Lumea pe care o știam dispare.

Distanțarea socială, izolarea, pandemia sunt subiecte fierbinți care au determinat branduri gigant internaționale să ia atitudine la nivel de identitate vizuală.

Având în vedere că știu cât de important este un manual de brand pentru un conglomerat corporativ, în sensul că un manual are niște reguli foarte stricte în a folosi sigla, apreciez decizia acestora de a-și redesena propriile sigle în această perioadă de distanțare socială. 

Solidaritatea care a luat naștere din cauza răspândirii coronavirusului în întreaga lume mă fascinează și mă bucură. 

Acum două seri am văzut la știrile Protv că cei de la K League din Coreea de Sud au schimbat logo-ul în această perioadă, punând o mască mingii. 

Așa mi-a venit ideea să vă arăt alte sigle mari care au suferit transformări în această perioadă.

Tot la postul tv mai sus amintit am văzut o știre similară, pe la începutul izolării, despre un alt club de fotbal din Marea Britanie. Dar nu am reținut care și nici că reușesc să-l găsesc acum.

Însă, vă pot prezenta mai jos unele din cele mai mari corporații care și-au modificat logo-urile în această perioadă de distanțare socială în semn de solidaritate cu umanitatea.

McDonald’s din Brazilia a fost printre primele branduri care şi-a schimbat sigla iconică. Au despărţit cele două arcade aurii în semn de solidaritate cu vremurile pe care le traversăm. Imaginea a fost postată pe pagina de Facebook a companiei.

Audi și Volkswagen au urmat imediat și au creat versiuni de distanțare socială ale siglelor lor.

Un panoul publicitar al Coca-Cola din Times Square, New York, promovează „Distancing Social” pe fondul focarului de coronavirus. Acolo chiar nu este o glumă. Sigla este însoţită de sloganul: „A păstra distanţa este cel mai bun mod de a rămâne conectaţi“.

Și brandul de echipamente sport, Kappa, a pus un spațiu între bărbatul și femeia care stau spate în spate în sigla originală.

Un alt titan în industria auto, Mercedez Benz decide să modifice logo-ul pentru a susține decizia guvernelor de a păstra distanțare socială pentru a reduce riscul de răspândire a celui mai mare flagel din timpurile noastre.

Din ce am mai citit, se pare că această decizie a marilor branduri de a-și schimba logo-ul a primit și multe critici pe motiv că “mărcile care proiectează logo-uri de distanțare socială au potențialul de a diminua severitatea situației prin care trecem”.

Later edit: Și Hyundai se alătură acestui demers. Iată noul logo.

Surse: Mediafax, CNN, Adevărul

The post Branduri gigant au ales să-și modifice sigla în perioada coronavirus în semn de solidaritate appeared first on Laurabucur.ro.

Ieri, Mia m-a întrebat cum arată Mama Natură.

I-am spus că arată așa cum și-o imaginează ea. Urmează să mi-o deseneze.

Într-o seară, tot Mia a izbucnit în plâns. Era destul de târziu, ne pregăteam de culcare și ea a avut nevoie la baie. Apoi m-a rugat să stau cu ea. Îmi tot punea întrebări despre situația în care ne aflăm și observam că în timp ce vorbeam, ochii i se înroșeau gata-gata să-i țâșnească lacrimile. Apoi a pornit un plâns din toți rărunchii, așa cum stătea ea pe wc. Am lăsat-o să verse toate lacrimile ei micuțe, chiar și pe ale mele.

Mi-a spus că-i e dor de Natură.

Într-o altă seară, stăteam toate trei în pat și ne pregăteam de nani. Terminasem povestea de citit (o carte tare drăguță despre curaj) și mai vorbeam un pic. Apoi dintr-odată, Mia mi-a spus că-l urăște pe coronavirus, că vrea să plece, să ne lase în pace să putem ieși afară din case. Apoi a început să plângă. 

I-am spus că trebuie să avem curaj și răbdare. Va pleca într-un final și vom ieși afară să ne bucurăm de soare și de primăvară.

