Când ciorba este singura care face diferența între luni și sâmbătă. Ziua #numaistiucat

Ziua #numaistiucat de #stauacasa cu copiii.

Da, am pierdut șirul zilelor, nu mai știu când e luni și când e sâmbătă. Toate-s la fel. Singurul reper este ciorba care știu că trebuie să țină 2 zile. Mai nou 3 și mi se rupe.

Zilele trecute m-am bucurat că e vreme urâtă, știam cel puțin că asta îi face pe oameni să stea în casă. Cum a dat soarele, cum îi mănâncă tălpile.

Azi Eva se uita cu jind pe fereastră. Printre crengile înmugurite de copaci auzeam glasuri de copii. Mă uit și eu mai bine, văd o familie cu doi copii jucând ceva în parcare printre mașini.

Eva mi-a zis că-i e dor să iasă afară. Am înghițit în sec. Am început să mă simt vinovată că eu măcar ies afară cu Yuna.

Mă bucur că Eva are o clasă mișto cu colegi faini, intră mai mulți și joacă un joc online. Îi aud cum se hlizesc și că sunt uniți.

Mia mă întreabă în fiecare dimineață: „Azi ce facem?”. Iar eu repet scenariul devenit pe zi ce trece mai neinteresant.

Mă uit în jurul meu, online desigur, și mă minunez ce activi sunt totuși oamenii de când stau în case și câte lucruri reușesc să facă. 

Păi să vă zic ce au făcut alții iar eu deloc:

  1. Nu mi-am făcut deloc manichiura.

  2. Nu stau ziua în pijamale pentru că de fapt eu NU am deloc pijamale. Mă gândesc să-mi comand unele.

  3. Nu mă pieptăn nici măcar când ies afară cu Yuna, machiajul și parfumul ies din discuție. 

  4. De cele mai multe ori ies cu Yuna în hainele cu care stau în casă. Știu că (poate) nu e bine, dar atât mi-e de lene.

  5. Port tricouri din ce în ce mai largi, în timp ce alții se mențin în formă cu Zumba sau Pilates online.

Azi a fost din categoria „crimă și pedeapsă”, am făcut ordine, dar ordine printre jucăriile alea minuscule adunate de la toate ouăle Kinder și de la toate campaniile cu stickeez și popstickuri. M-am băgat și în biroul Evei unde nu mai puteai arunca niciun ac de atâtea fișe. Sunt mândră de mine.

A, da. Am mai reușit să curăț pereții din hol, inclusiv tavan, care erau plini de bale uscate de la Yuna. Nu vreți să știți cât am frecat.

Trei sau chiar patru zile m-am câcâit să-mi comand niște cărți online. Nu-mi plac e-book-urile. După ce am adunat în coș din vreo 4 librării câteva cărți, am comandat doar UNA. Editura Litera are transport gratuit și la comandă minimă de 49 lei, primești jurnalul lui Michelle Obama. (Înițial am zis că e cartea și mă bucuram nespus, noroc că am citit mai bine)

Mă rog în fiecare zi la doamne-doamne să fie Yuna bine, numai o criză de-a ei nu avem nevoie în perioada asta.

Mă mai rog și să fie soțul bine pentru că el încă mai are drumuri de făcut și, colac peste pupăză, a mai făcut și o otită urâtă.

Normal, mă rog și pentru copilele astea ale mele să fie bine, mă mir că nu mi s-au urcat încă în cap de atâta închis în casă. Partea cea mai urâtă la apartamentele din Calea Călărași e că au niște balcoane, de fapt logii cred că se numesc, înalte și închise, de mai bine nu ar fi fost. Nici nu înțeleg de ce sunt atât de scumpe apartamentele în zona asta. Zău așa!

Dar cel mai și cel mai mult mi-e dor de Love Yard Sale. Nu am cuvinte să descriu ce simt în legătură cu asta. Într-o zi o să scriu…

Dacă vă place să veniți în vizită pe la mine, vă invit să dați subscribe la blog pentru a fi la curent cu alte articole, să mă urmăriți și pe facebook – AICI sau pe Instagram – AICI.

Acest articol în introduc în campania #CampanieColectivă, inițiată de comunitatea #DigitalParentsTalks denumită #JurnalDePrevenție .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *