Ședință foto 2016 

Ședință foto 2018 

Dacă în 2016 și în 2018 aveai de unde alege studioul foto, anul 2020 cu siguranță e diferit. Pe fondul „minunatului” covid, mulți poate că se feresc de orice activitate care presupune interacțiunea umană. Eu am considerat că nu e cu nimic diferit față de mersul într-un magazin alimentar. Mai mult decât atât, la studioul foto suntem doar noi și fotograful, iar regulile de igienă și distanțare le aplicăm oriunde am fi.

Interior sau exterior?

Am observat că o parte din fotografi au ales să realizeze ședințele foto de Crăciun în aer liber, alții își continuă activitatea indoor. Nu e ușor pentru nimeni, nici pentru cei care au făcut din această pasiune un business și trebuie să meargă mai departe, nici pentru noi care ne dorim să păstrăm amintiri frumoase în albume foto.

Eu am ales să-l susțin pe Cristian Buturugă, un tânăr fotograf talentat și serios. Interacțiunea noastră e mai veche, de ceva timp a devenit fotograful oficial al edițiilor Love Yard Sale. Puteți admira fotografiile de la ediția aniversară AICI. Deși nu e greu să surprinzi dorințele femeilor în imagini, Cristian a reușit să surprindă din spiritul târgului. Și asta mi-a plăcut.

Pentru că este pasionat de ceea ce face, a trecut la nivelul următor și și-a creat în studio 3 decoruri minunate de Crăciun. Ce mi-a plăcut enorm a fost că, împreună cu colegul său care se ocupă de partea video, a construit de la zero cele 3 fundaluri pentru sesiunile foto.

Băieții au realizat și un filmulț making of dar nu-l pot urca aici, deocamdată, pentru că este prea mare.

Pe scurt, am stabilit ziua în care să vin cu fetele. Am ales o zi din timpul săptămânii pentru că am decis să facă doar fetele fotografii.

Studioul este compartimentat în 3 camere, iar 2 sunt amenajate cu cele 3 decoruri. Ședința a durat 2 ore jumătate, asta pentru fetele s-au simțit atât de bine și nu mai voiau să plecăm de acolo. Nici foame nu le-a fost.

Dar las mai bine imaginile să vorbească: ședință foto de Crăciun 2020.

Primul decor e mai de acomodare.

Al doilea decor a fost cel mai apreciat.

Le-a plăcut zăpada artificială și Mia nu s-a lăsat până nu a plecat cu un bulgăre de „zăpadă”. 

Mie mi-a plăcut cel de-al treile decor, foarte cosy și intim și mi se pare că au ieșit cele mai frumoase poze.

Mulțumim mult, Cristi!

Dacă vă plac fotografiile și sunteți interesați de o ședință foto la Cristian Buturugă puteți face rezervări direct la nr de telefon: 0731.23.45.32.

Ședința foto durează 1 oră în toate cele 3 decoruri și costă 400 lei.

Vi se vor livra 40 de fotografii profesionale digitale.

BONUS: 5 fotografii 10×15 printate.

Și, dacă îți place blogul meu, te invit să dai subscribe aici pentru a fi la curent cu noi articole, să mă urmărești și pe facebook – AICI sau pe Instagram – AICI. Mulțumesc.

The post Ședință foto de Crăciun pe timp de pandemie 2020 appeared first on Laurabucur.ro.

Prima zi.  Prima zi cu școli închise și copii rămași acasă.

Mă bucur că fetele sunt cu mine, că stăm împreună, chit că nu ăsta ne-a fost planul.

În ultimele două zile mi-a bubuit capul, mi-am stors creierii, m-am perpelit la foc mocnit. În weekendul acesta, pe 14 și 15 martie, aveam Love Yard Sale. La început am zis că nu-l anulez sau amân, mă rog, că suntem la început și că mai bine îl fac acum decât cine știe peste cât timp când cine știe ce va fi. M-am sfătuit cu prietena mea, am întrebat participantele care aveau păreri împărțite, am cântărit situația și pagubele, ceva simțeam că nu e bine.

Aseară am decis totuși să amân organizarea acestei ediții, prima de primăvară. M-am mai calmat, știu că am luat decizia bună. Dar nu vreau să vă spun ce zbucium sufletesc am. 

Pentru mine e scenariul cel mai rău posibil. Să nu știu cu exactitate când va fi următorul târg din care mă susțin. Am chirii și întrețineri de plătit. E principala mea sursă de venit. E groaznic, vă zic.

Da, e și soțul în peisaj, el muncește, el pleacă la serviciu, el se expune. El plătește alte chestii serioase în casă. Of! Nu știm ce va fi.

Un gând mi-a trecut fulgerător prin cap: poate mai bine eram angajată, așa știam că am un venit lunar safe. Dar mi-a fugit la fel de repede pentru că mi-am dat seama că nu aveam cu cine să las copiii. Mamă nu, soacra care nu se îngrămădește, tata nici atât. Deci singuri cuc.

Prima panică s-a declanșat de 1 martie. În 2-3 zile mi-am revenit deși urmăream avidă știrile. Mă amuzam când vedeam rafturile goale. Acum nu mai e glumă.

A doua panică a venit luni, pe 9 martie, pentru că acea zi m-a dat peste cap complet. Un simplu telefon de la o participantă speriată m-a întors pe dos. Știam că se îngroașă treaba dar totuși încercam să mă păstrez calmă. Nu de alta dar eu mă panichez foarte ușor, mă sperii și nu mai sunt rațională, nu mai știu ce am de făcut.

Trăim vremuri grele. Sau cel puțin eu.

Pentru mine, acest an 2020 a început cât se poate de nefericit. Luna decembrie s-a încheiat cu scarlatina Miei. Perioada de sărbători a fost numai cu drumuri la medici, testări de streptococ toată familia, antibiotice. La asta se mai adaugă și criza câinelui.

Ianuarie a debutat cu gripa A la Eva, apoi gripă la mine (deși testul a ieșit negativ) și stări nasoale cum nu am mai avut din copilărie. Februarie a continuat cu otita Miei care a fost o combinație ciudată de stări, printre care dureri musculare, care duceau clar la gripă. Am testat-o și pe ea de am zăpăcit-o. Încă o cură de antibiotice pentru otită. 

Încă o criză la câine.

Am pierdut și 2 colaborări.

Când eram pe linia de plutire pentru că ne reveniserăm toți cu sănătatea, pac! Yuna face din nou o criză la început de martie. Deja a 3 a criză în decurs de 2 luni…

Răceala din ianuarie, că nu știu dacă a fost sau nu gripă, m-a sleit rău de puteri. Încă mă resimt. Poate că și astenia își spune cuvântul.

Singurul lucru bun până la final de februarie era faptul că-n ianuarie luasem bilete de avion să plecăm la Roma. Găsisem și cazare faină prin Airbnb. DA, în sfârșit îmi vedeam visul împlinit. Mai aveam de rezolvat spaima de avion, de zbor. Am și scris despre asta AICI.

Acum s-a dus toată vacanța noastră plănuită pentru ziua Evei.

Asta să fie problema. Așa cum vorbeam și cu verișoara mea din Italia, să trecem noi cu bine peste asta că timp avem de concedii și plecări.

Trăim vremuri grele.

Speranța mea e ca românii să tragă învățăminte de la Italia. Să fim precauți, responsabili și cinstiți.

Acum vă las. Mâine vă povestesc ce am făcut azi cu fetele acasă. Deși până-n ora 12.00 nu am făcut mai nimic. Doar gânduri…

Photo by Kari Shea on Unsplash

The post Trăim vremuri grele. E timpul să apăsăm puțin pe pauză și să ne privim. Ziua 1 appeared first on Laurabucur.ro.

So, 10 zile de huzur doar eu cu Eva, Mia și Yuna. Și tata, desigur.

Foto: Aici eram la curte la un prieten de-a lui tata și toată lumea era preocupată de nuci verzi.

Gândul a fost să merg la Focșani și să zac. Și în cea mai mare parte a timpului asta am făcut. În afară de a îngriji de copii (chestiile de bază oricum le fac și singuri) și de câine, nu am făcut nimic altceva. Partea cu mâncarea (stresul meu zilnic de la București) a picat pe umerii lui tata, săracul. În rest am fost pe modulul „don’t worry be happy”.

Și pentru că azi e prima mea zi oficială de „vacanță” (cu fete la școli și grădinițe) am avut răgaz să mă gândesc la întâmplările funny, mai mult sau mai puțin simpatice sau ciudate pe care le-am trăit la Focșani în cele 10 zile. Ordinea e pur aleatorie. Le-am așternut fix cum au venit.

1. Înghețata fără zahăr la gelateria artizanală din Piața Unirii

Piața Unirii e centrul Focșaniului. Acolo tronează obeliscul sau „morcovul” – simbolul Unirii și al orașului, recent renovat. Vara aceasta mi s-a părut mai aglomerat decât în alte dăți, dar e drăguț să te plimbi. Așa am descoperit înghețata fără zahăr, de la o gelaterie artizanală.

Foto: Lor le place la Yogurterie. Alt loc fain în Piața Unirii.

2. Copii extrem de prietenoși cu câinii

La Focșani am dat peste cei mai prietenoși copii din lume. Nu exista zi să nu ieșim la plimbare toate 4 și Yuna să nu atragă spectatori. De la toddleri până la adolescenți, veneau să mângâie ditamai câinele meu de ciocolată. Erau curioși, întrebau ce rasă este și politicos mă întrebau dacă pot pune mâna pe el. Cool kids!

3. Dacă nu știați câinii mănâncă și copii

La polul opus se aflau în schimb părinții sau bunicii de copii, dar alții decât cei amintiți mai sus, care credeau că duc în lesă un monstru. Deși mă vedeau că sunt și cu 2 copii pe lângă un câine mare, își smuceau copiii strigând în gura mare că dacă se apropie de câinele meu vor fi mâncați. Mie nu mi se adresau, deci nu existam.

4. Cea care mi-a spus ca sunt bunică

În topul întâmplărilor ciudate din Focșani se află momentul în care o mamă de copil de vreun an m-a făcut bunică. 