Apoi le-am invitat să respirăm conștient. Evident că m-au întrebat ce-i aia. 

Le-am povestit mereu că noi respirăm oxigenul pe care-l dau copacii și toate plantele de pe Pământ și că noi, ființele vii, nu am putea trăi fără păduri. De aceea este foarte important să avem grijă de ele.

Le-am povestit despre analogia cu pădurea amazoniană care reprezintă plămânii planetei. Că noi oamenii, cei cu intenții rele desigur, au tăiat foarte mulți copaci din această pădure care acum riscă să fie amenințată. Și iată acum că o boală, un virus (covid 19) ne afectează plămânii, exact ce noi am distrus Mamei Natură.

A doua zi Mia mi-a arătat desenul ei.

Povestea: Natura e cea de sus supărată pe om că a tăiat păduri. Omul de jos râde și nu-i pasă. Atunci natura îl trimite pe Coronavirus. Bulele sunt texte, iar punctele sunt viruși aflați în depărtare.

Cu câteva zile, înainte de desenul de mai sus, mi-a arătat un altul făcut de ea.

Cred că înțelegeți ce reprezintă.

Și știți care e primul lucru pe care vrea să-l facă atunci când vom ieși din izolare?

Vrea să planteze un copac.

Dacă vă place să veniți în vizită pe la mine, vă invit să dați subscribe la blog pentru a fi la curent cu alte articole, să mă urmăriți și pe facebook – AICI sau pe Instagram – AICI.

Foto cover: Anastasiya Romanova on Unsplash

The post Când un copil de 6 ani știe mai bine decât adulții care-i treaba cu Natura appeared first on Laurabucur.ro.

Ziua #numaistiucat de #stauacasa cu copiii.

Da, am pierdut șirul zilelor, nu mai știu când e luni și când e sâmbătă. Toate-s la fel. Singurul reper este ciorba care știu că trebuie să țină 2 zile. Mai nou 3 și mi se rupe.

Zilele trecute m-am bucurat că e vreme urâtă, știam cel puțin că asta îi face pe oameni să stea în casă. Cum a dat soarele, cum îi mănâncă tălpile.

Azi Eva se uita cu jind pe fereastră. Printre crengile înmugurite de copaci auzeam glasuri de copii. Mă uit și eu mai bine, văd o familie cu doi copii jucând ceva în parcare printre mașini.

Eva mi-a zis că-i e dor să iasă afară. Am înghițit în sec. Am început să mă simt vinovată că eu măcar ies afară cu Yuna.

Mă bucur că Eva are o clasă mișto cu colegi faini, intră mai mulți și joacă un joc online. Îi aud cum se hlizesc și că sunt uniți.

Mia mă întreabă în fiecare dimineață: „Azi ce facem?”. Iar eu repet scenariul devenit pe zi ce trece mai neinteresant.

Mă uit în jurul meu, online desigur, și mă minunez ce activi sunt totuși oamenii de când stau în case și câte lucruri reușesc să facă. 

Păi să vă zic ce au făcut alții iar eu deloc:

1. Nu mi-am făcut deloc manichiura.

2. Nu stau ziua în pijamale pentru că de fapt eu NU am deloc pijamale. Mă gândesc să-mi comand unele.

3. Nu mă pieptăn nici măcar când ies afară cu Yuna, machiajul și parfumul ies din discuție. 

4. De cele mai multe ori ies cu Yuna în hainele cu care stau în casă. Știu că (poate) nu e bine, dar atât mi-e de lene.

5. Port tricouri din ce în ce mai largi, în timp ce alții se mențin în formă cu Zumba sau Pilates online.

Azi a fost din categoria „crimă și pedeapsă”, am făcut ordine, dar ordine printre jucăriile alea minuscule adunate de la toate ouăle Kinder și de la toate campaniile cu stickeez și popstickuri. M-am băgat și în biroul Evei unde nu mai puteai arunca niciun ac de atâtea fișe. Sunt mândră de mine.

A, da. Am mai reușit să curăț pereții din hol, inclusiv tavan, care erau plini de bale uscate de la Yuna. Nu vreți să știți cât am frecat.

