Mai demult, o fostă colegă de liceu (cu care nu mai vorbisem de ani de zile) m-a întrebat ce metode de relaxare folosesc eu. Merg la spectacole, la filme, la masaj sau la înot, practic vreun sport care să mă repornească când nu mai pot?

Prima chestie pe care i-am spus-o fără să ezit a fost că cel mai tare mă relaxează zilele în care am târgul Love Yard Sale. 

De 7 ani, lunar, are loc în București târgul de tip yard sale numit Love Yard Sale. Aici poate veni oricine cu garderoba personală pentru a vinde ceea ce nu mai poartă. Produsele sunt aduse spre vânzare din motive care de cele mai multe ori țin de o nepotrivire de stil sau de o măsură prea mică sau prea mare. Cea mai mare satisfacție a vizitatorilor este că aici pot găsi piese de designer sau de brand renumit sau vintage la prețuri care nu fac gaură în bugetul personal. 

În cele două zile de târg, cât durează o ediție, stau aproape numai în picioare, alerg încolo și încoace, stau de vorbă cu oamenii, fac fotografii la produse și conținut pentru pagina de facebook și instagram. Seara pic frântă. Cu toate acestea, această activitate mă relaxează teribil, este butonul de restart.

După fiecare ediție de târg simt că mi-am încărcat bateriile. 

Faptul că văd oameni fericiți la final de zi, fie că sunt participanți, fie că sunt vizitatori, îmi dă mereu impuls să merg mai departe, indiferent de obstacolele pe care le întâmpin. Constat cu mare satisfacție că Love Yard Sale a devenit un loc unde oamenii își dau efectiv întâlnire pentru a socializa și pentru a-și întări legăturile de prietenie. După 7 ani de activitate, notorietatea și popularitatea târgului au crescut în rândul unui public foarte variat și asta nu poate decât să mă bucure. Oamenii au înțeles foarte bine acest concept al reciclării, absolut necesar oricărei societăți consumeriste. 

Dincolo de reciclare și recirculare, de mulțumirea că unii și-au mai eliberat din dressing iar alții au plecat încântați că și-au cumpărat ceva ce și-au dorit la un preț decent, am realizat că Love Yard Sale mai are un mare atu: 

Love Yard Sale aduce acea doză de asumare și responzabilizare. 

Ceea ce este însă și mai benefic este că acest strop de responzabilizare se simte nu doar în rândul adulților, ci și al copiilor. Și asta am observat la cele două fete ale mele, mai ales la cea mare de 7 ani și jumătate (10 ani acum), însă fără să conștientizez de la bun început.

Să vă povestesc cum s-a produs declicul.

Când am participat anul acesta la conferința pe tema educației financiare ”Liber la educație sau educație la liber?”, Oana Moraru a povestit la un moment dat că în școala Helikon pe care o conduce organizează periodic, în curtea școlii, împreună cu elevii, mici târguri. Fiecare își aduce obiectele de acasă – jucării, haine, fiecare ce vrea – își încropesc tarabe, pun prețuri și își vând între ei respectivele produse.  Unii se orgazinează pe echipe, fac schimburi și întră într-un joc creativ care le aduce mari satisfacții. Practic, prin intermediul acestor mici yard sale-uri, copiii intră într-o altfel de relație cu banii, mult mai empatică și prietenoasă față de cum am fost noi educați.

Și atunci mi s-a aprins un beculeț, eu de ce nu aș proceda la fel cu fetele mele? 

Târg am deja, Eva e familiarizată demult cu atmosfera de acolo, jucării o droaie de care chiar vrem să scăpăm, așa că i-am lansat o propunere fetei mele mari: să vină la târg cu mine și să-și vândă și ea jucăriile și cărțile. Am convenit împreună cu amândouă fetele să le alegem pe cele cu care nu se mai joacă și să le vindem, iar în schimbul lor să-și cumpere ele altceva ce-și doresc sau își pun banii la pușculiță.

Acesta a fost momentul în care Eva a început să conștientizeze banii din pușculiță. Aceasta exista dar punea bani acolo fără vreun scop anume. Prin participare efectivă la târg i-am dat șansa să experimenteze utilizarea banilor. Singură și-a triat jucăriile, singură și-a pus prețurile, eu i-am propus să aibă inclusiv un carnețel în care să treacă tot ce vinde și banii să și-i pună deoparte. Astlfe, la câteva ediții și-a gestionat singură „masa” și, din banii obținuți, și-a cumpărat prima pereche de role din banii strânși.

A fost și este foarte mândră de ea. Mă amuză inclusiv dialogurile cu sora ei care, la 4 ani și jumătate, încă își dorește toate jucăriile din lume. Cea mare îi explică că noi trebuie mai întâi să scăpăm de jucăriile vechi, cu care nu se mai joacă și abia apoi să cumpărăm altele noi.

Cred cu tărie că printr-un yard sale copiii pot deveni responsabili cu banii

O fostă participantă de la târg mi-a făcut o mărturisire care m-a flatat. Mi-a povestit că a venit la una din ediții împreună cu fetele ei adolescente și că a fost o „experiență fantastică să vină cu hainele să și le vândă”. Pentru fetița mai mică Love Yard Sale a reprezentat o lecție despre „maturizare, despre conștientizare și responsabilizare, iar pentru cealaltă fiică mai mare și mai introvertită a fost o lecție despre alegere și încredere în propriile puteri.”

 Mi s-a părut o declarație atât de frumoasă încât am reflectat multe zile după. Am conștientizat că târgul are un efect mult mai mare decât credeam. Corelând această mărturisire (printre multe altele) cu experiența personală, pot spune cu mâna pe inimă că Love Yard Sale nu este doar pentru adulți ci și pentru copii. El educă, inspiră și vine cu acea doză de libertate și joacă de care au nevoie copiii atunci când învață ceva.

Nu cred în perfecțiune sau în schimbări radicale bruște, dar cred că dacă facem lucruri mici și bune care să ne ajute să devenim mai responsabili cu noi și cu planeta noastră, dăm o lecție valoaroasă și sănătoasă copiilor noștri.

Sâmbătă, pe 28 august, are loc cea de a doua ediție pentru copii: Love Yard Sale for kids. Se întâmplă la U Cafe, cafeneaua din bdul. Iancu de Hunedoara nr 8, între orele 11.00 – 17.00.

Prima ediție a avut loc înainte de pandemie, în 2019. Iar acest articol a fost un interviu dat de mine în 2018 în revista Cariere.

The post De unde mi-a venit ideea unui yard sale pentru copii appeared first on Laurabucur.ro.

Acum 2 ani am ales școala de actorie MiniArtShow condusă de actrița Ioana Ginghină.

Mia (de 7 ani) a mers 1 an apoi a decis că face o pauză. Cursul era seara și venea destul de obosită acasă pentru cei 6 ani ai ei. Eva, în schimb (acum are 10 ani), este topită după aceste cursuri. Chiar dacă pandemia i-a cam chinuit pe copii, ba online, ba fizic, ba cu măști, Eva a insistat să continue.

Adevărul e că Ioana e faină tare că mi-ar plăcea și mie să învăț actorie cu ea.

Pe de altă parte, și Ioanei i-a fost destul de dificil să susțină cursuri extracuriculare într-o perioadă incertă cum a fost 2020. Dar a continuat, a trecut în online, a construit module exclusiv virtuale astfel încât să poată beneficia de cursuri de actorie copii din toată țara.

Iar în 2021 MiniArtShow a explodat.

La 9 ani de activitate ai școlii de actorie, Ioana împreună cu echipa ei și-a îndeplinit un vis, acela de a inventa un joc, ca o scenă de teatru pentru copii. Jocul se numește „Tisha și jucăriile” și este potrivit pentru copii cu vârste cuprinse între 3 – 6 ani. Dar adevărul e că te prinde și pe tine ca adult.

În cutie găsești toate elementele esențiale unui show: povestea, provocările creative și muzica originală inspirată din musicalul “Cântec pentru Tisha”.

Acesta poate fi cumpărat direct de pe site la MiniArtShow sau chiar de pe Emag.

Și cum creativitatea nu are limite, Ioana a lansat de curând și cursuri de vară. Detalii AICI.

De asemenea, despre cursurile MiniArtShow și jocul „Tisha și jucăriile” puteți citi în:

• site
• instagram
• facebook
• youtube

Știați de acest joc?

The post “Tisha și jucăriile ei”, un joc de la MiniArtShow potrivit pentru copii indiferent de vreme appeared first on Laurabucur.ro.

În decembrie am primit un email de la o mamă de 3 copii care mă întreba dacă aș putea scrie pe blog câteva rânduri proaspăta ei carte.

Cum să nu! Am zis. Nu e blogul meu mare dar cu mare drag scriu despre ce îmi place. Dar, MAI ALES, că puteam vorbi despre PRIMA carte scrisă de o mamă cu 3 copii care și-a găsit portița prin care să-și exprime creativitatea.

Am ajuns la concluzia că fiecărei femei, după ce devine mamă, i se deschid supapele către îndeplinirea visului celui mai profund. Nu vi se pare?

Autoarea cărții, Andreia Birtu, mi-a mărturisit că pandemia a învățat-o, printre altele, cum poate să-și canalizeze resursele disponibile spre îndeplinirea celui mai vechi vis al ei: acela de a scrie o carte.

Așa a luat naștere „Șurubel și Șurubica”, carte care se adresează copiilor cu vârste între 4 – 8 ani.

Fiind mamă, s-a lăsat inspirată de cei trei copii ai săi dar și de copilăria ei. Cred că nu există copil pe lumea asta care să nu fi observat sutele de râme care ies după ploaie și să nu se fi jucat cu ele.

Eu țin minte că nu puneam mâna pe ele, dar împreună cu toți copiii de la bloc ne jucam cu bețele. Bietele râme, prin ce chinuri treceau!

Așa că Andreia ce a făcut, a schimbat perspectiva.

Ne-a pus pe noi cititorii în micro lumea micilor vietăți cărora noi, oamenii, le părem uriași.

Și de aici o întreagă aventură simpatică.

În mica povestioară despre cei doi frați râme, Andreia a strecurat subtil câteva învățăminte, printre care iubirea dintre frați sau respectul față de natură.

Fetelor mele le-a plăcut, mie da, așa că vă recomand și vouă, mămicilor, s-o cumpărați pentru pitici. Iar ilustrațiile sunt colorate și plăcute copiilor. Cartea poate fi comandată de la editura Letras.

Ah, ce mi s-a mai părut fain e că Andreia a optat pentru materiale care să îi încânte tactil pe cei mici. Copertele sunt buretate, ca să se afunde degetelele micuțe, iar la interior s-a folosit hârtie cretată și lucioasă.

Pe Andreia o găsiți pe pagina de facebook sau pe blogul personal.

Multă baftă, Andreia!

*

Dacă îți place blogul meu, te invit să dai subscribe aici pentru a fi la curent cu noi articole, să mă urmărești și pe facebook – AICI sau pe Instagram – AICI. Mulțumesc.

The post Șurubel și Șurubica: o carte pentru copii care vorbește despre importanța iubirii între frați, empatie și dragostea pentru natură appeared first on Laurabucur.ro.

În timp ce puneam pe “hârtie” ideile de mic dejun pe care-l fac eu la fete, am realizat că multe din ele conțin minunatul aliment: Avocado. Așa că m-am sucit și vă prezint 7 feluri în care poți mânca avocado în diferite combinații. Dar mai ales 7 feluri în care fetele mele preferă să-l mănânce.

