Concertul celor de la The Cure de luni seară (22.07.2019) nu doar că mi-a intrat în suflet de aproape să mi-l „spargă” – cum spune Mia mea mică – dar încă sunt cu gândul acolo la ei pe scenă. Am reușit să fac un live pe facebook cap – coadă doar cu prima piesă cu care au intrat pe scena din București, din Piața Constituției: Plainsong (de pe albumul Disintegration din 1989. Vă vine să credeți?). Apoi, am reușit să filmez doar Lullaby și aia incomplet.

https://web.facebook.com/lauraolgabucur/videos/10158715925505200/

Plainsong cu imagine și sonor mult mai bine vedeți și ascultați în videoul de mai jos.

Mi-au dat lacrimile atunci. Îmi dau și acum. A fost atât de…electrizant, la modul ăla plăcut când îți intră tare o emoție pe sub piele. Aș compara chiar cu acea secundă când simți că te îndrăgostești. Iar privirea lui Robert, până să înceapă să cânte, e de milioane.

Ascult în loop piesa și tot lăcrimez. Curge atât de curat și de minunat încât nu-mi pot lua gândul de la ea. Privirea lui Robert, zâmbetul și „mulsumescul” de la finalul piesei nu le voi uita niciodată.

Tot concertul a fost magnific. Nu știu părerea altora, nu am citit în online mai nimic, dar pentru mine a fost exact ceea ce voiam să aud. Ce pot să spun este că toți din jurul meu vibrau la acordurile lor. Nu cred să fi fost cineva acolo care să nu știe la cine a venit. Toate piesele cântate impecabil. Iar Boys Don’t Cry de la finalul bis-ului a fost creme de la creme. Doamne, cum am plecat plutind!

Uitați-vă, vă rog, la piesa din linkul de mai jos să vedeți figura lui Robert de la final.

Partea super faină a fost când, la plecare, m-am oprit la toalete, se auzeau voci masculine fredonând cu foc piesa. 

Să vă spun de când știu eu de Cure?

Păi sunt mulți ani la număr. De pe vremea când eram eu roackeriță și ascultam Megadeth și Slayer. Dar, printre altele, ascultam (Depeche Mode, Cure, Pulp, Cranberries…) și alte acorduri muzicale.

Acum 10 ani când m-am cunoscut cu soțul meu aflam că el e mare fan Cure încă din liceu și își confeciona singur insigne cu poza trupei.

Eu nici pe departe nu sunt fanul clasic. Ascultam, îmi plăceau, dansam în cluburi pe piesele lor, dar nu pot spune că știu numele tuturor pieselor și albumelor, nici măcar numărul lor. Dar știu că mi-am dorit mult să-i văd și live.

Unul din cele mai faine momente cu publicul

Unul dintre momentele în care m-am simțit foarte mișto cu publicul a fost când la una din piese (cred că la Lullaby) dansam toți fix așa ca-n club, făcusem cumva un cerc și ne lăsam pur simplu duși pe acordurile piesei

Acesta e Lullaby-ul filmat de mine. Atenție că amețiți!

M I N U N A T, domnule Robert Smith! Să ne mai cântați așa.

PS: Cele două video-uri (Plainsong și Boys Don’t Cry) aparțin lui Slappermusic.

The post Acel zâmbet al lui Robert care a făcut tot concertul The Cure de la București appeared first on Laurabucur.ro.

Îmi amintesc și acum lumea dezlănțuită pe Zombie a lui Cranberries. Lumea dansa altfel, într-un fel irezistibil pentru mine. Eram fascinată de oameni, de loc și de tot.

Acolo nu intra oricine, regulile nu respectau nicio grilă și erau făcute de Mihai, cel mai temut om de la intrare, cerberul de la clubul arhitecturii. Treceai sau nu treceai, fără explicații.

Iubeam club A. Iubeam felul în care oamenii se distrau, felul în care interacționau și se îmbrăcau, felul în care se distrau, era ceva unic. Cel puțin pentru mine. Era cel mai cool loc de distracție cu muzică bună, foarte bună.