Trei sau chiar patru zile m-am câcâit să-mi comand niște cărți online. Nu-mi plac e-book-urile. După ce am adunat în coș din vreo 4 librării câteva cărți, am comandat doar UNA. Editura Litera are transport gratuit și la comandă minimă de 49 lei, primești jurnalul lui Michelle Obama. (Înițial am zis că e cartea și mă bucuram nespus, noroc că am citit mai bine)

Mă rog în fiecare zi la doamne-doamne să fie Yuna bine, numai o criză de-a ei nu avem nevoie în perioada asta.

Mă mai rog și să fie soțul bine pentru că el încă mai are drumuri de făcut și, colac peste pupăză, a mai făcut și o otită urâtă.

Normal, mă rog și pentru copilele astea ale mele să fie bine, mă mir că nu mi s-au urcat încă în cap de atâta închis în casă. Partea cea mai urâtă la apartamentele din Calea Călărași e că au niște balcoane, de fapt logii cred că se numesc, înalte și închise, de mai bine nu ar fi fost. Nici nu înțeleg de ce sunt atât de scumpe apartamentele în zona asta. Zău așa!

Dar cel mai și cel mai mult mi-e dor de Love Yard Sale. Nu am cuvinte să descriu ce simt în legătură cu asta. Într-o zi o să scriu…

Dacă vă place să veniți în vizită pe la mine, vă invit să dați subscribe la blog pentru a fi la curent cu alte articole, să mă urmăriți și pe facebook – AICI sau pe Instagram – AICI.

Acest articol în introduc în campania #CampanieColectivă, inițiată de comunitatea #DigitalParentsTalks denumită #JurnalDePrevenție .

The post Când ciorba este singura care face diferența între luni și sâmbătă. Ziua #numaistiucat appeared first on Laurabucur.ro.

De ce? 

Nu că ar fi trecut prea multe iar eu, de multă treabă ce-am avut, nu le-am mai ținut șirul. 

Pur și simplu am vrut să închid ochii și să nu mai țin cont cum și în ce fel trec zilele. În ultimele două zile nu m-am simțit în apele mele, motiv pentru care am trecut la întăriri externe: vitamine și magneziu.

În schimb, am apucat în aceste zile să fac ceva ce-mi propusesem, un layout atractiv, sper eu, pentru a nota mesele zilelor unei săptămâni.

În această ultimă săptămână care a trecut, am descoperit cât de liniștitor este să ai mesele planificate. Eu practic am scăpat de corvoada întrebării: „azi ce mai mâncăm?”.

Nu este prima oară când planific mesele, desigur. Am mai făcut-o și în perioade „normale”, însă nu eram atât de consecventă în a le respecta. De data aceasta nu am lăsat loc de negocieri.

Împreună cu fetele (soțul nu se bagă), stabilim ce mâncăm la cină pe următoarea săptămână. De regulă, soțul face cumpărăturile sâmbătă dimineața, iar noi vineri seara stabilim ce pofte avem pe următoarea săptămână.

Acum lucrurile au stat diferit. Adică am fost nevoite să ne gândim în avans cu 7 zile ce vrem și vor să mănânce dimineața, la prânz și seara.

Vă spun, e cumplit dacă nu ai mesele organizate. Cei cu copii presupun că-mi dau dreptate, mai ales în aceste vremuri.

Azi vreau să vă detaliez doar ceea ce ține de micul dejun pentru copii. 

Noi, adulții, avem cafeaua dimineață. Recunosc, nu luăm micul dejun. E sănătos sau nu, noi așa ne simțim confortabil.

Pentru fete e obligatoriu.

Azi e vineri, am făcut deja planul pentru următoarea săptămână, așa că vă las și vouă mai departe sugestiile și poftele noastre, poate vă inspiră, mai ales că sigur v-ați săturat să le dați doar lapte cu cereale. Zic și eu.

MIC DEJUN pentru copii

LUNI – Iaurt grecesc amestecat cu miere, cereale integrale (doar Eva vrea) și o mână de afine proaspete. Când nu avem afine sau fructe de pădure proaspete, apelăm la cele congelate.