Înainte de toate știți că avocado este de fapt un fruct. Dar este atât de versatil încât poți face multe chestii cu el.

Apoi, mai știți că avocado conţine acele grăsimi sănătoase şi o mulțime de nutrienţi esenţiali printre care fibre, potasiu, vitamina E, complexul de vitamine B şi acid folic. Cică are mai mult potasiu decât are o banană.

Cum alegi avocado?

Păi vă spun eu că am experiență în rateuri. Nu cumpărați foarte tari și foarte verzi, riscați să nu se coacă și să se strice mai rapid decât se coace. Eu prefer să iau avocado ready-to-eat, îl folosesc imediat și este perfect. Dar dacă totuși cumpărați mai tari e bine să îi țineți afară într-o pungă de hârtie lângă o banană. Se coace mai repede și mai bine.

Cum verifici că e copt un avocado?

Am învățat și asta. Rup codița și dacă se desprinde ușor atunci e copt fructul. 

Dar să trec la oile, pardon, meniurile mele. Și nu glumesc, fetele mele chiar îl adoră.

7 zile, 7 idei de mic dejun cu avocado:

1 Avocado cu branză sărată și mentă

Miezul este strivit bine cu furculița și amestecat cu brânza rasă sau sfărâmată. Nu mai pun sare să e deja sărată telemeaua. Adaug mentă proaspătă tăiată fin. Este uns pe pâine și deasupra pun – opțional – semințe de floarea soarelui.

Photo: arhiva personală

2 Mousse de ciocolată

Ăsta e un mic dejun dulce ca să zic așa. Avocado este pasat bine și amestecat cu cacao sau roșcove și o banană pentru dulceață. Este mâncat simplu sau pe felii de măr.

3 Avocado cu ou fiert

Acesta este un fel de truc pentru mofturoșii de ouă. La noi nu e cazul dar mai diversificăm și noi. Aceeași metodă: pasăm bine avocado apoi amestecăm cu oul fiert moale. Punem și puțină sare. Se mănâncă ca atare sau cu pâine.

Photo: Unsplash

4 Un fel de guacamole

Acum avocado-ul este tăiat cubulețe, nu zdrobit. Se mai taie fin o roșie, o ceapă (dar foarte puțin, e totuși dimineață), foarte puțin usturoi și lămâie. Fetele îl mănâncă pe felii de pâine prăjită și spun că sunt bruschete.

Photo: Unsplash

5 Avocado cu iaurt

Dau prin blenderul vertical avocado cu iaurt gras și, acum am două variante: fie îl fac dulce și adaug miere, fie îl las neutru sau sărat.

6 Omleta cu avocado

Pot spune că Eva a descoperit această combinație. Am făcut omleta simplă, am tăiat avocado feliuțe subțiri și am ras parmezan deasupra. Îl devorează pur și simplu.

7. Budincă de avocado

Asta e o budincă răcoritoare. Recunosc că nu am mai făcut-o demult fetelor. Amestec cu blenderul vertical avocado cu lapte de migdale (fără zahăr în general). Adaug apoi semințe de chia și puțină miere. Las la rece vreo jumătate de oră cât să se umfle semințele. Apoi e deliciu.

Photo: Unsplash

Gata, am terminat. Voi preparați copiilor avocado? Dacă da, cum?

Eu vreau să mai precizez că diversificarea Miei am început-o cu avocado. A fost cea mai bună alegere.

Și, dacă îți place blogul meu, te invit să dai subscribe aici pentru a fi la curent cu noi articole, să mă urmărești și pe facebook – AICI sau pe Instagram – AICI. Mulțumesc.

PS: În încheiere vă mai dau un pont mișto tare, amestecați salata de vinete cu un avocado. Este DEMENȚIAL la gust.

The post Cum să mănânci avocado sau 7 idei de mic dejun cu avocado pentru copii appeared first on Laurabucur.ro.

În casă domnea liniștea, toată lumea dormea. Ceasul încă nu ajunsese la 6.00. La 4 dimineața mă trezisem ca să ajung pe centura unui București gol la acea oră să mă întâlnesc cu un necunoscut. Toată noaptea m-am perpelit la gândul că dacă nu va veni, dacă se va întâmpla ceva… N-am să uit niciodată emoția pe care am avut-o când am luat-o în brațe. Era caldă, mirosea a lapte și era cel mai curat cățel. Aaa și nu avea blană, era din catifea.

Una din cele mai vii amintiri cu un Dog German

De câte ori mă gândesc la câini îmi apare în fața ochilor imaginea de care eu m-am îndrăgostit când eram mică. Eram cu mama de mână pe străzile Iașului, urcam drumul către Palat și ne pregăteam să trecem podul de lemn peste Bahlui. Pe lângă noi a trecut o fată, adolescentă să fi fost, cu un Dog German arlechin. Era cât ea. Asta e cea mai vie amintire și știu că așa-mi doream și eu, un câine cât mine de mare.

Un dalmațian din întâmplare

La 14 ani mi-am cumpărat câinele meu. Nu era mare cât un Dog dar era al meu, un dalmațian pe nume Helga. A fost câinele adolescenței mele, câinele pe care eu îl desenasem după ce văzusem animația 101 dalmațieni. A fost cel mai bun prieten și dragostea adolescenței mele.

Mi-am dat seama că-mi plac câinii cu blana roșcată, fix ca părul meu de foc

Viața mea tumultoasă de studentă nu mi-a permis să-mi iau un câine. Știam ce înseamnă, știam că efectiv nu am timp de el pentru că în București eram singură. Dar pot spune că visam în continuare la a avea încă unul (prietenii știu). Am descoperit Vizsla maghiară. Îmi plăcea mult alura lui suplă, e câine de vânătoare doar. Apoi am descoperit o rasă destul de rară, un câine tot cu blana roșcată pe nume Rhodesian Rodgeback. Era mai mare decât o Vizsla și cu osatură mai puternică. Și cu părul de pe coloana vertebrală crescut în sens invers.

Și totuși cum m-am îndrăgostit de Tosa

În vara lui 2008 am plecat cu gașca de prieteni în Vama Veche. Ne-am cazat la niște căsuțe. Proprietarul avea un câine care semăna cu un boxer. Dar știam că nu e boxer, era altfel, mult mai frumos. Am aflat de Tosa Inu. Cât am stat acolo aproape că nu-mi venea să plec la plajă pentru că mă jucam cu Rocky. Mi-a rămas gândul la el și am scris AICI despre asta.

Am început să caut informații despre această rasă de care eu nu auzisem până atunci. O rasă japoneză, un câine din categoria moloss, deci un câine masiv și agil totodată, dar extrem de echilibrat, stabil și iubitor. La acea vreme aflasem că e o rasă foarte apreciată de japonezi, adesea numită „luptătorul sumo din lumea câinilor”.

A venit pe lume Eva în 2011 și am abandonat ideea de a avea prea curând o Tosa. Doar că, la scurt timp, am dat pe facebook (cred) de o poză de la care nu-mi puteam lua ochii. Era o tânără cu un bebe în Manduca și un bebe de Tosa în lesă. Nu știu ce mi-a venit și i-am scris fetei din poză. Așa m-am împrietenit cu Irina. Treptat m-a introdus în lumea acestor căței și a crescătorilor lor. Așa am cunoscut canisa Nik Majestic din Timișoara și implicit pe Nicoleta, omul din spatele acestui cuib care crește „toselari” (cum îi place să spună) cu pasiune și dedicație din 2004.

Dai Ko No Ryiuu Nik Majestic, pe scurt Yuna – dragonul de catifea

Pe 14 noiembrie a venit la noi în familie Yuna. Pe numele ei de cuib Dai Ko No Ryiuu Nik Majestic, Yuna se trage din vestiții samurai, având linie de sânge japoneză. Avea 2 luni. Acum are 3 luni și jumătate și tot din catifea parcă e. Crește exact ca Făt Frumos din poveste.

Încă nu-mi găsesc cuvintele să descriu cum este Yuna. Este blândă, de o inteligență incredibilă și frumoasă foc. Suntem toți îndrăgostiți de ea. Face și năzdrăvănii, e normal, doar e copil. Yuna e prima pe care toți o îmbrățișează când se trezesc. Este prima de care se întreabă când venim acasă. Parcă e la noi în familie de când lumea.

Acum aș vrea să mai spun atât, nu că e a mea, dar e un câine minunat. Mi s-a confirmat cât de mult contează de unde vine un pui. Câinii crescuți de Nicoleta sunt foarte bine îngrijiți, de calitate și sănătoși. Nici acum nu pot uita mirosul de lapte și blăniță moale când am luat-o pe Yuna pentru prima oară în brațe.

Îți mulțumim din suflet, dragă Nicoleta! Pentru Yuna, pentru tot ceea ce faci în general cu câinii și în special pentru această rasă faină Tosa. Câinii din canisa Nik Majestic pot fi văzuți pe site și pe pagina de facebook.

Iar pentru mine, Laura Bucur, a meritat așteptarea de 10 ani. Important e că am crezut în visul meu.

Dacă v-a plăcut articolul meu vă invit să dați subscribe la blog pentru a afla primii noutățile de aici. Voi mai scrie articole despre câini și despre Tosa, interviu și locuri din București de mers cu câinii și copiii. Vă invit să dați LIKE paginii FB a blogului, adică AICI.

The post Cum m-am îndrăgostit de Tosa și un vis împlinit după 10 ani appeared first on Laurabucur.ro.

La un an de huzurit în doi, a venit pe lume primul copil. Ne pregătisem ca la carte. O cameră amenajată special pentru el, cu toate cele necesare primului născut, în prima lună de primăvară. Înfloriseră primii cireși dar afară încă era friguț.

Cum usuci rufele iarna?

Spălam în draci, știți cum sunt mamele. Afară era încă rece și eu aveam nevoie să se usuce repede hăinuțele, așa că le puneam pe calorifer. Fapt cu care soțul nu era deloc de acord. Îmi tot bătea apa-n piuă cu aburii și cu mucegaiul. Dar el nu era ziua acasă, așa că eu continuam să usuc pe toate caloriferele din casă.

A trecut 1 an.

A venit prima iarnă. Aveam centrală în casă și o porneam încă din primele seri răcoroase de toamnă. Și ghiciți ce mai făceam? Da, uscam rufele în casă, cumva tot pe „ascuns” când nu era soțul acasă.

Totul până într-o zi, când…am descoperit o bulină verde pe peretele de la unul din geamuri. M-am făcut că nu văd. Peste o săptămână bulina devenise pată. Atunci am mărturisit păcatul.

Soțul nu s-a supărat dar m-a rugat să dăm mobilierul de la perete să vedem ce e după.

Șoc! 

Tot peretele din spatele dulapului de colț era verde. Tot! Și nu exagerez. Apoi am scos toate hainele – noroc că erau doar ale noastre acolo – și am avut neplăcuta surpriză să descopăr că multe haine erau deja mucegăite. Am pornit operațiunea curățenie. Am mutat copilul temporar în cealaltă cameră și ne-am apucat de curățat cu soluții speciale și aerisiere la greu.

Ce faci când vezi mucegai în camera copilului?

Cea mai importantă mișcare pe care a făcut-o soțul meu a fost să cumpere DEZUMIDIFICATOR. Nu auzisem până atunci dar acum aproape 8 ani am descoperit că e cea mai tare invenție în materie de îmbunătățire a calității aerului dintr-un spațiu închis.

