Cum am salvat un cuc împreună cu Visul Luanei

Azi e zi de fapte bune. E despre recunoștință, despre a da o șansă necuvântătoarelor, despre a dărui. Noi am salvat un cuc, nu râdeți, pasărea aceea numită cuc, iar acest lucru nu s-ar fi putut înfăptui fără ajutorul celor de la Visul Luanei. Să vă spun acum povestea.
Într-o dimineață de septembrie, în curticica de la serviciu, se zbătea disperată o pasăre, nici mare, nici mică. Am realizat că nu se mai poate ridica, curtea fiind destul de mică și cu gard înalt, c-așa-i printre blocuri. Un coleg mai curajos a reușit s-o prindă, a fost destul de blândă dar nicicum nu ne-am dat seama ce are. Se vedea doar un pic de sânge la cioc. Bun, ș-acum ce facem cu ea? Am decis s-o luăm înăuntru, s-o adăpostim într-o cutie și să chemăm veterinarul. După vizită, acesta ne-a recomandat s-o ducem la Visul Luanei. Auzisem de această fundație dar nu știam exact ce…este. Și pentru că au sediul pe o stradă aproape de casa mea am decis s-o duc eu, după ce m-am asigurat că o și primesc.

Acolo am aflat că este un cuc (o pasăre migratoare) de vârstă juvenilă. Aparent era ok dar a fost foarte bine că am dus-o pentru că această pasăre se hrănește doar cu insecte și cu siguranță noi nu am fi putut să-i dăm așa ceva. Partea proastă e că la noi nici măcar apă nu a vrut. Bun, am plecat de acolo și cumva a fost ciudat să nu plătesc nimic. A doua zi am sunat să văd cum este și ce are. Avea probleme la cioc (ceva gen fractură) și nu putea mânca, în rest era ok. Peste 2-3 săptămâni am fost sunată de cei de la Visul Luanei că pasărea noastră, cuculeana logojana, a fost eliberată într-un parc din București. Îmi venea să sar de bucurie.
Voi ce știți despre Visul Luanei? Eu știam puțin, legat de niște cai de la Letea, dar nimic mai mult. Apoi am citit și am descoperit că-n spatele acestei fundații sunt niște oameni minunați cu proiecte la fel de minunate, care salvează animale fără stăpân (a nu se confunda cu adăpost), salvează animale sălbatice, plantează copaci și în general au grijă de tot ce înseamnă mediu înconjurător. Aceste ființe se implică în tot ce înseamnă animăluțe cu probleme și ce e cu adevărat grăitor este că acolo nu plătești ca la un cabinet veterinar normal. Când mi s-a dat vestea că pasărea noastră este bine am întrebat automat ce și cât trebuie să plătim. Nimic a fost răspunsul, dacă vreți, dar doar dacă vreți, puteți dona.
Și asta am făcut, am dăruit așa cum și ei au dăruit șansa cucului la viață. O puteți face și voi, iubitori de animale, să donați pentru minunata fundație Visul Luanei. Eu am spus foarte puține despre aceasta dar dacă vreți să știți mai multe intrați pe site sau pe pagina FB.