MARȚI – Ceai (de mentă vor de regulă), pâine prăjită cu unt și gem (Mia preferă doar cu unt).

MIERCURI – Avocado frecat bine cu cremă de brânză, puțină sare și mărar sau pătrunjel. Îl mănâncă uns pe felii de pâine prăjită sau pe crackers cu roșii cherry.

JOI – Ou fiert moale pe care îl mănâncă astfel: felii subițiri de pâine unsă cu unt sunt înmuiate în gălbenușul moale.

VINERI – Lapte cu cereale care au ciocolată (recunosc că le dau și așa ceva pentru că e pasiunea lor).

SÂMBĂTĂ – Avocado amestecat cu banană și roșcove sau cacao. Un fel de ciocolată sănătoasă, zice Mia.

DUMINICĂ – Ou ochi sau poșat cu puțin unt topit și pâine.

Cam așa arată la noi un meniu de mic dejun.

Dacă vă inspiră, vă rog să-mi lăsați un comentariu și să-mi spuneți.

Dacă aveți sugestii, iar vă rog să lăsați un comentariu , mi-ar prinde și mie bine.

Și acum SUPRIZA.

Am făcut pentru voi ceva care sper că vă place. Un Freebie, adică un cadou,  pe care-l puteți descărca dând click mai jos.

>> DESCĂRCĂ GRATUIT:  PLANIFICATOR SIMPATIC PENTRU MIC DEJUN PENTRU COPII  <<

La voi cum a fost săptămâna aceasta?

Dacă v-au fost utile informațiile și sugestiile oferite aici de mine, vă invit să dați subscribe la blog pentru a fi la curent cu alte articole, să mă urmăriți și pe facebook – AICI sau pe Instagram – AICI.

NU UITAȚI, urmează să revin cu un planificator săptămânal pentru toată familia. Stay Tuned! Stay Safe!

Acest articol face parte din campania #CampanieColectivă, inițiată de comunitatea #DigitalParentsTalks denumită #JurnalDePrevenție

The post Ce le mai dau copiilor să mănânce la micul dejun și un FREEBIE pentru voi care să vă ajute să planificați mesele dimineața appeared first on Laurabucur.ro.

Un VIRUS extrem de contagios invadează lumea.

Nimeni nu știe ce e cu el, este extrem de molipsitor, se răspândește în toată lumea cu o viteza uluitoare că nimeni nu poate spune cu precizie numărul morților, fiind mereu în creștere. Focarul este în Hong Kong.

Este un virus foarte rezistent, un virus care se transmite pe căi aeriene și care rezistă mult timp pe suprafețe.

Nimeni nu știe ce e cu el. Nu există vaccin. Oamenii mor pe capete.

Contagion este un film realizat în 2011. Are o distribuție foarte bună dar este genul de peliculă la care nu m-aș fi uitat în mod obișnuit, filmele de tip „apocalipsă” nu mă atrag.

Însă acest film, repet, făcut acum 9 ani, te lovește în moalele capului cu precizia cu care descrie răspândirea unui virus similar cu Covid 19 din zilele noastre. Din film nu lipsesc nici panica generală, nici teoria conspirației, nici invadarea supermarketurilor, iar singura soluție pentru a stopa virusul este

IZOLAREA.

Vă sună cunoscut?

Contagion m-a răvășit, mi-a dat fiori și mi-a arătat că NU doar viața bate filmul, așa cum bine spunea o prietenă de-a mea într-o postare pe facebook.

Contagion va fi difuzat în curând pe Netflix. Nu-l ratați, nu doar ca recomandare pe timp de #sta acasă, dar reprezintă exact zilele pe care le trăim.

În încheiere vă mai las ceva interesant.

Se pare că cercetătorul imunolog W. Ian Lipkin (intrați pe linkul din nume) a fost consultant în filmul mai sus amintit DAR implicat și în ce se întâmplă în zilele noastre, făcând parte din echipa de experți din China.

Și vă mai las ceva interesant, un fel de istorie a pandemiilor de-a lungul vremii.

Aceasta a fost ziua 6 de #stauacasa cu copiii.

The post Când viața dă copy-paste după un film realizat acum 9 ani appeared first on Laurabucur.ro.

Norocul nostru a fost că a bătut vântul destul de tare și rece în București, așa că nu prea ne-a părut rău că stăm în casă.

În cele două zile fiecare a făcut ce a vrut, desigur, respectând ritmul zilei (spălat, mese, odihnă). 

Duminică, adică ieri, Eva mea a vrut clătite. I-am zis, le faci? A venit un mare DA pentru că ei îi place foarte mult în bucătărie. Mie nu…

Am pregătit ingredientele pentru compoziție:

• 2 ouă

• apă minerală

• făină albă

• un praf de sare

• puțin ulei

Apoi am constatat că nu avem gemuri în casă. Pentru că noi nu avem cămară sau beci, nu avem unde să depozităm chestiile de iarnă. Deci da, la noi e fără stoc. Ce putem ține pentru o perioadă scurtă de timp, ținem pe balcon.

Așa că a trebuit să dau o fugă până la magazin să iau gem, plus ciocolată tartinabilă.

Apoi Eva a trecut la treabă. De prepararea lor la tigaie s-a ocupat tatăl asistate de cele două fiice.

Mai jos vă las filmulețul, sper să vă placă.

L-am editat deși într-un mod destul de rudimentar. 

Au ieșit în jur de 15 clătite care s-au topit în câteva minute. Eva și-a păstra una pentru azi la micul dejun.

Voi cum ați petrecut weekendul? Ați #statincasa ? Dacă da, cum v-ați petrecut timpul?

Acest articol face parte din campania #CampanieColectivă, inițiată de comunitatea #DigitalParentsTalks denumită #JurnalDePrevenție

The post Clătite de weekend sau cum poți să-i familiarizezi pe copii cu bucătăria (+ un video drăguț) appeared first on Laurabucur.ro.

Ne-am continuat viața în 4 (eu, fetele și câinele) acasă pe timp de zi și în 5 începând cu 6 seara. Fetele au fost foarte drăguțe toată ziua.

În schimb, ziua 3 de #stauacasă m-a ajutat să-mi conștientizez un pic frica și îngrijorarea resimțite la nivel fizic.

Acum când scriu este deja ziua 4 și s-a confirmat primul caz de copil infectat cu coronavirus. Are 1 an, a venit în contact cu o matușă din Italia, asimptomatică, pe 3 martie. 

E nasol ce se întâmplă.

Aseară îi spun soțului că de câteva zile simt așa ceva în partea stângă, în dreptul inimii. Nu pot să descriu exact, nu sunt dureri sau înțepături, nici măcar nu aș putea spune că sunt palpitații, ci simt așa ca o căldură, apoi ca o răcoare.

El îmi răspunde pe ton de glumă că o fi teama de moarte.

Recunosc că mi-e frică de moarte, până la urmă toți trăim cu această teamă de necunoscut. Probabil că și spaima de avion tot de aici se trage, de la frica de moarte. Frica este o reacție normală a psihicului nostru, este instictul de supraviețuire. FRICA este normal să existe. Este gardianul care ne ajută să luăm decizii pentru a ne proteja.

Dar…

De câteva zile am și o alergie care îmi dă mâncărimi de nas și ochi continue. Fix acum când eu trebuie să duc cât mai puțin mâinile la nas și gură, eu sunt nevoită s-o fac minute-n șir. 

Ieșirile cu Yuna la plimbare îmi dau răgaz să reflectez la ce mi se întâmplă. Deși sunt panicoasă de fel și un picuț ipohondră (ok, un pic mai mult), consider că-n această perioadă am acționat cu calm. Nu ne-am făcut provizii ca disperații, nu am atacat farmaciile, am evitat complet locurile cu oameni, am ținut copiii în casă. Am luat decizii corecte și de bun simț, zic eu.