5. Nu mai cunosc pe nimeni în orașul adolescenței mele

Cel mai trist e că în cele 10 zile cât m-am tot plimbat prin oraș nu am întâlnit nicio figură cunoscută. Aș fi vrut și eu să mai schimb impresii, să aflu lucruri noi dar nu a fost să fie.

6. În sfârșit au modernizat parcul de joacă pentru copii

Pe vremuri Focșaniul avea două parcuri mari și late, unul spre gară și altul în centru. Acum, cel dinspre gară e într-o stare deplorabilă, deci nu-l mai pot numi parc. În schimbul acestuia există un parc tânăr pe nume Schuman. Doar că acolo nu am călcat că nu dau voie cu câini!

Cel din centru rezistă și vestea bună e că au demarat renovările în această vară. În mijlocul acestuia este și un părculeț de joacă pentru copii. Singurul parc mai mare pentru copii. Anul acesta l-am descoperit modernizat.

7. Un parc de copii mult prea aglomerat

Reversul medaliei la ce am afirmat mai sus este aglomerația. Nu rezistam mai mult de 10-15 minute în parc. Era teribil de aglomerat, parcă se adunaseră toți copiii din oraș într-un singur spațiu de joacă. Norocul meu e că fetele erau de acord cu mine să plecăm.

8. Le-am dat fetelor pentru prima oară vată pe băț

Hai că am făcut-o și pe asta. Le-am dat în premieră fetelor să halească vată pe băț. Nu dați cu roșii, promit să nu se mai repete. Dar nu puteam să nu le povestesc cum am plâns eu la 10 ani după vata mea pe băț furată de un băiat.

9. Am fost pentru prima oară singură la mama

Știu că sună ciudat, dar faptul că am reușit să ajung singură la mama la cimitir mi-a dat așa o liniște. Am reușit să vorbesc cu ea în voie și s-o simt cel mai aproape…

10. Medicul veterinar care a auzit de medicul veterinar de la București

M-am bucurat sincer să văd că un medic de la un cabinet veterinar oarecare din Focșani a auzit de medicul actual al Yunei de la București. Mi-a dat încredere și speranță.

Așadar dragii mei, sper că v-a plăcut lectura ușoară din vacanța noastră. Vă las cu bine și vă doresc un început de an școlar fabulos!

The post 10 întâmplări mai mult sau mai puțin simpatice din Focșani appeared first on Laurabucur.ro.

În timp ce puneam pe “hârtie” ideile de mic dejun pe care-l fac eu la fete, am realizat că multe din ele conțin minunatul aliment: Avocado. Așa că m-am sucit și vă prezint 7 feluri în care poți mânca avocado în diferite combinații. Dar mai ales 7 feluri în care fetele mele preferă să-l mănânce.

Înainte de toate știți că avocado este de fapt un fruct. Dar este atât de versatil încât poți face multe chestii cu el.

Apoi, mai știți că avocado conţine acele grăsimi sănătoase şi o mulțime de nutrienţi esenţiali printre care fibre, potasiu, vitamina E, complexul de vitamine B şi acid folic. Cică are mai mult potasiu decât are o banană.

Cum alegi avocado?

Păi vă spun eu că am experiență în rateuri. Nu cumpărați foarte tari și foarte verzi, riscați să nu se coacă și să se strice mai rapid decât se coace. Eu prefer să iau avocado ready-to-eat, îl folosesc imediat și este perfect. Dar dacă totuși cumpărați mai tari e bine să îi țineți afară într-o pungă de hârtie lângă o banană. Se coace mai repede și mai bine.

Cum verifici că e copt un avocado?

Am învățat și asta. Rup codița și dacă se desprinde ușor atunci e copt fructul. 

Dar să trec la oile, pardon, meniurile mele. Și nu glumesc, fetele mele chiar îl adoră.

7 zile, 7 idei de mic dejun cu avocado:

1 Avocado cu branză sărată și mentă

Miezul este strivit bine cu furculița și amestecat cu brânza rasă sau sfărâmată. Nu mai pun sare să e deja sărată telemeaua. Adaug mentă proaspătă tăiată fin. Este uns pe pâine și deasupra pun – opțional – semințe de floarea soarelui.

Photo: arhiva personală

2 Mousse de ciocolată

Ăsta e un mic dejun dulce ca să zic așa. Avocado este pasat bine și amestecat cu cacao sau roșcove și o banană pentru dulceață. Este mâncat simplu sau pe felii de măr.

3 Avocado cu ou fiert

Acesta este un fel de truc pentru mofturoșii de ouă. La noi nu e cazul dar mai diversificăm și noi. Aceeași metodă: pasăm bine avocado apoi amestecăm cu oul fiert moale. Punem și puțină sare. Se mănâncă ca atare sau cu pâine.

Photo: Unsplash

4 Un fel de guacamole

Acum avocado-ul este tăiat cubulețe, nu zdrobit. Se mai taie fin o roșie, o ceapă (dar foarte puțin, e totuși dimineață), foarte puțin usturoi și lămâie. Fetele îl mănâncă pe felii de pâine prăjită și spun că sunt bruschete.

Photo: Unsplash

5 Avocado cu iaurt

Dau prin blenderul vertical avocado cu iaurt gras și, acum am două variante: fie îl fac dulce și adaug miere, fie îl las neutru sau sărat.

6 Omleta cu avocado

Pot spune că Eva a descoperit această combinație. Am făcut omleta simplă, am tăiat avocado feliuțe subțiri și am ras parmezan deasupra. Îl devorează pur și simplu.

7. Budincă de avocado

Asta e o budincă răcoritoare. Recunosc că nu am mai făcut-o demult fetelor. Amestec cu blenderul vertical avocado cu lapte de migdale (fără zahăr în general). Adaug apoi semințe de chia și puțină miere. Las la rece vreo jumătate de oră cât să se umfle semințele. Apoi e deliciu.

Photo: Unsplash

Gata, am terminat. Voi preparați copiilor avocado? Dacă da, cum?

Eu vreau să mai precizez că diversificarea Miei am început-o cu avocado. A fost cea mai bună alegere.

Și, dacă îți place blogul meu, te invit să dai subscribe aici pentru a fi la curent cu noi articole, să mă urmărești și pe facebook – AICI sau pe Instagram – AICI. Mulțumesc.

PS: În încheiere vă mai dau un pont mișto tare, amestecați salata de vinete cu un avocado. Este DEMENȚIAL la gust.

The post Cum să mănânci avocado sau 7 idei de mic dejun cu avocado pentru copii appeared first on Laurabucur.ro.

Fetele mele deja aveau 5 ani și jumătate și 2 ani spre 3, iar noi foarte puține fotografii, mai ales printate și în formulă de 4. Știți și voi cum e, de când cu era digitală, toate pozele le stocăm în telefon și, de cele mai multe ori, acolo și rămân.

Ce faci când vrei poze mai frumoase decât cele din telefon?

Se întâmpla în 2016…

În decembrie 2016 mi-am luat inima-n dinți și am sunat la un studio foto.  La Dodo Studio. Văzusem la ei niște imagini de poveste cu copii și mame și tați râzând cu gura până la urechi. Așa îmi doream și eu. Ne-am programat la ședința foto.

Când am ajuns la studio ne-au întâmpinat doi sau trei brăduți, un panou mare alb acoperit parțial cu o imagine nocturnă de oraș, două reflectoare și multă zăpadă artificială pe jos într-un spațiu relativ micuț. Inițial, am ridicat din sprânceană nedumerită. Doar acesta era decorul acela minunat în care adulți și copii zâmbeau din fotografii?

Ne-am schimbat timid de haine, fetele au început să se tăvălească prin zăpadă și să se joace cu renii și sania din decor. M-am bazat pe intuiție și bine am făcut. Ce a ieșit puteți vedea mai jos.

Fotografiile se livrează digital, în format highres, adică de print. Am printat și noi câteva dintre ele pe care am putut să le dăruim bunicilor de sărbători. M-am bucurat de ele mai mult decât orice alt cadou primit de Crăciun.

Se întâmplă în 2018…

La doi ani distanță am decis să reiau figura. Fetele mai crescuseră un pic și parcă mai voiam și eu poze cu toți 4. Am sunat din nou la Dodo Studio, ne-am programat și iată-ne în 2018, într-un alt decor mult mai generos din Calea Victoriei. Eu cu părul mai scurt, Eva cu păr de Rapunzel, Mia fără bretonel, iar tatăl ferchezuit și el.

Dacă în 2016 totul a fost pe repede înainte și nu prea am gândit nici măcar cu ce ne îmbrăcăm, iar soțul complet nepregătit (netuns și nebărbierit), pentru această ședință foto ne-am pregătit.

Ne-am pregătit cu stil pentru ședința foto

Pentru că știam demult de rochițele de basm făcute de Armonica, am vorbit cu fetele să-și aleagă câte o minunăție. Mia și-a dorit verde mentă cu ponei, iar Eva violet (e culoarea ei preferată) cu pisică regină. Mulțumim mult, dragă Monica. Rochițele pot fi văzute și cumpărate de pe pagina de facebook, AICI.

Eu am purtat o rochie-salopetă verde crud de la Happy Friday ca să mă asortez cu atât cu rochiile fetelor, cât și cu Crăciunul. Este atât de comodă  și de practică cum nu mă așteptam. Mulțumesc mult, Dacia 24, pentru că aduni așa creatori români faini. Magazinul fizic este chiar pe B-dul Dacia nr. 24, aproape de rondul de la Piața Romană.

Vă las mai jos să admirați fotografiile realizate de Dodo Studio care a reușit să surprindă exact ceea ce trebuie din spiritul familiei noastre. Programările pentru ședințe foto se pot face direct pe pagina lor de facebook, AICI sau pe site, AICI.

Mulțumim mult, Dodo, pentru minunățiile de mai sus!

Dacă îți place ce găsești aici pe blog, te invit să dai subscribe aici pentru a fi la curent cu noi articole, să mă urmărești și pe facebook – AICI, pe Instagram – AICI sau chiar pe Pinterest – AICI. Mulțumesc.

The post Poveste de Crăciun cu două fetițe blonde transpusă în imagini cu talent appeared first on Laurabucur.ro.

Mama ei a înscris-o la un atelier de chimie unde i-a plăcut foarte mult. Până acum a mers de două ori și a învățat să amestece diferite culori (adică substanțe) în niște sticluțe interesante, apoi a pictat cu ceva cretă colorată pe pânză și asta i-a plăcut cel mai mult…”

Acesta este un text spus de Eva mea.

La finalul cărții Fete rebele sunt două pagini goale, pe una din ele îți poți scrie propria poveste, iar pe cealaltă îți desenezi autoportretul. Ea a zis că aceasta va fi povestea ei după ce termină atelierul de chimie din cadrul eematico, la care merge în fiecare miercuri timp de o lună de zile. 

De când o știu i-a plăcut să exploreze. Cui copil nu-i place? Dar ea, de când a trecut de faza cu Minnie și Elsa, mi-a tot cerut diverse produse, lichide sau mai puțin lichide, pentru a le combina să vadă ce iese. Mă trezeam că am în congelator sau frigider diferite recipiente cu cine mai știe ce soluții prin ele. Pe unele combinații alimentare le mânca, era curioasă tare să vadă ce gust are experimentul ei. Pe altele, ne-alimentare, le lăsa la dospit și urmărea ce se întâmplă.

Îmi amintesc și acum că o combinație de-a ei făcuse mucegai și a vrut să o guste. Noroc că văzusem la timp s-o opresc. A fost puțin intrigată și m-a întrebat de ce nu poate să mămânce mucegaiul atât timp cât brânza cu mucegai se mănâncă. 

Nu mai știu exact ce răspuns am încropit dar știu că ne-am bucurat amândouă când am aflat de atelierele organizate de eematico. Ea pentru că își dorea mult să se joace cu diferite substanțe, iar eu pentru că i se răspundea la întrebări de către profesioniști.

Cum am aflat de eematico?

Nu știu dacă vă amintiți, dar în septembrie au fost zilele științei în București. Atunci am primit invitația de la eematico de a participa fetele mele la 2 ateliere diferite (sunt în funcție de vârste), Eva la meșteritul unei prese hidraulice, Mia la construcția unei rachete, era muncă de echipă. Pe Mia încă nu a atras-o, poate-i prea mică încă, dar Eva a ieșit după 2 ore fascinată de ceea ce realizase.

Îi părea rău că se terminase și mai voia să vină. Așa am aflat de modulele de chimie din cadrul cursului Inginericum. Mai multe detalii despre întreg acest curs puteți afla chiar AICI, la ei pe site.

Eu doar vreau să vă spun că Eva a ales modulul Chemical Engineer Mendeleev, un modul compus din 4 lecții cu o durată de o oră și patruzeci și cinci de minute. Cursurile au loc la sediul eematico de la Nod makerspace, un loc pe care eu cu această ocazie l-am descoperit și de care sunt fascinată. Acolo nu ai cum să te plictisești.

Cine este eematico?

Eematico este un grup de oameni frumoși – arhitecți, psihologi, ingineri, filologi, designeri și oameni de comunicare și marketing – care, de mai bine de 5 ani, își folosesc pasiunea, ideile și priceperea pentru a dezvolta programe educaționale adecvate nevoilor copilului și adultului în secolul XXI.

Concurs eematico

Și acum, că v-am făcut curioși, sper, vă invit la un concurs organizat împreună cu eematico. Ei oferă 3 premii, 3 vouchere în valoare de 50 de lei fiecare, cu care puteți înscrie copiii la orice atelier doriți.

Eu am o curiozitate și aș vrea să întreb părinții de fete în mod special și anume:

„Ce activităţi alegeți voi în timpul liber pentru fetele voastre?”.

Mergând de câteva ori la atelier împreună cu Eva am remarcat că sunt puține fete și mai mulți băieți care participă la aceste programe educaționale. Mă întreb de ce? Care ar fi criteriile de care țin cont părinții atunci când aleg cursuri pentru copiii lor. Oare copiii sunt aceia care își exprimă dorința? Sau e strict ideea adultului?

Hai să depășim împreună această mentalitate că există lucruri pentru fete exclusiv și lucruri doar pentru băieți. Fix cu rozul și albastrul, în opinia mea.

CONDIȚII DE PARTICIPARE, exclusiv pentru pagina de facebook

1. Intrați pe pagina de Facebook a blogului meu – AICI – și dați LIKE paginii.

2. Răspundeți într-un comentariu la următoarea întrebare:

„Ce activităţi alegi în timpul liber pentru junioara ta?”

Vor fi 3 PREMII.

