pentru stilul minimalist, sunt trecute în patrimoniul Unesco.
Less is more – deschide drumul minimalismului
De ce am vrut să vă introduc puțin în acest curent artistic? Pentru că unul din directorii Bauhaus, arhitectul Mies van der Rohe este autorul celebrei: “Less is more”. Prin acest “mai puțin înseamnă mai mult”, arhitectul a vrut să definească strategiile sale estetice privind arhitectura. A dorit să pună accent mai mult pe structura internă a construcției și de a adopta un plan deschis. Practic Van der Rohe a deschis drumul minimalismului.
Revenind la mine pot să spun că, acum câțiva ani, mi-era cam greu să înțeleg această sintagmă, darămite s-o adopt. Simțeam că nu mi se potrivește. Aveam impresia că asta însemna să renunț la multe din plăcerile mele, aveam impresia că însemna să renunț la libertatea mea. În relația cu minimalismul cel mai greu mi-a fost să mă înțeleg pe mine însămi, de fapt aceasta este principala luptă.
Primul pas pe care l-am făcut în acest sens, mai mult inconștient, a fost în zona vestimentației. Acum 3 ani, când am organizat pentru prima oară Love Yard Sale, a început procesul epurării în garderoba mea. (Dar despre acest subiect revin într-un articol separat). Stilul meu vestimentar s-a simplificat foarte mult, de unde până acum câțiva ani mă îmbrăcam colorat și mult accesorizat, azi mă îmbrac ca în poza de mai jos și mă simt foarte bine.
În mintea mea, acest minimalist înseamnă întâi de toate evitarea excesului de orice fel.
Revenirea la simplitate nu înseamnă, însă, să nu îmi iau lucruri mai scumpe, de exemplu. Dar mai bine am 2 sau 3 genți frumoase și de calitate decât 10 de duzină, deci mai puțin și bun. De asemenea, prefer mixurile. Dacă am un rucsac deosebit (că tot am rămas în zona genților) sau o rochie de designer, încalț fără probleme niște pantofi mai ieftini dar care arată foarte bine în context. Voi reveni pe tema garderobei minimaliste într-un articol separat, tot în luna ianuarie.
Îmi dau seama acum, pe măsură ce scriu despre minimalism, că am foarte multe de spus și văd că deja am scris foarte mult și nu aș vrea să vă plictisesc. Oricum am să revin pe această temă dar am să abordez alte domenii: food, beauty și/sau deco. Mai sunt doar 2 săptămâni din ianuarie și nu știu acum dacă mă rezum doar la această lună sau voi continua și în celelalte luni, voi vedea.
Ce vreau să mai zic în final e, pe scurt, că un stil de viață minimalist s-ar caracteriza în capul meu prin:
-
renunțarea la excese fără să trăiești, totuși, într-o viață de carton fără curent și apă caldă. Dacă ai o pasiune sau un hobby să nu renunți la ea/el.
-
controlul asupra acumulării de lucruri inutile, mai bine un lucru de calitate decât 10 proaste.
-
reciclarea sau donarea lucrurilor de prisos, practic ar trebui periodic să-ți faci o evaluare a lucrurilor pe care le posezi și ce nu folosești să donezi.
-
protejarea mediului înconjurător
-
evitarea cheltuirii banilor pe lucruri inutile astfel vei trăi experiențe inedite
Nu știu voi ce părere aveți despre minimalism și ce ar presupune pentru voi o viață redusă la lucrurile de bază dar vă invit la un exercițiu pe care să-l faceți mental punându-vă 3 întrebări:
1.Chiar am nevoie de acest obiect? (La mine funcționează excelent testul de așteptare, dacă îmi place ceva dar nu sunt sigură că am nevoie de acel ceva nu îl iau imediat, aștept să văd cât de mult mă gândesc la el.)
2.Acel lucru va aduce un plus de valoare existenței mele?
3.Mă va mai face fericit/ă peste 1 an?
Acestea fiind zise, închei pledoaria mea în favoarea unui ianuarie minimalist cu speranța că acest gând de început de an mă va însoți și pe parcursul celorlalte luni.
Inspirația mi-a venit de pe un blog foarte fain AMM blog.
Eu am combinat minimalismul cu frugalul si mmai nou la mancare….paleo. Spor si energie la eliminari!
Elenita, bine ai venit pe aici.
Ce înseamnă frugal la tine? Cu excepția meselor. Nu mi-e foarte clar.
De dieta paleo am auzit, eu am înțeles că veganismul ar fi mai aproape de minimalism, deși nu sunt neapărat de acord. Mai investighez.
Laura, ce ma bucur ca ai deschis subiectul asta! Si eu iubesc minimalismul, iar din articolul tau chiar am aflat si lucruri noi. Imi plac principiile tale cu privire la minimalism. Din experienta mea, pentru ca de mult timp am devenit adepta a minimalismului, altfel nici nu se prea poate. Sau, nu in cazul nostru, al familiilor cu copii. Eu am adoptat minimalismul in casa, am renuntat la multe lucruri inutile (inclusiv la perdele si la covoare :)) si caut mereu sa-mi eliberez spatiul in care traiesc cu ai mei. Si chiar functioneaza! Am renuntat la hainele care stateau depozitate si la multe, multe altele. Cat despre vestimentatie, reusesc deocamdata sa ma mentin in zona de simplitate… si imi plac mult tinutele alb- negru. Mai am de lucru :). Spor!
Dragă Nico, abia aștept să mă mut la casa mea (aici fiind cu chirie nu pot face modificări) și să-mi amenajezi spațiul după aceste principii minimaliste, cu obiecte cât mai puține. Chiar simt nevoia unei epurări și abia aștept să fac asta și printre jucăriile fetelor. Prea multe și prea inutile.
Spor și ție în aceste demers.
Cred ca, la noi, tendinta contra minimalistului vine din perioada comunisma, cand toate lipsurile de atunci ne-a aruncat apoi intr-o furtuna de excese. E cam greu sa cultivi cultura minimalistului la romani in momentul de fata, cred eu, pentru ca inca mai suntem banuiti de lipsurile acelei perioade.
Speranta sta in noi, generatiile tinere care nu am trait si constientizat efectiv situatia de atunci, de a implementa acest sistem printre noi si de a il transmite copiilor nostri.
Claaar, perfect de acord. Foamea asta de “a poseda” este specifică românului și e cumva normală după 45 de ani de lipsuri.
Vezi casele cu nșpe mii de camere și o curte de 2mp, când de fapt avem nevoie de atât de puțin. Mulțumesc pentru comentariu.
Da, foarte corect și bine punctat. De exemplu, eu mi-am dat seama ca nu promovez consumerismul exagerat prin faptul ca nu îmi schimb des aparatura electronica și nu pe ccriteriul modei. Laptopul l am ținut pana a crăpat, mașina de spălat are 8 ani și e la a treia reparație, TV ul l am ținut 11 ani, pana acum o săptămână eram ultimii mohicani fără Smart TV, etc. De mașină nu vorbesc, ca are 12 ani aproape, dar merge, e japoneza conștiincioasa :-). Cam asa despre responsabilitatea mea, succes în demersul tău!
Ioana, îmi place cum gândești, cam așa și la noi cu “obiectele” astea mari. Dar garderoba? Garderoba cum e?
Mulțumesc din suflet pentru aprecieri.
A început să mă preocupe și pe mine foarte mult conceptul. În ultimul timp, am început și să-l aplic.
Si mie imi place stilul minimalist. In toate domeniile. Incerc, pe cat e posibil, sa-l aplic si in viata familiei mele.