Dezumidificator  Meaco Mistral cu mod de uscare rufe

În acea iarnă am folosit intens acel dezumidificator. Era silențios și nu deranja somnul copilei. Ne-a fost foarte util și s-a dovedit a fi cea mai bună investiție.

Acum am descoperit ceva care, acum 7 ani, ne-ar fi fost și mai util. Un dezumidificator cu funcția de uscare rufe pe nume Meaco Mistral.

Aleco Air este cel care comercializează acest tip de produs. De fapt, Aleco Air pledează pentru îmbunătățirea calității aerului din spațiile interioare aducând la vânzare atât dezumidificatoare cât și umidificatoare. Dezumidificatoarele sunt utile atât acasă, dar la fel de bine și în birouri, în spații de depozitare, arhive sau pivnițe.

De ce să folosiți totuși un dezumidificator? Vă dau doar 3 motive:

1. Umiditatea prea crescută duce la formarea de mucegai, iar eu sunt pățită. Dar și umiditatea prea scăzută afectează sănătatea, fiind un mediu propice pentru răspândirea virușilor.

2. Crează un mediu propice pentru dezvoltarea virusurilor și bacteriilor, afectează mobilierul și hainele – iar sunt pățită.

3. Usucă rufele din cameră pe timp de iarnă. Yeeeey!

Un atu important al dezumidificatorului Meaco Mistral comercializat de AlecoAir este că acoperă o suprafață destul de mare, până la 50 mp. Practic dacă ai un living open space cu bucătăria, un astfel de aparat face față.

Ce ar mai fi de reținut din punctul meu de vedere, ar fi faptul că purificarea aerului ajută la reținerea prafului, polenului, acarienilor, firelor de păr, dar poate neutraliza și mirosuri neplăcute, compuși volatili, monoxid de carbon, formaldehide sau alte substanțe dăunătoare sănătății.

Ce pot eu să mai spun e că am avut totuși noroc, fata mea nu s-a îmbolnăvit în schimb i-au crescut enorm polipii iar la 3 ani am fost nevoiți s-o operăm. Nu știu dacă mucegaiul a contribuit, dar știu că după ce am cumpărat acel aparat nu a mai avut probleme de respirație.

Voi ce părere aveți? Folosiți dezumidificatoare sau umidificatoare?

Credit photo articol: Unsplash

Credit photo produs: Alecoair

PS: Aș vrea să vă mai menționez că în această perioadă, adică 9 decembrie 2018 – 3 ianuarie 2019, produsul mai sus menționat este la ofertă și are o reducere semnificativă. E păcat să nu știți și cine știe, să vă faceți un cadou.

The post Când pregătești camera copilului, nu uita să ții cont de aerul pe care-l respiră appeared first on Laurabucur.ro.

Dar nu am avut niciodată aparat dentar.

Îmi amintesc și acum că părinții mei au pus problema unui ajutor la un canin care e întors, doar că medicii de la cabinetul școlii au decis, pe vremea aia, că dacă insist cu limba și împing, dintele își revine la forma inițială.

Nimic mai fals. Dintele nu s-a clintit, în ciuda strădaniilor mele.

Nu știu ce fel de dinți vor avea copiii mei deși nici eu și nici soțul cu stăm extraordionar la acest capitol. Dar vreau/vrem să ne asigurăm că ale noastre fete nu vor avea de suferit din pricina dinților.

Eva are acum 7 ani și 6 luni. Primul dinte i-a ieșit la vârsta de 9 luni și primul dinte de lapte i-a căzut abia acum un an, deci la vârsta de 6 ani și jumătate. În acest an s-au grăbit mai mulți să cadă, sărăcuța abia mânca la un moment dat pentru că i se mișcau concomitent 4 dinți.

În acest moment, toți cei 4 dinți sunt în plină erupție dar, din păcate, constatăm că toți au poziție incorectă.

Aparate ortodontice GRATUITE pentru elevii din București

Citiți bine, da. E dimineață, e luni, e un nou început de săptămână. Elevii au întrat în a doua săptămână de școală iar eu mă bucur să vă dau o veste bună:

„toți elevii școlilor din București pot primi gratuit aparat dentar”.

Proiectul intitulat „Consultații stomatologice și aplicare de aparate ortodontice pentru elevii din Municipiul București” aparține Primăriei București cu sprijinul Administrației Spitalelor și Serviciilor Medicale București și prevede acordarea unui sprijin financiar pentru aparate ortodontice pentru elevii din Municipiul București cu vârsta cuprinsă între 7 și 16 ani.

Proiectul a început azi, 17 septembrie și se va derula pe parcursul unui an, până pe 17 septembrie 2019.

Ce trebuie să faceți?

Pasul 1: Asigurați-vă că nu există vreo carie ascunsă în dinții copilului.

Pasul 2: Luați trimitere de la cabinetul de stomatologie din cadrul unității de învățământ către Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo- Facialã ”Prof. Dr. Dan Theodorescu”.

Pasul 3: Trimiteți email către assmb cu toate actele necesare înscrierii în proiect.

Pasul 4: Teoretic, în termen de 10 zile ar trebui să primiți un răspuns.

UPDATE: Am primit în 2 zile email de confirmare cu programare la spital pentru un consult. ATENȚIE: noi am ajuns la spitalul din Plevnei, dar nu, trebuie să mergeți la unitatea din Eforie, de lângă Cinematecă. Acolo i-au făcut consult Evei și ne-au dat o adeverință cu care ne-au trimis la primărie. Mai departe vom vedea ce va fi. Un lucru mi-e clar, nimic din ce e gratis dat de stat nu e ușor de obținut. Sigur vor fi mai multe drumuri de făcut, birocrație și nervi. Dar mergem mai departe.

Pentru mai multe detalii puteți consulta site-ul Administrației Spitalelor, adică AICI.