Premiu 1: un voucher de 50 ron la cursuri de 3-6 ani și 7-12 ani + un puzzle eematico

Premiu 2: un voucher de 50 ron la cursuri de 3-6 ani și 7-12 ani + un set de figurine complet

Premiu 3: un voucher de 50 ron la cursuri de 3-6 ani și 7-12 ani

Concursul se deschide astăzi, 23 octombrie 2018 şi este valabil până marți, 30 octombrie 2018, ora 12.00 pm. Pe 1 noiembrie se aleg prin random.org 3 câștigători ce vor fi anunțați atât pe blog cât și pe pagina de facebook.

La înscriere pot participa doar persoanele cu adrese valabile de pe teritoriul ţării noastre. Voucherele le veți primi la înscrierea pentru cursul eematico. Înscrierea la acest concurs se va lua în considerare numai dacă aţi îndeplinit paşii ce ţin de activitatea pe Facebook!

Multă baftă!

The post A fost odată o fetiță care voia să facă experimentele chimice pe bune appeared first on Laurabucur.ro.

Veselă, măslinie la piele, blondă, strălucind, cu nas în vânt.

Închid ochii și îi simt pielea caldă, atingerea care-mi făcea atât de bine, mîinile mari cu degete frumoase care meștereau de toate.

Închid ochii și îi simt mirosul, un miros unic de parfum cu iz de tutun, al mamei mele.

O prezență încă vie. Parcă încă o aștept să o îmbrățișez, să mă sărute, să-mi zâmbească. Parcă încă aștept să-i aud pașii grei călcând inconfundabil.

Acum sunt sigură că toate atenția ei ar fi îndreptată către fetele mele minunate. Cred că le-ar fi oprit acasă, la Focșani, și nu mi le-ar mai fi dat. Cred că ar fi fost lumina ochilor ei. Cred, de fapt sunt convinsă, că ar fi fost îndrăgostită de ele și cred că i-ar fi adus sănătate curată.

Un dor de 9 ani cât o viață

Sunt 6 9 ani de dor, care au trecut precum un gând. De multe ori visez să fi visat și să mă trezesc alungând cu mâna un vis urât. Să îi aud vocea cristalină din bucătărie. De fiecare dată m-am simțit copil când eram cu ea. Acum mă simt copil cu copilele mele.

Cineva m-a întrebat odată dacă nu cred că Eva mi-a fost trimisă de ea? Nu știu dacă să cred în reîncarnare dar îmi place acest gând. O sărut pe copila mea mare și blondă, o amușinez și mă gândesc la mama, invariabil.

După ce i-am făcut poza din profil (acum 3 ani, în 2015) am fost șocată de asemănarea ei, în special în privința acestui nas superb, cu o poză de-a mamei de când avea 10 ani. Păi e bucățică ruptă, zic.

The post Povestea unui nas, de la bunică la nepoată appeared first on Laurabucur.ro.

Sursă foto

La After school nu se doarme

Luni pe 17 septembrie, Eva mea a fost prima oară la after school, prima oară în viața ei.

Acolo nu se doarme, nu se odihnește, nu există nici măcar un puf pe jos (nu mai zic de-o canapea ceva), sunt doar scaune, mese. Noroc că e mochetă. Noroc că se iese afară la joacă în parc. Dar ăsta este alt subiect.

Luni fost pentru prima oară când a adormit în timp ce i se citea o poveste. La ora 9 seara a picat lată, după ce mai avusese o ieșire cu rolele seara, după altele două în timpul zilei. Realmente a căzut frântă.

Pentru mulți poate e greu de crezut, dar Eva mea încă are somn de prânz. Ciudat, nu? La 7 ani și 6 luni copila mea încă își mai face somnul de după amiază. Și îi face tare bine. Este alt om.

În zilele în care se întâmplă să nu doarmă la prânz pur și simplu se transformă într-un monstruleț dificil. De aceea, pentru noi toți cei din casă, somnul de prânz este foarte important pentru dezvoltarea copiilor, atât fizică, cât și psihică, dar și pentru liniștea noastră.

Evident, mai sunt după-amiezi când nu doarme și se mai întâmplă chiar să stea și până la 10 seara, dar asta când suntem de obicei în vacanțe, când programul lor este altul și când, de regulă, are program de voie. Se mai întâmplă chiar și în zilele când o iau la târg să nu doarmă la prânz, uneori e dificlă, alteori nu.

Dacă nu doarme la prânz e mârâită, mofturoasă și miorlăită

Anul trecut, când a fost la grupa pregătitoare, am reușit s-o mai ducem la grădiniță după orele de școală. A fost ideal. Își continua atât joaca alături de prieteni și de sora ei cât și somnul de prânz.

Acum, că e clasa I am decis să meargă la after school odată cu colegii ei, mă rog, o parte din ei. Partea bună e că acolo își face lecțiile cu învățătoarea lor și iese afară în parc, cât e vremea frumoasă. Partea proastă e că…nu se odihnește deloc (nu vorbim de somn, da?). Și nu ar fi o problemă, să zicem, dacă culcăm copilul la ora 9 seara. E ora optimă pentru vârsta ei.

Dar partea proastă e că la ora 5 sau 6, când tu ca părinte ai terminat jobul, îți iei acasă un copil deja obosit, cu care nu te mai înțelegi și cu care comunici greu.

Din păcate, aceasta este realitatea în care trăiesc mulți părinți.