Doar că aceste reacții ale corpului meu m-au pus pe gânduri. Mi-e clar că sistemul meu (al nostru de fapt) nervos este sub presiune maximă, că ochii și urechile interceptează tot felul de informații și imagini alarmante care se manifestă la nivel subconștient iar organismul reacționează.

Panica scade imunitatea

Trebuie să fac ceva, mi-am zis. Panica și îngrijorarea scad imunitatea și fix de asta nu am nevoie acum. AM nevoie de putere, de corp și minte sănătoase. Ultimul lucru de care avem nevoie feicare dintre noi, ăștia sănătoși, este să ajungem la vreun spital.

Un articol în acest sens, care să mă ajute să iau măsuri, a venit la țanc. „5 practici ca să îți dezvolți resursele spirituale” găsiți pe blogul Pur și simplu.

Unul din lucrurile menționate în articol deja îl fac: scriu pe acest blog jurnalul meu. Asta mă ajută, cum spuneam, să-mi păstrez rațiunea și sănătatea mintală. Puteți s-o faceți și voi, chiar dacă nu aveți blog. O faceți într-un jurnal intim.

Încă ceva ce am făcut zilele acestea și am constatat că mi-a făcut tare bine, am privit mult copacii și florile înflorite. Mi-am luat energie din ele. Iar aseară l-am rugat pe soț să-mi aducă flori pentru că cele primite de 8 martie se ofiliseră.

Vă doresc un weekend liniștit de STAT ACASĂ! Și faceți pace cu frica.

Acest articol face parte din campania #CampanieColectivă, inițiată de comunitatea #DigitalParentsTalks denumită #JurnalDePrevenție

The post Frica e important să existe, dar ce facem cu ea? appeared first on Laurabucur.ro.

De fapt, acum când scriu, este deja ziua a treia, dar e 7 dimineața. Așa că nu am mare lucru de spus decât că până la această oră am scos câinele afară, am pus o mașină de spălat și m-am așezat la masă cu cafeaua aburindă să aștern câteva rânduri.

În prima zi am reușit să fac un program împreună cu fetele pe care să-l urmăm în perioada imediată. Pentru că rutina s-a schimbat iar eu nu sunt mama organizării, este foarte important să avem niște direcții pe care să le urmăm.

Overall, ziua 1 a fost neașteptat de bună, fetele au stat doar în casă, eu am mai ieșit cu Yuna la plimbare prin zonele aerisite (e drept că acum parcă e mai puțină lume pe stradă) și în general ne-am înțeles bine.

Două lucruri importante pe care le-am făcut în ziua 1 au fost:

1. Să planificăm mesele pe o săptămână

2. Să organizăm rutina zilnică + câteva sarcini pe care le-am dat fetelor

Ziua 2 a început bine, cu excepția faptului că eu am dormit foarte prost din cauza unei alergii, m-a mâncat nasul cred că timp de o oră. Până să se trezească fetele am citit vreo 3 articole de la bloggerii mei preferați și câteva articole pe tema coronavirus din surse serioase. Apoi am decis să nu mai citesc nimic.

Fetele s-au trezit și respectat conduita pe care am decis-o împreună. Dacă în zilele de weekend sau vacanțe, se trezeau și făceau ce voiau, mergeau la baie când nu se mai puteau ține pe ele sau se spălau pe dinți după insistențele mele, acum am schimbat foaia.

Tabelul de peste zi pentru fete arată cam așa:

DIMINEAȚA

• Trezirea (cu speranța că se trezesc amândouă odată).

• Baie direct: pipi, spălat mâini 20 secunde, față, dinți.

• Micul dejun: în fiecare zi altceva, o să am un articol și cu mesele noastre.

• Teme Eva.

Aici dezvolt un pic. Eva e în clasa a 2 a, încă nu are teme foarte multe, dar are. Doamna învățătoare le-a dat în avans pentru 2-3 zile, urmând să ne comunice pe whatsapp ce facem mai departe. Nu știu cum se va rezolva cu recuperarea orelor de predare. Vedem.

Eva preferă să-și facă temele dimineața. E ca mine. Apoi eu i le verific.

În acest timp, Mia se joacă. O las chiar și la tabletă pentru că așa știu sigur că o lasă în pace pe sor-sa.

• Activități: am ales să facem câte o pictură pe zi. Facem și expoziție, le-am pus deja prima lucrare pe perete. Ne inspirăm de AICI.

Mi-am propus cu ele să fac mai multe tipuri de activități pe zi. Printre acestea se numără:

• Puțină mișcare, gimnastică de pe youtube
• Studiul a câte unui pictor (a sosit vremea să-mi șterg de praf albumele de artă)
• Gătit împreună

Deocamdată doar pictura am dus-o la bun sfârșit.

PRÂNZ

Masa care constă în supă/ciorbă.

• Odihnă o oră. Dacă nu vor să doarmă, stau în pat liniștite. Eva citește, iar Mia cercetează cărți. Azi au jucat și Piticot.

• Gustare – de regulă un fruct.

SEARA

• 
  

  Joacă la liber (aici intră și tabletă sau TV, recunosc). M-au distrat pentru că s-au jucat fain. Eva și-a sters bine rolele, și-a făcut crosă din suportul de la microfonul ei de jucărie și puc de la un capac mai mare și a făcut din hol teren de hochei. 

Photo by Sven Brandsma on Unsplash

Mia a început să șteargă toate ușile cu șervețelele antibacteriene, iar după ce a văzut-o pe sor-sa cu rolele, și-a șters și ea bicicleta și și-au făcut amândouă trasee.

• Vine tatăl acasă, mai vorbesc/joacă cu el.

• Cina

• Spălat pe mâini și dinți

• Citit

• Culcare

Poate că nu e nimic nemaipomenit în ceea ce am zis eu până acum. Sper doar să vă inspir dacă vă împărtășesc rutina noastră zilnică în această perioadă de restriște. Vreau doar să vă arăt cum ne mobilizăm la nivel individual, ca familie, în criză. 

Despre partea financiară, ce provizii ne facem dacă ne facem, cum mă străduiesc să n-o iau razna că principala mea sursă de venit e compromisă sau poate și despre relația de cuplu în această perioadă, vă voi împărtăși zilele următoare.

ACUM CÂTE CEVA DESPRE MINE.

Ziua 2 a început bine, chit că somnul a fost prost. 

Fetele au fost ok, mai puțin Eva care a cam mârâit și protestat toată ziua. Mârâiala ei a explodat în momentul în care și-a răsturnat vaza cu lalele de pe birou. Am rămas calmă, deși simțeam cum nervii mei se încrețesc.  

A trecut momentul, ne-am continuat ziua fain, dar ea rămăsese setată pe modul „nemulțumire”. Lucrurile au degenerat până la limita în care nu am mai suportat și am explodat.

Îmi pare rău acum pentru că știu că nu am rezolvat nimic țipând la ea. După ce m-am calmat și s-a calmat și ea care între timp a avut nevoie de un plâns bun, am discutat amândouă despre situație. I-am explicat că trebuie să fim prietene, să rămânem uniți, nu se știe cât vom sta acasă și că va trebui să ne invetăm zilnic. Sper că am înțeles și eu și ea ceva.

Aș mai avea multe de spus dar mă opresc. Las cuvinte și pentru zilele 3, 4…

Aș mai vrea să menționez faptul că începând de azi, integrez aceste articole scrise zilnic (uau! nu știu dacă am scris vreodată zilnic) în campania demarată împreună cu comunitatea Digital Parents Talks, formată din bloggeri părinți, o #CampanieColectivă, numită #JurnalDePrevenție.

The post Cum ne organizăm și ce facem în aceste zile de restriște. Ziua 2 appeared first on Laurabucur.ro.

Prima zi.  Prima zi cu școli închise și copii rămași acasă.

Mă bucur că fetele sunt cu mine, că stăm împreună, chit că nu ăsta ne-a fost planul.