Nu țin nici cu Primăria, nici cu doamna Firea, nici cu vreun anumit partid dar mă bucur că se implementează astfel de proiecte ce susțin terapia ortodonticã precoce  în rândul copiilor dar, mai ales, că abordează sănătatea orală ca parte intergantă a sănătății generale.

Noi ne încercăm norocul. Credem că Eva va avea nevoie de aparat ortodontic și mai bine acum decât mai târziu. Plus de asta, știu că aceste aparte, fie mobile, fie fixe, sunt și cam scumpe. Nu că ar conta când vine vorba de sănătatea copiilor noștri, dar mă bucur că putem beneficia și noi de acest proiect.

Baftă și multă sănătate!

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invit să dați SUBSCRIBE la blog și LIKE la pagina de facebook.

The post Aparate de dinți GRATIS pentru elevii școlilor din București appeared first on Laurabucur.ro.

Nu, nu ne jucam, nu ne uitam la film, nu ne plimbam prin parcuri și nu eram în nicio vizită. Pendulam între spitale. Între camerele de gardă de la Matei Balș și Grigore Alexandrescu. Aș putea spune că e chiar un noroc faptul că sunt aproape unul de celălalt.

Motivul? O căpușă. Un mic monstru (Eva nu trebuie să știe că eu îi zic așa că se busumflă mega rău) s-a găsit să-i sugă sângele. S-a înfipt în scalp și nici că am știut vreme de 3 zile. Horror, da!

Doamne, nu-mi place să vorbesc deloc despre gângănii. Numai gândul la ele îmi provoacă mâncărimi pe tot corpul. După experiența de anul trecut cu păduchii am zis: ce altceva poate fi mai rău? Brr! Și acum îmi amintesc cât de greu am scăpat de împielițați. Dar a trebuit să facem cunoștință și cu doamna căpușă.

Dar să vă povestesc.

În mini vacanța asta care a cuprins și 1 mai am fost plecați la Focșanigeles. Și, ca de obicei, ne-am organizat pentru o ieșire în aer liber, la o iarbă verde și un grătar. Aveam locul nostru fain unde mergeam, o mică sălbăticie, Ciușlea îi spune. Anul acesta am zis să mai schimbăm și am ales o altă zona faină din Vrancea, la fel de sălbatică așa ca vegetație dar puțin mai mult populată. De oameni și nu numai. O zonă superbă pe lângă Mănăstirea Dălhăuți, dar am să vă povestesc despre asta în alt episod.

Așadar, când mergi în natură, în aer liber și curat îți asumi și ce întâlnești în cale, de exemplu țânțarii. Numai că eu nu m-am pregătit cu repelente, nu știu de ce am tot trăit cu senzația că e prea devreme, că nu e chiar vară. GREȘIT. Era plin de țânțari și toți pe Eva, are sânge bun se pare.

Buun. Duminică am fost la iarbă verde și marți am revenit în București. Și da, abia marți am spălat-o pe cap pe Eva. Am văzut o mică umflătură la tâmplă, dar am crezut că e pișcătură de țânțari pentru că mai avea una în creștet. Altceva nimic suspect în părul ei bălai.

În schimb am remarcat pe piciorul meu o ciudățenie care semăna cu un mic cheag de sânge subcutanat. M-am speriat, nu zic nu. Dar nici prin gând nu mi-a trecut ce ar putea fi. A doua zi, deci ieri dimineață, se mărise chestia și am tot dat cu mâna până a căzut. Noroc că a căzut pe gresie și a făcut zgomot. Când m-am apropiat am înlemnit. Nenorocirea de pe piciorul meu avea picioare și se mișca. La locul ciupiturii nu aveam niciun semn. Am dat 2-3 telefoane la medici și am decis să mai aștept, să nu merg la urgențe.

Nenorocirea care se plimba ghiftuită.

IMG_2782

Și seara, în timpul mesei am avut o relevație. M-am întors brusc spre Eva, m-am uitat la umflătura aceea din nou și PANICĂ, era uriașă. Am plecat de urgență spre spitalul de boli infecțioase Matei Balș.

Camera de gardă era plină, și la copii și la adulți. La copii, peste jumătate dintre ei erau veniți fix cu problema noastră. Ni s-a dat tratament, apoi a trebuit să mergem la Alexandrescu la chirurgie pentru a-i scoate nenorocita din cap.

Din toată poliloghia asta a mea ce cred eu că ar trebui să rețineți.

1. În primul rând NU vă panicați (ca mine). Știu că e greu, știu că ați auzit tot felul de grozăvii despre ce boli transmit aceste căpușe, dar e esențial să ne păstrăm calmul pentru a nu-i transmite copilului frica noastră. Eu așa am reacționat și a fost total greșit, au început amândouă fetele să urle din cauza panicii mele când am realizat ce are de fapt Eva în cap.

2. Indiferent unde sunteți și ce faceți, mergeți la primul spital. Dacă sunteți în București trebuie să mergeți la spitalul de care aparțineți, teoretic. Trebuie să rețineți că o căpușă se extrage doar la secția de chirurgie a unui spital, iar tratamentul pentru prevenție se dă doar de spitalul de boli infecțioase – Balș sau Babeș.

Dacă vă aflați într-o zonă îndepărată, cum eram noi dar nu am știut (norocul nostru), nu încercați să scoateți voi acasă căpușa sau căpușele. Riscați să rămână resturi din căpușă și să se infecteze inutil. Desigur, tot spitalul este soluția, dar e cea mai bună. Gândiți-vă că Eva a stat cu monstrul în cap 3 zile și 3 nopți fără să știm și e ok. Doamne ajută!

3. Tratamentul la copil este cu amoxiciclină, 3 zile la 12 ore. La adult e o doză unică de doxiciclină. Luat musai probiotic.