Partea bună la noi e că am decis să o ducem doar 3 zile din 5 la after. Alternate cu 2 zile de venit acasă, zic eu că e ok pentru ea.

Dar nu despre after school voiam eu să vorbesc ci despre acest somn sfânt de prânz la un copil de 7 ani și jumătate. Cât de mult contează odihna, chiar și dacă nu doarme mult, important e să stea o oră cu ochii închiși în pat sau poate doar să stea în liniște în camera lui.

La voi copiii de vârste apropiate cum au somnul de prânz? Îl mai au, de fapt? Sau sunt pe pilot automat de dimineața până seara?

Aștept cu interes părerile voastre.

The post Despre sfântul somn de prânz la un copil de 7 ani și jumătate appeared first on Laurabucur.ro.

Spuneam atunci că unul dintre lucrurile care mi-a plăcut enorm a fost JOACA.

Nu degeaba toate cărțile de parenting susțin că jocul la copii este cheia cunoașterii lumii. Că pentru o bună dezvoltare copiii au nevoie de trei elemente: dragoste, securitate și joaca. Așa e și cu acumularea cunoștințelor de limbă străină, prin joacă învățarea capătă noi dimensiuni.

Și pentru că fetelor mele le-a plăcut mult în acea zi, am decis împreună ca Eva să meargă la școala de vară British Council din București: Summer in the City. Au fost 5 zile intense și frumoase, dar hai să vă povestesc mai jos cum a fost:

Ziua 1 

Eva aștepta cu entuziasm prima zi de curs.

S-a trezit de dimineață fără greutate, a mâncat micul dejun, după ce pregătisem împreună pachețelul cu mâncare. La 9 dimineața urma să ne prezentăm la sediul British Council din Dorobanților.

Cursurile de vară de la British Council durează tot sezonul – între 25 iunie și 7 septembrie – și sunt împărțite pe teme. O temă durează o săptămână, de luni până vineri, în intervalul ora 9 – 13.45. Eva și-a ales tema ”Ce avem în meniu?” și nu m-a surprins deloc. La cât este ea de gurmandă, pofticioasă și interesată de tot ceea ce înseamnă mâncare chiar mă bucur că a ales o temă poate nu așa de populară precum cele cu super eroi sau povești.

În prima zi am așteptat, timp de 5 ore, în grădina interioară de la British unde am lucrat și am savurat un Chai Latte. Nu m-am plictisit deloc pentru că am avut o companie tare plăcută, pe Florina Badea de la Florina Badea – blog de viață sănătoasă. Ne-am asigurat pălăvrăgeala la cafea timp de 5 zile pentru că și ea este cu Teo, fata ei mare, la Summer in the City. Am și vorbit ca fetele dar am și lucrat, lucru care mi-a dat un impuls grozav și inspirație.

Dar să revin la Eva care a ieșit de la sală la 13.45 extrem de entuziastă. Recunosc că mi-a fost puțin teamă să nu se întâmple ca la școală când, după câteva ore, îi scade exaltarea. Mi-a spus că a învățat 2 alimente în engleză doar că nu și le mai amintea în engleză: orez și cereale. Mi-a povestit că au avut un profesor, un activity leader și un teaching assistant pe parcursul celor 4 ore (cu pauze sunt 5 ore în total pe zi). A desenat, a cântat și s-a împrietenit cu o fetiță.

Ziua 2

Am plecat în pași voioși către British.

Am introdus-o în clasă iar eu mi-am luat obișnuitul loc la masa de fier forjat din curte. La finalul orelor mi-a spus că a mai învățat despre 3 alimente, dar din nou nu le reținuse numele.

Zilele 3 și 4

Următoarele două zile au decurs la fel. M-a surprins cumva că Eva s-a trezit fără probleme dimineața așteptând cu neărbdare să meargă la engleză.

La finalul celei de a patra zile am întrebat-o iar ce a învățat nou despre alimente. S-a gândit puțin, apoi mi-a spus cu jumătate de glas că nu-și mai amintește. Am insistat cu întrebările și, cu cât o iscodeam mai mult, cu atât scoteam mai puțin de la ea. M-am întristat pentru câteva momente, dar am renunțat în a o mai pisa. În definitiv asta este, învață sau nu engleză în aceste 5 zile cel puțin știu că i-a plăcut și că a făcut și altceva în această vacanță.

Seara ne pregăteam să jucăm cărți amândouă și mă trezesc că-mi spune: ”Mami, sit down on the floor, please!”. ”OK, thank you!”, îi răspund, dar de unde ai știut să-mi zici? A continuat cu alte 2-3 propoziții în engleză, deci nu doar cuvinte, propoziții!

Apoi am întrebat-o ce îi place cel mai mult la curs.

Mi-a mărturisit că-i place mult că se joacă și că fac multe lucrări practice cu mâna. Și că abia așteaptă să mai meargă.

Ziua 5

În ultima zi a ieșit din clasă cu un zâmbet larg pe chip și cu brațele pline de lucrări practice.