În ziua in care am aflat că a murit Dolores o parte din lumea mea de atunci s-a prăbușit. Dolores era tinerețea mea din club A din primii ani de studenție.

Ascult zilnic Guerrilla și mi-a fost dor de el cât timp i-a fost ridicată licența. Și știți de ce? Guerrilla îmi amintește mult de club A prin melodiile pe care le difuzează dar și prin felul dj-ilor de a face emisiunile. De curând au difuzat Stakka Bo. Păi pe bune? Ce alt radio mai difuzează azi, în România, Great blondino? O melodie atât de faină și deloc mainstream.

Am făcut mai jos o listă scurtă cu 10 melodii, dar mi-am amintit de mult mai multe piese ce mi-au marcat serile de la club A din perioada 1994 – 2000. Sunt melodii de care mi se face periodic dor și care, pentru mine, au o sensibilitate aparte și atemporală.

1. Cranberries – Zombie

2. Spin Doctors – Two princes

3. Beck – Looser

4. Radiohead – Creep

5. House of Pain – Jump

6. Pulp – Disco 2000

7. No Doubt – Don’t speak

8. U2 – Where the streets has no name

9. The Cure – Friday I`m in love

10. Stereo MC – Connected

Acum să vă aud, sunt oameni aici care hălăduiau prin Club A? Dacă da, de ce piese vă mai amintiți?

Aaaa, să vă las și un bonus.

Stakka Bo

Și da, vă mai aștept pe aici și vă invit să dați și like paginii FB a blogului, adică AICI.

Credit foto: pixabay.

The post 10 melodii de care sigur ți-e dor dacă ți-a plăcut la club A appeared first on Laurabucur.ro.

Dar nu numai că arată fabulos, ci chiar e de admirat pentru foarte multe din realizările ei.

Periodic mă apucă să-i ascult muzica, fie că e din anii tinereții cu bandul, fie că sunt piese noi fără trupă. Ascult cu plăcere chiar și lălăielile cu noul ei iubit. Acum este una din acele perioade când în căștile mele se aud melodiile ei. Îmi place mult și nu m-aș sătura vreodată privind-o. Mă inspiră.

Când rămân în pană de inspirație o gugălesc puțin și este imposibil să nu preiau cât de puțin din mood-ul ei în alegerea vestimentației.

Îmi plac toate coafurile ei, am și scris despre asta aici, îmi plac toate outfit-urile ei din concerte sau surprinsă pe străzi. Are 3 copii, o linie de îmbrăcăminte, parfumul propriu și de mai bine de 1 an (cred) și-a luat viața de la capăt cu un alt bărbat mult mai puțin celebru ca ea.

Azi, 3 octombrie, este ziua ei. Ziua lui Gwen Stefani. 

Sun fan? Poate că da, nu știu. Nu-i cunosc chiar toate versurile și nici chiar titlurile melodiilor dar îi recunosc vocea dintr-o mie. Îi recunosc stilul dintr-o privire de-o secundă.

La mulți ani, Gwen Stefani! Poate apuc și eu în viața asta in concert de-al tău, numai să fie pe aici prin Europa.

Toate fotografiile sunt luate de pe Pinterest.

The post La mulți ani celei care arată fabulos la 48 de ani! appeared first on Laurabucur.ro.

Pe Gwen Stefani am urmarit-o mereu, daca aveam nevoie de o inspiratie in a ma imbraca o gugaleam pe ea si sigur dadeam peste ceva misto. Dar mult de tot m-au inspirat frezurile ei, modul in care si-a aranjat parul, cum si l-a prins in cele mai traznite feluri si toate o prind incredibil de bine. Desigur, parul blond si ochii ei caprui au facut-o printre favoritele mele in materie de frumusete feminina.

Ma gandeam ca azi sa va arat coafurile lui Gwen de-a lungul timpului, cum a evoluat la acest aspect, cum mereu, dar mereu, a fost in trend, idei de coafuri care m-au inspirat de multe ori.