4. Cum vine căldura, luați cu voi neapărat orice repelent pentru insecte. Este esențial. Eu am uitat și ghinion.

5. Ieșiți din casă, normal. Mergeți în continuare să explorați natura, să vă tăvăliți prin iarbă, să alergați pe câmpii sau pădure. Important este să ținem copiii îmbrăcați cu pantaloni lungi și mâneci lungi. Eu iar am greșit, nici măcar nu m-am gândit la așa ceva.

Uh, am scris o grămadă dar știu că este un subiect controversat și alarmant pentru mulți. La camerele de gardă ale celor două spitale erau mulți copii mușcați de căpușe. Făcusem chiar gașcă. E sezonul lor, insecte și căpușe, iar autoritățile nu fac nimic împotriva lor, în mediul urban. Soluția e la noi, să ne protejăm, să îi protejăm pe copii.

Pe această temă a mai scris și Prințesa Urbană acum vreo 3 ani, dar și Alina de la Frici de mămici, tot acum vreo 2 ani.

Eu încă nu sunt culcată pe o ureche, trebuie să urmăresc pișcătura Evei și dacă apare ceva să revin la spital. Dar nu pot decât să sper că va fi bine, și eu și ea.

Dacă v-a plăcut acest articol sau vi s-a părut util vă invit să dați subscribe aici pe blog și like paginii de facebook stil de mamă, adică AICI.

The post Avem o căpușă pe copil. Cum procedăm? appeared first on Laurabucur.ro.

Mulți ani, chiar foarte mulți ani nu am luat foarte în serios gripa. În copilăria mea gripa era ceva relativ frecvent și mama ne trata (la îndrumarea pediatrului desigur) cu piramidon și injecții cu polidin. Astea nici nu mai există acum. Iar eu nu m-am vaccinat niciodată împotriva gripei.

Gripa face ravagii în 2018

De la începutul acestui an tot aud avertizări cu privire la evoluția gripei în țara noastră și victimele pe care le face. Când văd la știri că mor oameni de gripă, chiar tineri, în ziua de azi mi se face părul măciucă. Situația e chiar nasoală.

Ceea ce se întâmplă la nivel național în acest moment poate fi comparat, în linii mari, cu marea gripă din 1918, spun medicii. Atunci a fost cea mai devastatoare epidemie din istoria umanităţii.

La nivel mondial se pare că ne confruntăm cu unul din cele mai severe sezoane de gripă cu grad ridicat de mortalitate. SUA, China și Europa sunt afectate serios de virusul gripal.

Mai întâi ne-a înșelat crezând că e viroză

Mda, se pare că nesuferita de gripă s-a gândit să ne facă și nouă o vizită, fix la cel mai mic membru al familiei, să știm o treabă. În prima fază ne-a înșelat. Gripa debutează brusc cu febră mare spre deosebire de o viroză normală.

La Mia a debutat cu o febră moderată care a ținut o zi jumătate iar copilul era activ. Eram calmi cumva, Eva tocmai avusese 5 zile simptome similare.

Apoi subit s-a instalat febra puternică. Eu de febră nu mă tem, știu că e semn bun. Am trecut prin atâtea cu Mia că nu mă mai panichez nici la 40 de grade. Jonglez cu antitermicele la 4 ore și țin febra sub control. Dar să-i simt extremitățile sloi de gheață iar capul să-i fie o minge de foc m-a cam speriat. Starea ei s-a modificat vizibil, apatie, somnolență, inapetit. Dar ce ne-a pus pe gânduri au fost durerile de picioare pe care le acuza.

Lupta cu gripa de la noi din casă

Vizita la Matei Balș ne-a confirmat gripa B. Nu eram de internat, se pare că tulpina B generează forma ”ușoară” a gripei dar nici de neglijat.

Poveste: La spital când am ajuns i s-a luat temperatura, avea 36,5. I s-au făcut 3 teste, inclusiv cel de gripă, și trebuia să așteptăm rezultatul vreo 20 de minute. Brusc a adormit, mâinile au devenit gheață, iar capul ardea. Avea deja 39,1. Nu puteam pleca așa că i s-a administrat Alvotor, acel medicament pentru tratarea durerii și a febrei când nu poți folosi paracetamol sau ibubrofen. Vreau să spun că febra nu ceda. A trebuit să așteptăm ora la care îi puteam da Nurofen.

Cam așa au fost nopțile la mine și încă nu s-a încheiat. Trezit din 4 în 4 ore pentru a-i scădea febra dar și pentru a încălzi copilul pentru că îi e teribil de frig în acele clipe. Lupta cu administrarea medicamentului pentru că în acele momente nu vrea altceva decât să doarmă.  Plus că, pe bune dreptate, de 5 zile doar medicamente înghite.

Zilele au fost ceva mai ușoare pentru că Mia e mai cooperantă trează, dar grija a fost aceeași ca și cea de peste noapte. Gripa a sleit-o de puteri pe micuța mea făptură. Acum e și mai plăpândă.

Ce trebuie să faci când are copilul gripă

Ieri mi-a spus o prietenă că sunt erou. Nu sunt erou, ci doar o mamă căreia i s-au activat toate instinctele pentru a-și proteja copilul.

Când afli că are copilul gripă nu poți face foarte multe, în plus față de o viroză mai urâtă mă refer. I se prescrie un antiviral, Tamiflu și în rest important este să:

• hidratezi copilul foarte, foarte bine
• nu-l forțezi să mănânce
• îl lași să se odihnească
• îi cureți bine-bine nasul
• îl ții în brațe atât cât dorește
• îi citești cât de mult vrea
• îl pupi cât de des poți (la noi a funcționat excelent pentru starea ei de bine)

Atenție! La Tamiflu, după prima doză, copilul vomită. Se continuă apoi normal. La Mia credeam că nu se mai oprește. După 2 doze febra ar trebui să se oprească. La noi abia după a treia doza s-a mărit intervalul febril.

Câteva recomandări ale medicilor, DEȘI noi am făcut toate astea și uite că a fost în zadar:

• menținerea igienii mâinilor, lucru foarte important
• administrarea de vitamina C
• evitarea colectivităților (aici slabe șanse mai ales cu un școlar în casă)

În rest, toate bune și frumoase. Am fentat viscolul stând în casă, dar am ratat bunătate de joacă în zăpadă. Am petrecut ziua mărțișorului în casă și ne-am bucurat două săptămâni de timp împreună.

Sper să nu mai trecem prea curând prin gripa asta. Nu ne dăm seama încă de unde a furat-o, nimeni din anturajul nostru nu a făcut-o, în niciuna din colectivități.

Doamne ajută!

The post Două săptămâni în casă, o săptămână în lupta cu gripa, nervii rezistă appeared first on Laurabucur.ro.

Din motive de răceală cu nițică febră la una din fetele mele, ieri am fost nevoită să rămân acasă. Eram deja obosită pentru că stătusem seara la urgențe la Grigore aproape 4 ore, până la 12 noaptea mai exact. Acasă nu aveam nimic de mâncare pentru că în mod normal gătesc doar cina în timpul săptămânii. Buun.

M-am trezit devreme să pot găti în liniște cât ele dorm, deci mă asigurasem oarecum cu masa peste zi. S-au trezit amândouă pe la 10 și vesele peste măsură că rămân eu cu ele acasă, doar ele cu mine. Fericire mai mare pe chipul lor nu există, vă zic!

După toaleta de dimineață și micul dejun, când am mai reușit să ciupesc și eu câteva clipe pentru a răspunde la niște mailuri, a început distracția. Dar mai întâi să precizez ceva,

Mia de 4 ani nu vrea sub nicio formă să se joace singură.

Așa a fost și cea mare, multă vreme a vrut doar cu noi să se joace, am crezut că se întâmpla treaba asta pentru că apăruse în familie al doilea copil și cumva așa cerea ea atenție. Dar nu, se pare că așa sunt ele, vor doar joacă împreună cu adulții. Închei paranteza.

Acum, Eva se joacă foarte frumos singură și chiar își dorește asta. Își închide ușa de la cameră și stă cel puțin o oră în lumea ei, nu primește pe nimeni, nici măcar pe sor-sa. De fapt, mai ales pe soră-sa. Începe scandalul dacă cea mică începe s-o șicaneze. În acest caz, eu sau alt adult din preajmă trebuie să se joace cu Mia.

Jocul cu Mia este halucinant și preferă doar jocurile de rol.

Mai întâi propune ea ce anume trebuie să fim, ea este invariabil pisicuța Fundiță. Trebuie să joci după regulile ei, altfel nu e chip să te înțelegi. Am fost pe rând urs, mama – pisică, Pluto, hoț și lup și toate acestea roluri nu vă imaginați că le joc pe rând, nicigând. Din mers așa în timp ce sunt ursul bun și protector dintr-odată devin ursul rău. Apoi, în timp ce ursul rău o aleargă pe pisicuță s-o ascundă în căsuță, dintr-o dată mi se spune în căști că trebuie să fiu mama pisicuței care vine s-o salveze. Virez brusc în noul rol și urmez scenariul întocmai. Între timp mai am pe lângă mine alte 10 păpuși din pluș pentru care trebuie să vorbesc și să-mi schimb vocea. Ea, Mia, interpretează doar un rol.

După aproape o oră de joc intens mă prăbușesc. O rog puțină pauză. Mi-o acordă și ies din cameră. După un sfert de oră mă strigă să-mi arate plapuma ei. Când vin ce să văd, o parte din cărțile lor sunt aliniate perfect în pat iar ea tronează deasupra lor. Mai rămâne puțin cu ele și o aud cum le deschide pe rând și „citește” ce-și aduce ea aminte din cartea respectivă. Zâmbesc, jocul ei solitar nu durează mult. Dar m-a bucurat tare ce-am văzut.

Între timp o strigă Eva. Sare ca un arc și încing un joc în două foarte fain. Mai că-mi vine să mă bag și eu dar le las. Le privesc duios și-mi crește inima. E greu, e foarte greu cu doi copii dacă nu ai niciun ajutor, dar e și fascinant.

Stați că nu s-a terminat epopeea acestei zile.

Am mâncat de prânz, le-am citit, ne-am băgat la somn. În sfârșit m-am odihnit. Ne-am trezit, apoi am luat-o de la capăt. A venit tati dar degeaba, ele tot cu mine voiau. Uneori am senzația că nu se satură deloc de mine.

Au vrut să gătim împreună și au ales 3 rețete din cartea Ioanei cu aventurile Emei și a lui Eric. Eva a vrut pâine cu banane, Mia a vrut grisine și împreună au luat decizia unei înghețate. Într-o oră erau gata toate și amândouă au participat activ la toate cele 3 rețete. Apoi am luat cina.

Eram frântă după o zi plină ochi, dar curios e că nu știu când a trecut timpul.

Simt căldură că-mi învăluie corpul. Zâmbesc a fericire.

O zi petrecută doar în casă cu doi copii bate la fund orice zi obișnuită de la job.

Nu mă plâng, aceasta este realitatea mea și am scris acest text tocmai pentru că mi-a plăcut mult ziua de ieri cu amândouă acasă, chit că răceala e și ea instalată. Azi a fost la fel, cu joacă cu frumos, cu excepția a două episoade de plâns ale Evei pentru că are prea mulți muci de suflat și obosește.

La voi cum arată o astfel de zi?

Dacă v-a plăcut joaca noastră vă invit să dați subscribe la blog să primiți pe email newsletter și să dați like paginii fb a blogului Stil de mamă, AICI.

The post O zi obișnuită la job e floare la ureche pe lângă o zi de joacă cu doi copii acasă appeared first on Laurabucur.ro.