Mic jurnal de călătorie în 8 zile în peninsula Pelion – Grecia

Joi, București, a plouat.

Ne-am întors de 3 zile din Peninsula Pelion, din vacanța noastră de 8 zile, unde am trecut prin toate tipurile de vreme, așa că nu pot spune că mi-era dor de ploaie. Dar recunosc că, dacă nu era ea, nu aș fi cunoscut acest tărâm sălbatic, destul de puțin cunoscut, al Greciei.

Peninsula Pelion, ce am făcut și ce e de văzut acolo.

Trebuie să recunosc că în acest an am vrut musai o căsuță pe malul mării ca să nu mă mișc de acolo. Doar să zac. Că n-a fost așa, din cauza vremii, este altă poveste. Am ales pur și simplu la întâmplare, atât cazarea cât și zona. Știam doar că drumul este mai lung decât cel până în Thassos cu mașina, știam că plaja din fața locației e cu pietre, cu mulți țânțari și arici de mare, dar ne-am asumat. Fie ce-o fi, ne-am zis. Kamala Apartments se numește. Am făcut eu un filmuleț pe care l-am urcat pe youtube, AICI.

Ziua 1 – 23 iunie

Am plecat din București la 4 dimineața. Era răcoare. În Bulgaria, când am trecut pe lângă Sofia la bordul mașinii arătau 9 grade. Afară erau niște nori groși de ceață, parcă mergeam la ski nu la mare. Când am făcut popasul, realmente am dârdâit de frig. Am zis că nu-i panică, în Grecia e cald și soare.

Am ajuns la ora 16. Foarte funny a fost că în momentul în care waze – mulțumim Getuța – ne-a dus cu o precizie până la stațiunea-orășel, ne-am trezit în fața falezei. Fâșia de drum dintre mare și căsuțe era îngustă cât să încapă o masină de mici dimensiuni. Ne-am panicat, adică eu nu băieții. Am întrebat niște băieți care se plimbau cu scuterul și ne-au dus până la micul hotel Kalama Apartments. Stresul nu s-a oprit pentru că trebuia să traversăm un râu pentru a ajunge la locație și ghiciți ce? Podul pentru mașini era dezafectat iar trecerea se făcea printr-o groapă cu pietre. Am trecut cu bine dar nu fără emoții.

Pe cer erau nori.

Ziua 2 – 24 iunie

Ne-am trezit cu nasul în mare. Ne-am făcut cafea și am explorat puțin plaja. Frigul de afară m-a făcut să-mi doresc să intru în casă. Am decis să plecăm să vizităm pentru că prognoza nu era îmbucurătoare.

Am fost la Volos și la Argalasti. Am scris AICI despre această zi.

Ziua 3 – 25 iunie

Soare cu dinți. Am decis să mergem la plajă și prin împrejurimi. În această stațiune cu numele Kalama erau doar 2 taverne și o cafenea. O plajă amenajată, foarte îngustă, în fața uneia din taverne, unde am mâncat în fiecare zi la prânz. Seara ieșeam la cafenea pentru ceva lights, o  felie de pizza sau salată. În rest nimic. Nici măcar un mini market. Dimineața venea o mașină cu produse de brutărie, pâine, plăcinte cu spanac și brânză și/sau covrigi. Mai trecea zilnic și o mașină cu fructe și legume.

Mi-a plăcut la nebunie sălbăticia locului. Mă gândesc că nu e chiar o plăcere să locuiești acolo, dar ca turist, cu copii sau care caută o oază de liniște, e minunat. Seara, când ne întorceam spre casă, mergeam prin stufăriș și măslini. Ne auzeam pur și simplu pașii. O liniște serenă. Doar zumzet de cicade, zi și noapte.

În această zi am profitat de puținele raze de soare și nu am dus fetele la prânz la culcare. De fapt în toată această vacanță le-am lăsat să facă ce vor ele. În curtea de la Kalama este loc de joacă și s-au jucat în voie cât au vrut, s-au dat în leagăne, în tobogan și pe niște sfori cu inele.

Spre după-amiază s-a întețit vântul și au apărut nori de ploaie.

Ziua 4, 5 și 6 – 26, 27, 28 iunie

Ploaie mocănească. Frig de-mi clănțăneau dinții. Auzeam că toată Grecia, inclusiv România, e cuprinsă de ploi. În Halkidiki apele luaseră mașini. Am decis să plecăm să vizităm peninsula, să vedem ce ne oferă cu ploi cu tot.