În ultimele două zile mi-a bubuit capul, mi-am stors creierii, m-am perpelit la foc mocnit. În weekendul acesta, pe 14 și 15 martie, aveam Love Yard Sale. La început am zis că nu-l anulez sau amân, mă rog, că suntem la început și că mai bine îl fac acum decât cine știe peste cât timp când cine știe ce va fi. M-am sfătuit cu prietena mea, am întrebat participantele care aveau păreri împărțite, am cântărit situația și pagubele, ceva simțeam că nu e bine.

Aseară am decis totuși să amân organizarea acestei ediții, prima de primăvară. M-am mai calmat, știu că am luat decizia bună. Dar nu vreau să vă spun ce zbucium sufletesc am. 

Pentru mine e scenariul cel mai rău posibil. Să nu știu cu exactitate când va fi următorul târg din care mă susțin. Am chirii și întrețineri de plătit. E principala mea sursă de venit. E groaznic, vă zic.

Da, e și soțul în peisaj, el muncește, el pleacă la serviciu, el se expune. El plătește alte chestii serioase în casă. Of! Nu știm ce va fi.

Un gând mi-a trecut fulgerător prin cap: poate mai bine eram angajată, așa știam că am un venit lunar safe. Dar mi-a fugit la fel de repede pentru că mi-am dat seama că nu aveam cu cine să las copiii. Mamă nu, soacra care nu se îngrămădește, tata nici atât. Deci singuri cuc.

Prima panică s-a declanșat de 1 martie. În 2-3 zile mi-am revenit deși urmăream avidă știrile. Mă amuzam când vedeam rafturile goale. Acum nu mai e glumă.

A doua panică a venit luni, pe 9 martie, pentru că acea zi m-a dat peste cap complet. Un simplu telefon de la o participantă speriată m-a întors pe dos. Știam că se îngroașă treaba dar totuși încercam să mă păstrez calmă. Nu de alta dar eu mă panichez foarte ușor, mă sperii și nu mai sunt rațională, nu mai știu ce am de făcut.

Trăim vremuri grele. Sau cel puțin eu.

Pentru mine, acest an 2020 a început cât se poate de nefericit. Luna decembrie s-a încheiat cu scarlatina Miei. Perioada de sărbători a fost numai cu drumuri la medici, testări de streptococ toată familia, antibiotice. La asta se mai adaugă și criza câinelui.

Ianuarie a debutat cu gripa A la Eva, apoi gripă la mine (deși testul a ieșit negativ) și stări nasoale cum nu am mai avut din copilărie. Februarie a continuat cu otita Miei care a fost o combinație ciudată de stări, printre care dureri musculare, care duceau clar la gripă. Am testat-o și pe ea de am zăpăcit-o. Încă o cură de antibiotice pentru otită. 

Încă o criză la câine.

Am pierdut și 2 colaborări.

Când eram pe linia de plutire pentru că ne reveniserăm toți cu sănătatea, pac! Yuna face din nou o criză la început de martie. Deja a 3 a criză în decurs de 2 luni…

Răceala din ianuarie, că nu știu dacă a fost sau nu gripă, m-a sleit rău de puteri. Încă mă resimt. Poate că și astenia își spune cuvântul.

Singurul lucru bun până la final de februarie era faptul că-n ianuarie luasem bilete de avion să plecăm la Roma. Găsisem și cazare faină prin Airbnb. DA, în sfârșit îmi vedeam visul împlinit. Mai aveam de rezolvat spaima de avion, de zbor. Am și scris despre asta AICI.

Acum s-a dus toată vacanța noastră plănuită pentru ziua Evei.

Asta să fie problema. Așa cum vorbeam și cu verișoara mea din Italia, să trecem noi cu bine peste asta că timp avem de concedii și plecări.

Trăim vremuri grele.

Speranța mea e ca românii să tragă învățăminte de la Italia. Să fim precauți, responsabili și cinstiți.

Acum vă las. Mâine vă povestesc ce am făcut azi cu fetele acasă. Deși până-n ora 12.00 nu am făcut mai nimic. Doar gânduri…

Photo by Kari Shea on Unsplash

The post Trăim vremuri grele. E timpul să apăsăm puțin pe pauză și să ne privim. Ziua 1 appeared first on Laurabucur.ro.