Abia a rezistat până la mașină, altfel ar fi vrut să desfacă în stradă și să-mi arate, așa de încântată era. Îi părea tare rău că s-a terminat, dar cumva era  și bucuroasă pentru că urmează să mai participe o săptămână la Summer in the City, cu o altă temă interesantă: ”Lumea magică a poveștilor”.

Dacă vă place ideea și vreți să profitați de perioada care a mai rămas de vacanță, încă mai sunt deschise înscrierile pentru Summer in the City. Intrați pe linkul de AICI și aflați mai multe detalii despre cursurile de la British Council.

Cam așa a fost pentru Eva cursul de o săptămână la Summer in the City, a învățat în 5 zile cât alții în 5 luni, fix ca-n povestea cu Făt-frumos din lacrimă. Dar, poveste sau nu, încep din ce în ce mai mult să cred că metodele clasice de predare (nu doar de limbi străine) din învățământul nostru de stat, nu vor fi niciodată eficiente dacă nu vor aplica un principiu de bază: JOACA.

Dacă v-a plăcut acest articol vă aștept să dați subscribe la newsletter pentru a afla primii noutățile. Vă invit să dați LIKE și paginii fb a blogului stil de mamă, adică AICI.

The post Jurnal de vacanță: o săptămână de joacă în engleză la Summer in the City appeared first on Laurabucur.ro.

Cu ambele fete am trecut prin destul de multe experiențe și nu am apucat să scriu pe blog despre niciuna. Dar acum, când am căutat informații precise despre simptomele pe care le avea fata mea, nu am găsit mare lucru care să mă ajute să înțeleg ce se întâmplă.

Voi scrie aici strict experiența noastră, fără să dau indicații terapeutice de vreun fel. Consider că acest lucru trebuie lăsat exclusiv în baza medicilor. Însă, mă gândesc că totuși experiența mea va ajuta și alte mame să nu intre în panică, așa cum am pățit eu, când vedeam ce dureri are copilul meu.

Semne și simptome la Mia mea

Într-o noapte s-a foit mult și a cerut apă. Mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Dimineață mi-a spus că o doare gâtul și am constatat că are puțin roșu. Peste zi a făcut febră, dar nu mare, în jur de 38 – 38.2.

A doua noapte iar febră moderată, iar durere în gât, așa că am mers la medicul de familie al fetelor. Nu avea pustule în gât, deci nu era ceva grav, așa că ne-a lăsat cu antitermice la nevoie și înghețată cât cuprinde. Atenție! Înghețată doar atunci când copilul nu e febril. Fericirea noastră!

A trezi zi, ÎNSĂ, când Mia s-a trezit a început să plângă că o dor foarte tare picioarele. Am pus pe seama țopăitului ei încontinuu. I-am dat totuși un antiinflamator și treptat și-a revenit. Seara s-a repetat figura: dureri mari de picioare dar și de mâini. A început să-mi fie frică. Medicamentul și-a făcut din nou treaba, dar temporar. Oare ce-o avea copilul. E clar că ar trebui totuși să o vadă un specialist.

Ce am făcut?

Următoarea zi eram la camera de gardă de la Grigore Alexandrescu. Consultul nu a arătat nimic grav. Am fost trimiși la infecțioase la Matei Balș. Acolo ni s-a recomandat internare pentru analize complete dar pentru că eram și cu fata mea mare sănătoasă am refuzat internare. Urma să facem în altă parte analizele. Numai că, medicul de gardă a avut inspirația să îi facă un test rapid de exudat faringian. În 10 minute ni se confirma streptococul beta-hemolitic de tip A care, ce să vedeți, poate provoca scarlatina. Am înlemnit.

La noi nu era cazul dar așa am descoperit că streptococul beta-hemolitic de tip A poate da dureri de articulații, de oase și mialgii musculare. Acesta era motivul durerilor de picioare ale fetei mele. Au urmat 10 zile de antibiotic. Ne-am făcut urgent toți din casă exudat faringian care, slavă Domnului, a ieșit negativ la toți 3.

Ce spune la carte?

Streptococul Beta Hemolitic este denumirea dată unui grup de bacterii, inclusiv streptococul de grup A și streptococul de grup B, responsabile de cele mai multe infecții.

Streptococul de grup A se poate răspândi cu ajutorul picăturilor de salivă provenite din strănutul sau tusea unei persoane infectate sau prin contactul direct cu persoana infectată sau cu obiectele contaminate.

Perioada de incubaţie a bolii variază între 2 până la 5 zile.

Copilul trebuie ferit de colectivitate. După 24 de ore de la administrarea primei doze de antibiotic copilul nu mai este contagios.

Au trecut cele 10 zile de antibiotic la noi, urmează să repetăm exudatul faringian. Durerile musculare la Mia au încetat cam după o zi de la începerea tratamentului.

Așa a fost la noi experiența cu streptococul beta-hemolitic de tip A.

Numai bine și multă sănătate!

Dacă vi s-a părut util acest articol, m-aș bucura tare mult să dați subscribe aici pe blog și like paginii de facebook stil de mamă, adică AICI.

The post Streptococul beta-hemolitic de tip A la copii appeared first on Laurabucur.ro.