Am purces către Platania, o plajă pe aceeași coastă de vest. Din păcate ploaia nu prea ne-a dat de ales. Ne-am adăpostit la o tavernă unde am luat prânzul. Nu vedeai țipenie de om. De fapt văzusem 3 mașini cu număr de România dar unde erau ascunși oamenii nu știu.

După ce am luat masa am plecat către un oraș de munte: Milies. După multe serpentine scurte am oprit în stațiunea montană unde pentru moment erau doar câțiva stropi de ploaie. Oprisem fix în fața unei cafenele cochete, gen 5togo la noi. O minunăție de cățel trona în fața cafenelei, fetele s-au jucat puțin cu ea. Apoi am plecat să vedem biserica veche de peste 300 de ani și un muzeu tradițional. Ambele erau închise pentru că era trecut de ora 2. Am admirat ferestrele, casele de piatră în trepte, am mirosit parfumul pinilor și ne-am bucurat de priveliștea amorțită, fără picior de om, prin stropii de ploaie. Făceam poze și ne amuzam de figurile noastre înfrigurate de parcă am fi fost într-un început de toamnă.

Poze am postat mai multe pe pagina de facebook, adică AICI.

Ziua 7 – 29 iunie

Prima zi cu soare fără nori și ploi. Aveam deja în plan să mergem pe coasta de est a peninsulei Pelion, la celebra plajă Agios Ioannis. A fost un drum cu adrenalină dar superb. Multe serpentine, abrupte și înguste, plin cu hortensii de toate culorile. Casele și peisajele uluitoare. Ultimii 2-3 kilometri am crezut că nu mai ajungem. Se vedea plaja dar panta era foarte înclinată. Am descoperit o plajă superbă, cu oameni puțini, apă de cristal chiar dacă nu pietre. Ne-am petrecut o zi minunată, prima cu soare fără ploi și nori.

Ziua 8 – 30 iunie

Prognoza meteo era din ce în ce mai bună așa că am decis să testăm și plajele de la noi, din Kalamos. Din păcate, pe plaja din fața hotelului nostru nu puteam face baie, aricii de mare erau la ei acasă. Dacă eu nu aș fi intrat chiar și cu papuci speciali, atunci nici fetelor nu le puteam cere asta.

Am descoperit plaja mică din fața celei de a doua taverne. Eram singuri acolo cu 6 șezlonguri. Apa limpede, extrem de caldă, plajă cu pietricele dar și puțin nisip. Fetele și-au făcut de cap cu salteaua de apă, cu colace și aripioare, s-au jucat cu pietre, scoici și crabi.

Pe 1 iulie urma să plecăm dar gazdele de la Kalama Apartments au fost de treabă și ne-au oferit încă 2 zile de cazare gratuită. Am putut să stăm doar una, esențială. Am profitat și am făcut plajă iar seara am admirat apusul superb din Kalamos.

Am scris un text destul de lung, dar pentru că am fost întrebați de toată lumea cum a fost ”acolo”, în zona asta necunoscută a Greciei, am așternut pe blog impresiile.

Răspunsul nostru este: depinde ce-ți dorești. Noua ne-a plăcut mult Pelion. Nu mai suntem de nopți pierdute, avem copii, căutăm liniște și pace. Am descoperit un tărâm fabulos, cu multe surprize frumoase, cu apus superb și oameni calzi. Sătucul Kalamos, unde aveam noi cazarea, este un loc parcă uitat de lume, un loc secret ascuns în văzul lumii.

Aici am descoperit crabii din scoici, aricii de mare și călugărițele (insecte). Aici am văzut drumuri sinuoase, înguste doldora de hortensii colorate. Aici muntele chiar sărută marea, cum se spune. Priveliștea de sus, de pe munte, te lasă fără răsuflare, parcă ai vedea harta Greciei. Chiar nu a contat că nu am avut magazine cu suveniruri și plaje cu nisip fin. Nu am auzit limba română 8 zile și tare reconfortant a fost. Și, un fapt care a contat pentru mine mult, a fost că l-am avut pe tata cu noi și sper din tot sufletul că s-a simțit bine cu noi.

Acestea fiind zise, sper că, citind aceste rânduri, să închideți ochii și să vă lăsați purtați de valurile mării de cristal, să amușinați mirosul de pin și sare din peninsula Pelion a Greciei.

Mai jos las și filmulețul cu micuța plajă din fața hotelului nostru.