Anii ’90: stilul cu cornite, un stil in mega trend si astazi, in 2017. (Chiar eu ii fac Evei 2 cornite pe care le iubeste)

A se observa cate culori a avut in par pana sa se stabileasca la superbul blond platinat.

A avut tot felul de cozi, codite, impletituri senzationale.

Anii 2000: se vede deja ca a trecut la alt nivel, e mult mai stilata iar coafurile ei subliniaza maturitatea ei stilistica.Este perioada de glorie cu No Doubt, dar si de maternitate.

Anii spre 2017: perioada in care Gwen se lanseaza solo, isi lanseaza brandul haine LAMB, se desparte de Rossdale si e jurat la Vocea Americii. Si evident ca se combina cu baiatul asta, Black Sheldon, cantaret de muzica country, care, fie vorba intre noi, nu-mi place deloc…

Gwen Stefani in 2017.

Mie imi place mult de Gwen si va asigur ca o sa revin si cu alte materiale legate de ea.

Photo credit: fashionnstyle.com, Pinterest.

The post Gwen Stefani si coafurile ei faine de-a lungul timpului appeared first on Laurabucur.ro.

Am stat de vorbă cu Robert, cel care facilitează interacțiunea dintre colecționari și vânătorii de vinyluri. El este cel care organizează de 6 ediții Vinyl Boutique, în incinta pub-ului Have a cigar. I-am pus 9 întrebări fulger, la care mi-a răspuns foarte frumos, mai ales la ultimele 2 întrebări. Iată:

1. Cum ți-a venit ideea unui târg de vinyluri? A fost un risc având în vedere că puțină lume mai deține azi un pick-up?

Am fost rugat de câțiva prieteni să organizez târgul, aceștia cunoscând pasiunea mea pentru vinyl. Pentru mine este o oportunitate de a îmbina pasiunea cu o activitate ce ar putea ajuta comunitatea ascultătorilor de muzică la pick-up și vinyl.

2. Ce tip de muzică aduc expozanții și ce se caută/vinde?

Găsești cam tot ce dorești, de la muzică românească, rock, pop, disco, soul până la electro și indie. Se vinde bine muzica veche din anii ’70, ’80, ‘90.

“Vinylul este ca o mașina retro cu care ieși în weekend, în rest folosești mașina normală.”

3. Se pot testa discurile la târg?

Da.

4. La ce interval de timp are loc târgul și de cât timp funcționează?

Târgul este lunar. Suntem la ediția cu numărul 7.

5. Câți expozanți sunt la o ediție și câte vinyluri vinde fiecare?

În medie sunt cam 6-7 expozanți. Numărul de discuri aflate la vânzare depășește ușor 5000 bucăți. Nu știu cât vinde un expozant, însă vânzările sunt bune. Sunt primiți și cei care doresc să facă schimburi de discuri.

6. Ce altceva se mai vinde?

Vinyl(uri) și uneori pick-up(ri).

7. Ce preț are un vinyl?

Prețurile variază între 10 lei și 200 lei. Prețul este într-o directă legătură cu numele trupei, calitatea discului (cum arată coperta, cât de folosit este discul), anul apariției dacă este un disc rar.

8. Ce fel de oameni sunt vizitatorii?

În primul rand sunt oameni ce iubesc muzica. Pasiunea lor pentru vinyl este un fel de revoltă împotriva prezentului atât de impersonal și lipsit de detalii emoționale. Muzica ascultată pe vinyl presupune tocmai această atenție la detalii, fiecare audiție este un ritual în sine, scoți discul din plicul de protecție, îl aranjezi cu grijă pe pick-up, cureți  discul, apoi lași brațul cu ac să coboare peste disc. Tot acest ritual de început te leagă de muzica ce curge din boxe și parcă nu îți mai vine să alergi prin casă în cautarea unui scop. Îți torni un pahar de vin, te așezi pe canapea si te bucuri de un moment de liniste inconjurat de muzica. Este daca vrei un moment de catharsis.

9. Crezi că muzica pe vinyl este un ifos al momentului actual sau chiar poate fi următorul big step în domeniul muzical?

Muzica pe vinyl are fanii ei. Este o zonă nișată. Vinilul există ca format pentru ascultat muzică de la sfârșitul secolului 19. Între timp a mai evoluat, însă nu poate fi comparat cu formatele digitale cum ar fi cd, fișiere digitale, mp3 atât de popular sau mai nou streaming-ul audio. Nu este și nici nu va fi următorul pas înainte. Este o altă stare, un alt mod prin care poți asculta muzică. Vinylul este ca o mașina retro cu care ieși în weekend, în rest folosești mașina normală.

Eu încă nu am ajuns la nicio ediție a târgului dar mâine, 12 noiembrie, aveți ocazia să faceți un drum până la Vinyl Boutique, ediția cu numărul 7 și poate cine știe, puteți să cumpărați ceva pentru voi sau puteți să faceți un cadou prețios cuiva pasionat, că tot se apropie sărbătorile.

Imaginile aparțin Vinyl Boutique.

Mai jos vă las două linkuri utile, poate vreți să aflați mai multe despre ce este dincolo de coperta unui disc de vinil.

alistmagazine.ro

discvinil.ro

The post Vinyl-ul prinde viață la Vinyl Boutique appeared first on Laurabucur.ro.

Universul a știu el ceva. Totul s-a petrecut foarte ciudat pentru că deși eu nu ratez marile concerte de această dată, de când s-au pus în vânzare biletele nu mi-am dorit foarte tare să merg, nu știu de ce, pur și simplu așa s-a întâmplat. Acum știu de ce. În acea seara am stat cu sufletul la gură. Intram când și când pe net, pe traficul meu limitat cât să mă bodogăne al meu soț, ca să iau pulsul concertului. Știrile erau contradictorii, majoritatea înjura organizarea. Alții puneau câte un filmuleț sau o imagine destul de neclare. Stăteam în pat și-mi imaginam că sunt acolo, pentru că știu ce înseamnă un mega show și că destul de rar am ratat vreunul, mereu am fost pe baricade. Știu ce înseamnă și să stai la cozi pentru băutură, știu ce înseamnă să stai la cozi să te ușurezi, știu ce înseamnă caniculă și așteptat cu orele sa înceapa spectacolul, la final am avut mereu spatele rupt. Dar eu nu voiam decât să văd (ce puteam desigur) dar să ascult live pe cel/cei pentru care venisem și îi așteptasem.

În următoarele zile au curs pe FB criticele la adresa organizării, dar au fost și multe recenzii foarte bune. Eu am reușit să văd cu ochii mei înregistrarea integrală a concertului Robbie Williams, datorită Telekom și Dolce info. O filmare excelentă, nu am cuvinte, așa ca în toate filmările profesioniste, parcă urmăream unul din dvd-urile de acasă. Robbie Williams, așa cum mă așteptam, a fost incredibil, am trecut prin toate emoțiile de parcă eram acolo, pe gazon, in seara zilei de 17 iulie. Pff! Aștept să apară dvd-ul cu concertul de la București pentru că merită.

Nu regret că l-am ratat, așa a fost să fie, dar sper să nu-l ratez la următoarea ocazie.

AICI puteti urmări înregistrarea ultra profi made by Telekom.

Credit photo și înregistrare pandutzu.com

The post Emoții la RW de parcă aș fi fost acolo appeared first on Laurabucur.ro.

Audrey Hepburn                                     David Bowie&Liz Taylor             George Clooney                                            Sean Penn

Madonna                                           Star Wars crew                                            Marlyn Monroe                                                      Sean Connory

The post Poze vechi cu celebritati appeared first on Laurabucur.ro.

The post Yann Tiersen – greu de digerat appeared first on Laurabucur.ro.

Save

The post P!nk. Ladypink appeared first on Laurabucur.ro.